Un weekend la Antwerp

Rar se intampla ca sotul meu sa aiba un weekend liber, iar atunci cand se intampla incercam sa profitam si sa facem cate un city trip. De aceasta data, timpul a fost prea scurt ca sa ne putem organiza o escapada mai departe de casa asa ca am ales sa mergem la Antwerp.

Vineri, 8 aprilie

Am plecat pe la 10:00 de acasa, iar pe la 13:30 am ajuns la hotel. Daca ajungeti in Antwerp va recomand hotelul Lindner. In general, am fost multumiti, exceptand faptul ca am rezervat o camera cu un pat king size si ni s-a dat una cu doua paturi separate. Intre timp, personalul amabil de la receptie ne-a schimbat camera. Dupa ce ne-am cazat, am luat pranzul in hotel si am luat-o la picior prin oras. Prima oprire a fost in fata garii, care este impresionanta din punct de vedere arhitectural, o capodopera in stil eclectic, decorata cu marmura si piatra. Am putea crede ca o asemenea cladire este intunecoasa, insa acoperisul din sticla lasa lumina naturala sa o inunde.

De la gara am pornit pe bulevardul De Keyserlei. In aceasta zona, la fiecare pas, am gasit cate un magazin de bijuterii cu diamante. Este raiul celor care vor sa cumpare bijuterii cu pietre pretioase. Un lucru important de stiut este ca toti cei care fac comert cu diamante sunt verificati in mod riguros de AWDC (Antwerp World Diamond Centre). De pe bulevardul De Keyserlei am ajuns in zona ideala pentru shopping, Meir, dar nu am avut timp de colindat magazinele, din pacate.

Ne-am pierdut pe strazi pana am ajuns la primaria orasului, in Grand-Place, o cladire in stil renascentist, construita in anii 1560, inclusa in patrimoniul mondial UNESCO. In fata primariei este fantana Brabo, care il reprezinta pe soldatul roman Silvius Brabo, legendar pentru uciderea uriasului Druon Antigone (sau Antigoon, depinde de limba in care cititi povestea). Se pare ca aceasta legenda ar sta la baza denumirii orasului. Uriasul cerea drept de trecere peste fluviu si le taia mana celor care nu plateau. Soldatul roman l-a ucis, i-a taiat mana si a aruncat-o in apa. Astfel, Antwerpen (in neerlandeza) ar insemna „Mana aruncata” de la hand werpen (hand = mana; werpen = a arunca).

Din Grand-Place se zarea Catedrala Notre-Dame, monument protejat de UNESCO. Constructia acestei catedrale gotice a durat aproape  doua secole (din 1352 pana in 1521). Este impresionanta! Din pacate nu am reusit sa o vizitam pentru ca Antonia dormea si nu am vrut sa ii stricam somnul (cunoastem consecintele).

De la catedrala am ajuns pe malul apei, unde am planuit sa revenim in ziua urmatoare. Apoi am luat-o spre hotel pentru ca se apropia ora cinei (pentru Antonia). Ne-am intors pe bulevardul Keyserlei si am luat masa la Duke of Antwerp, un restaurant tipic belgian. Pentru Antonia a fost prima iesire la restaurant de cand mananca si sta in scaunul de masa. A fost foarte vesela si rabdatoare.

Sambata, 9 aprilie

Dupa micul dejun ne-am intors pe malul apei, acolo unde ne-am incheiat plimbarea in ziua precedenta. Am admirat castelul Steen („piatra” in limba romana), cea mai veche cladire din Antwerp, construita in jurul anului 1200. In trecut, a fost inchisoare, iar apoi o mare parte a fost demolata pentru reamenajarea portului. In prezent, gazduieste Muzeul National al Marinei (inchis in ziua in care am fost noi). Ne-am continuat ziua cu o cafea buna (si o vafa) pe o terasa din Grote Markt in compania unui prieten drag. Cum timpul petrecut cu cei dragi trece foarte repede, ne-am intors la hotel pentru ca Antonia trebuia sa manance pranzul. Masa noastra a fost servita pe drum, in fuga, pentru ca vroiam sa prindem ultimul autobuz cu care puteam face turul orasului (daca ajungeti in Antwerp, nu-l ratati!). In fiecare city trip cautam sa facem turul orasului. E cel mai bun mod de a vedea cat mai multe locuri intr-un timp scurt si de a asculta istoria fiecarei zone a orasului.

Duminica, 10 aprilie

In ultima zi in Antwerp ne-am propus sa facem un tur cu vaporul in port. Ca importanta, portul din Antwerp este al doilea din Europa, dupa cel din Rotterdam, si al 14-lea din lume. Vremea a tinut cu noi, insa pe vapor nu a fost tocmai cald. Ne-a salvat Isara :).

