Când ne-am întors în România, ne-am propus să ne vizităm mai mult ţara, pentru că este plină de locuri frumoase, pitorească şi diversă. Între plan şi practica efectivă au existat câteva neconcordanţe, majoritatea apărute din lipsă de timp.
Maramureşul a fost pe lista de călătorii şi anul trecut. De pe lista din 2018, l-am transferat pe cea de anul acesta şi i-a venit rândul luna trecută, la finalul lui iulie. Am reuşit să ne organizăm cu prietenii noştri din Luxembourg, originari din Maramureș şi să ne petrecem weekend-ul împreună, pe plaiurile maramureşene. Dacă plănuiţi şi voi o vizită în nordul ţării, vreau să vă spun unde am mâncat bine, ce locuri sunt musai de văzut şi ce experienţe cred că ar trebui să le bifaţi împreună cu cei mici.
Drumul până în/prin Maramureş
Noi am călătorit cu maşina, de la Cluj la Vişeu de Sus prin Gherla, Dej şi Beclean, acesta fiind cel mai scurt drum, de 170 km, dar nu neapărat cel mai bun. Noi l-am făcut în vreo 3 ore bune. În momentele astea, când îţi doreşti să călătoreşti prin ţară, îţi dai seama câtă nevoie este de autostrăzi.
A doua zi, sâmbăta, ne-am plimbat cu mocăniţa pe Valea Vaserului. În această zi, nu am făcut prea multe drumuri, pentru că mocăniţa pleacă chiar din Vişeu de Sus şi se întoarce în acelaşi loc.
În cea de-a treia zi, duminica, am plecat spre Mănăstirea Bârsana, situată în comuna Bârsana, la aproximativ 40 de kilometri de Vişeu de Sus. Nici aici drumurile nu-s chiar ceea ce trebuie. În plus, dacă ştiţi că vouă sau copiilor voştri le este rău în maşină, atenţie pentru că, pe acest drum, sunt serpentine. De la Bârsana am plecat spre Săpânţa, aproape de graniţa cu Ucraina. Drumul până acolo are vreo 40 de kilometri şi trece prin Sighetu Marmaţiei. De la Săpânţa ne-am întors la Cluj, în aceeaşi zi, prin Baia Mare, un drum care are aproximativ 200 de kilometri.
Ce-am văzut şi ce-am făcut în Maramureş
Sâmbăta am servit în tihnă micul dejun şi am luat mocăniţa care pleca la 10:30. Puteţi opta pentru vagoane închise sau deschise (fără geamuri). Nu vă faceţi griji nici pentru voi şi nici pentru cei mici, pentru că viteza trenului este foarte mică şi vântul nu vă şuieră pe la urechi, cel puţin nu în plină vară.
Trenul face dus-întors aproximativ 5-6 ore cu tot cu pauze (ne-am întors în jurul orei 16:00). Traseul până la staţia Paltin, acolo unde trenul face un popas de o oră şi jumătate, are 21,6 km. Noi am optat pentru bilete care nu au inclus mâncarea (76 lei/adult; copiii sub 6 ani nu plătesc) şi am ales să avem libertate din punctul acesta de vedere, adică să ne alegem mâncarea de la restaurantul din staţia Paltin. Noi am considerat că aceasta este varianta mai avantajoasă. Meniul nu este foarte variat, însă mâncarea a fost foarte bună. Poate vi se pare un detaliu minor (mie chiar deloc), dar să ştiţi că şi toaletele de aici sunt foarte curate.
Plimbarea cu mocăniţa a fost specială pentru toţi 3, dar în special pentru Antonia. Prin ochii ei de copil, toate lucrurile au o mai mare însemnătate. Peisajele de pe Valea Vaserului sunt superbe, iar plimbarea este bogată din punct de vedere tehnic şi cultural. Această parte necesită un pic de documentare înainte de călătorie.
Dacă plănuiţi o experienţă 100% inedită, puteţi dormi într-un tren hotel şi mânca în vagonul-restaurant staţionar, puteţi campa în incinta gării sau să continuaţi explorarea zonei cu câteva drumeţii. Toate detaliile le găsiţi aici.
Sâmbăta, în restul zilei, am încercat să ne încărcăm bateriile şi să profităm de prezenţa prietenilor noştri pe care nu i-am văzut de aproape 2 ani. A doua zi, duminica, am pornit spre mănăstirea Bârsana. Am ajuns în timpul slujbei şi am plecat după ce forfota s-a liniştit. Cu lume multă sau puţină, locul în sine emană linişte. La mănăstirea Bârsana veţi găsi un ansamblu care cuprinde biserica nouă a mănăstirii, altarul de vară, aghiasmatarul, stăreţia, casa maicilor, casa duhovnicului, turnul clopotniţă şi muzeul. Toate clădirile au fost construite în stil popular maramureşean.
