Pentru mine, locuitul la bloc este ca şi cum am sta mai mulţi într-o casă. Adică, avem acoperişul şi scara blocului comune şi, în rest, în apartamentul lui, fiecare are intimitatea lui. Din punctul meu de vedere, trebuie să ne respectăm unii pe alţii şi să avem grijă de bunul nostru comun, clădirea în sine, casa scării, spaţiul verde şi de jur împrejurul blocului. În sensul că, aşa cum ne îngrijim florile din curtea casei, aşa ar trebui să le îngrijim şi pe cele din faţa blocului. Aşa cum nu aruncăm gunoaiele şi mucurile de ţigară în holul casei, aşa ar trebui să procedăm şi când vine vorba de casa scării.
Curtea blocului sau spaţiul de jur împrejurul blocului este tot oglinda locatarilor, în special dacă nu există pasaj, adică o stradă principală care să treacă pe acolo. Noi avem norocul să avem ca vecini oameni curaţi, gospodari şi responsabili, doar că, atunci când locuieşti la ultimul etaj, când ieşi pe balcon, inevitabil vezi şi în curtea vecină. Scopul meu nu-i să vă povestesc de buruienile vecinilor, care au crescut până la nivelul gardului (buruienile, nu vecinii) ori de urzicile care le ustură copiilor picioarele atunci când fug prin iarba prea crescută.
Dacă tot am pomenit de copii, precizez că în micul nostru cartier avem mulţi copii mici. În această perioadă, îi auzi şi îi vezi în fata blocului până la lăsarea serii. Apreciez tare mult că părinţii îi lasă la joacă, afară, în faţa blocului. Îmi aduc aminte de copilărie. De asemenea, locatarii din vecini, mai mulţi sau doar unul dintre ei, nu ştiu exact, au adus o grămadă de nisip în care să se joace cei mici. Grămada cu pricina nu încurcă pe nimeni, dimpotrivă le dă ocupaţie copiilor. Vă daţi seama că cei pe care îi fascinează nisipul, cu vârste între 1,5 şi 3 ani, se adună în acest loc.
Şi ca să revin la ce voiam să vă povestesc, ca mai toate femeile, după programul de muncă, am trecut la treburile casnice şi aici se includ şi hainele care trebuie puse la spălat şi apoi la uscat. Întinzându-mi hainele pe balcon, aud vocea unei mame (nu tocmai străină, pentru că o aud aproape în fiecare zi, că aşa-i când stai la bloc).
„Faci pişu? Da? Aşteaptă. Nu face încă!”
Şi, din două figuri şi două mişcări, în mijlocul pavajul, fix lângă grămada de nisip, i-a dat copilul jos pantalonii şi l-a îndemnat să facă pipi liniştit. Eu priveam din balcon, mută de uimire. Înţeleg că există urgenţe şi, dacă nu există nicio altă soluţie, ne putem retrage cu copilul spre gard, spre un colţ al spaţiului verde … nici nu ştiu, dar nu să ne încurajăm copilul să îşi facă nevoile în mijlocului pavajului unde se jucau, la momentul respectiv, vreo alţi 6 copii.
Ştiu că e grea perioada asta în care copilul scapă de scutec, ştiu că pot exista excepţii (excepţionale – gardul sau copacul), dar asta nu ne dă dreptul să transformăm spaţiile publice în toalete. Şi acum vă rog să nu spuneţi: „Doamne fereşte! Câtă exagerare! E doar un pipi de copil„. În primul rând, la nivel de igienă nu este ok pentru nimeni să se joace în urina altuia, fie ea de adult sau de copil. Şi pipi de copil tot urină este, miroase şi adună bacterii. Ce se întâmpla dacă pe acest copil îl trecea cealaltă treabă? Îl ducea acasă sau îl îndemna să-şi facă nevoile în acelaşi loc?!
În al doilea rând, există soluţii şi una dintre ele este oliţa portabilă. Este mică, pliabilă şi deloc piperată la nivel de preţ. Dacă este să mă întrebaţi pe mine, o consider o unealtă care ne ajută să ne civilizăm şi să ne educăm copiii. Nu, nu mi se pare deloc o lecţie bună să-l înveţi pe copil să-şi facă nevoile fix acolo unde îl trec.
Propun să ne îngrijim mai mult de mesajele pe care le transmitem copiilor noştri, dar şi de spaţiul din jurul nostru.
Alte gânduri despre creşterea copiilor:
- Nesimțiri pe plajă
- Gustarea nu se servește în mijlocul parcului
- Cum încurajăm independenţa copilului?
- Să lăsăm copiii să se plictisească?
- Cum limităm dorinţele de consum ale copiilor?
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Si tot la bloc stam. Acelasi lucru peste tot, parc, faleza, oriunde ne-am plimba… Si desi avem o olita portabila, mi se pare greu de transportat… Asa ca am ales o varianta mai simpla, doar pentru baieti, ce-i drept, o sticla… 🙂
Noroc ca la voi functioneaza cu sticla. :)) De ce zici ca polita portabila este greu de transportat? O pui intr-un ghiozdan si gata. 🙂
Si mie mi-e cam teama de perioada cand va scapa Tudor de scutec :)) Dar intentionez sa cumpar o olita portabila cand va cere sa faca la olita.
Cred că fiecare etapă a copilului ne scoate la suprafaţă diverse frici. Pentru noi, etapa asta, a fost mai uşor de trecut decât credeam. Şi da, oliţa portabilă este un must. 🙂