Din port am plecat la gradina zoologica, locul preferat al sotului meu. Este mare iubitor de animale si de natura in general. Acolo am luat pranzul, Antonia si-a facut somnul de frumusete (al doilea) si apoi am pornit spre casa.

Interesant de stiut:

• Comunitatea de evrei – in Belgia exista doua comunitati principale de evrei, una in Antwerp si cealalta in Bruxelles. Evreii au propriile ziare, scoli si sunt specializati in prelucrarea si comertul cu diamante. O particularitate a evreilor din Antwerp este faptul ca isi pastreaza portul si traditiile: ritualurile specifice la nasterea copilului si la alegerea numelui, Shabbat-ul, mananca kasher (nu mananca dimineata carne,nu amesteca lactatele cu carnea la aceeasi masa si nu mananca seara branzeturi), etc. In ceea ce priveste portul, baietii/barbatii poarta chipa (kipa) prin care doresc sa arate ca in univers exista o forta mai puternica decat omul (prin acoperirea capului in general), iar dupa varsta de 13 ani pot purta palarie. Se imbraca in negru cu camasi albe si isi lasa perciunii sa creasca (semn al evreilor foarte credinciosi). Femeile/fetele trebuie sa fie imbracate modest, cu fuste peste genunchi, cu camasa alba si sacou/pulover inchis la culoare (la fel si fusta). Capul trebuie sa le fie acoperit in public (poarta palarii, baticuri, etc. sau peruca). Adesea, sunt tunse scurt sau chiar rase dupa casatorie, lucru care mi cam greu sa-l inteleg. In cazul familiilor foarte traditionaliste, dresul femeii trebuie sa fie gros, din bumbac incat sa nu permita sa i se vada piciorul.

• Limba – mi se pare cel putin ciudat sa fii in tara ta si sa nu te intelegi de la nord la sud. Belgia se imparte in doua mari regiuni: Flandra (comunitatea flamanda, vorbitoare de neerlandeza) si Valonia (comunitatea franceza, vorbitoare de limba franceza). Cunosc persoane din provincia Luxembourg (da, Luxembourg exista atat ca stat independent, cat si ca provincie in Belgia), francofone, care nu stiu o boaba de neerlandeza. Antwerp-ul este in Flandra si nu prea am avut sanse sa ne intelegem in limba franceza. Bizar, nu?

Pentru mamici

Banuiesc ca va intrebati cum am procedat cu mancarea Antoniei, cu somnul, daca s-a adaptat noii „case”, etc. Nu puteam sa nu scriu si despre partea asta.

• Mancarea – i-am pregatit meniul pe weekend de acasa. I-am gatit joia mesele de pranz pentru vineri (soufle de legume), sambata (supa crema de mazare) si duminica (quinoa cu broccoli si cartof dulce) si le-am sterilizat (ultimele doua). A fost prima incercare cu sterilizarea asa ca nu m-am aventurat in prepararea unor mancaruri cu carne. Acum va intrebati in ce le-am incalzit. Pe vremea cand i-am dat completare cu lapte praf (10 zile care ma bucur ca nu au fost mai multe) am „investit” intr-un incalzitor de biberon care acum il folosesc pentru mancare. Pun mancarea la incalzit in borcanase din plastic de la Avent si servim pranzul cald … ca la mama acasa :). Pentru micul dejun am avut la mine fructe, razatoarea si cutitul. Le pregateam in camera si le manca cu noi in restaurant. Pentru cina am optat pentru ce a fost mai simplu: iaurt cu seminte de chia, fulgi de ovaz inmuiati in lapte de capra cu scortisoara si banana si budinca de avocado cu banana si pudra de roscove, ultima fiind pregatita in portbagajul masinii pentru ca nu era in plan. Am crezut ca vom ajunge acasa pana la ora cinei, insa am plecat tarziu din Antwerp. Mai aveam la mine un avocado, o banana mica si pudra de roscove. Planetele s-au aliniat si ne-am oprit intr-o benzinarie unde am gasit banane de cumparat. Una mica era insuficienta pentru apetitul Antoniei. Uite asa am scos furculita si farfuria din dotare, am deschis portbagajul (imi trebuia un blat de lucru) si gata cina.
• Somnul – ii prieste in deplasare. Daca acasa protesteaza, in weekend a fost prea obosita sa mi se mai impotriveasca la culcare. Cam pana pe la 4:00 dimineata dormea in patut si apoi cu noi in pat (da, o singura trezire pe noapte!!!). Peste zi a dormit linistita ba in Isara, ba in carucior. Antonia se adapteaza foarte repede in mediile noi. Poate au contat si iesirile care am inceput sa le facem de cand avea numai cateva saptamani.

V-am scris un roman si as mai avea lucruri de adaugat. Pentru impresii, idei, intrebari, etc. stiti unde ma gasiti (in comentariile articolului, imi puteti scrie pe adresa de contact a blogului sau pe pagina de facebook)  :).