De la Bârsana am plecat spre Cimitirul Vesel din Săpânţa, unde arta se îmbină cu creativitatea. Ioan Stan Pătraş, fondatorul acestui cimitir, om simplu, cu frică de Dumnezeu, a înţeles că moartea face parte din viaţă, dar a ales să o privească cu alţi ochi. Iniţial, pe cruci apăreau numele, vârsta şi ocupaţia. Apoi, Ioan Stan Pătraş a început să compună epitafuri şi, la puţin timp după apariţia versurilor, au apărut şi imaginile. Acestea reprezintă câte o scenă importantă din viaţa decedatului, iar epitafurile îl laudă sau „îl ceartă”, uneori având chiar o notă uşor ironică. Una dintre cele mai cunoscute cruci este crucea soacrei. Intrarea la Cimitirul Vesel costă 5 lei/persoană. Dacă ajungeţi până acolo, puteţi vizita şi Casa Memorială a lui Ioan Stan Pătraş. Noi nu am mai apucat, pentru că Antonia era deja prea obosită, era foarte cald şi ne aştepta un drum destul de lung până acasă.
Unul dintre aspectele care mă fascinează în Maramureș este măiestria și talentul oamenilor de a prelucra lemnul, în special porțile impunătoare, sculptate cu migală de mâna unor meșteri pricepuți.
Am aflat că aceste porți datează din perioada feudală și îi diferențiau pe sătenii privilegiați (nemeși) de ceilalți. Porțile nu au fost sculptate la întâmplare, ci aveau menirea să-i protejeze și să îi purifice pe cei care treceau pe sub ele. De exemplu, funia sculptată reprezintă infinitul, legătura între cer și pământ; soarele semnifică viața; colacul reprezintă belșugul; cocoșul simbolizează hărnicia, iar crucea credința. Maramureșul este încărcat cu opere de artă la tot pasul.
Alte obiective de vizitat în Maramureş
♦ Memorialul victimelor comunismului de la Sighetul Marmaţiei.
♦ Lacul albastru de la Baia Sprie – o minune a naturii.
♦ Mănăstirea Peri din Săpânţa – cea mai înaltă biserică de lemn din lume.
♦ Turnul Sfântului Ştefan din Baia Mare.
♦ Satul Breb (Zona Mara-Cosau-Creata Cocoșului).
♦ Parcul Naţional Munţii Rodnei.
♦ Cascada Cailor.
Cazarea şi mâncarea
De această dată, nu ne-am căutat cazare, pentru că prietenii noştri au ţinut neapărat să se ocupe de acest aspect. Totuşi, vă dau un pont primit de la prietena mea Alina, blogger pe The Happy Kid, om pasionat de călătorii. Dacă vreţi să vă cazaţi într-un loc deosebit, Magnolia Resort cred că este cea mai bună alegere. Spun asta la nivel de concept, pentru că timpul a fost prea scurt să ajungem până acolo.
Când vine vorba despre mâncare, micul dejun l-am servit acasă şi cinele la Hotel Gabriela. Nu ştiu cum sunt la nivel de hotel, dar mâncarea ne-a surprins în mod plăcut. Dacă ajungeţi pe la ei în weekend, poate aveţi norocul să prindeţi şi ceva din tradiţiile lor legate de nunţi. 🙂
La întoarcerea spre casă, ne-am oprit la Păstrăvăria Alex, din Mara. Am citit recenzii despre ea, am văzut nota pe care o are pe Google şi am primit îndemnuri să mâncăm acolo, însă experienţa noastră nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Locul este foarte frumos, dar mâncarea nu are nimic wow şi nici servirea nu-i ce ar trebui să fie. Un cuplu care mânca la o masă alăturată a fost de aceeaşi părere cu noi. În plus, duminica dupămasa o bună parte din preparatele din meniu nu mai erau disponibile.
În linii mari, aceasta a fost experienţa noastră în Maramureş. Am lăsat în urma noastră multe locuri care merită descoperite, aşa că sper să reuşim să ne întoarcem în curând. Voi aţi vizitat Maramureşul? Ce v-a plăcut cel mai mult?
Alte locuri în care am ajuns în 3:
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Si noua ne-a placut foarte mult Maramuresul si abia asteptam sa il revizitam, impreuna cu Tudor. Cu siguranta va fi altfel. Intr-adevar, e pacat de starea drumurilor si de timpul lung petrecut pe drum (mai ales tocmai din Pitesti), insa merita!
Am vazut si Manastirea Peri Sapanta, e superba. Am mai fost la o gospodarie unde au amenajata o moara de apa si ne-au aratat vechiile traditii (cum se cosea la razboi, cum se torcea lana).
Daca imi permiti sa spun, am ales una dintre cazari la pensiunea Dupa Apa la Razvan, unde gazda a fost minunata, ospatandu-ne din bucate traditionale preparate de ea, din curtea ei.
Maramuresul este o zona aparte. Mai avem locuri de descoperit. Inca nu am reusit sa ajungem la Cascada Cailor, spre exemplu.
Din pacate, la Peri nu am mai ajuns si nici la cascada cailor, dar sunt doua dintre obiectivele care ne raman pe data viitoare. 🙂 Merci pentru pontul cu cazarea. Este binevenit! 🙂
Foarte frumos! Eu nu am ajuns inca in Maramures, dar e pe lista, sper insa sa ajung curand.
Îţi recomand să îţi faci drum pe acolo. Avem o ţară tare frumoasă.