Aseară îmi spunea că e un bebeluș, că vrea să o țin ca pe un bebeluș. I-am pus capul pe brațul stâng, am lipit-o de mine, i-am atins obrazul cu al meu și cu mâna dreaptă îi țineam picioarele. Am început să o leagăn prin casă și să-i cânt „Nani, nani, puiul mamii”. […] Citește mai mult…
instinctul de mama
Când pământul îţi fuge de sub picioare
Nimic nu mă dărâmă mai tare decât suferința și durerea copilului meu. Atunci când mă simt incapabilă să o ajut, să o alin, urc pe cele mai înalte culmi ale disperării. Asta mi s-a întâmplat de curând. Am simțit cum sufletul mi-a ieșit din trup, cum a asistat la un automatism al membrelor, la […] Citește mai mult…
Copilul atomic și urgența de sâmbătă seara
Am crezut că va fi o sâmbătă seară obişnuită, la fel ca celelalte, însă aproape de ora 20:00 am înţeles că nu avea să fie deloc aşa cum o ştiam. Îmi rezervase surprize şi plimbări neaşteptate. Ne jucam. În acelaşi timp, vorbeam cu tata la telefon, pe speaker, încât mâinile să-mi fie libere […] Citește mai mult…
Copilul meu se dezlănțuie (numai) în prezența mea
Au trecut sărbătorile, vacanța petrecută în România şi eu vorbesc abia acum despre ea. Sărbătorile nu le-am simțit, iar vacanţa a trecut prea repede. Mi-aș fi dorit să spun că m-am relaxat cât pentru 4-5 luni (când ne vom întoarce definitiv), însă socoteala de acasă n-a prea coincis cu cea din târg. N-a […] Citește mai mult…
Copilul crescut după cărţi
Zilele trecute mi s-a spus mai direct, mai indirect că îmi cresc copilul după cărţi. Mi s-a spus şi că prea mulţi proşti fac asta. Ok, am înţeles mesajul :))! Ce-i drept nu m-a afectat, însă văd/aud din ce în ce mai des următoarele idei: „Eu nu îmi cresc copilul după cărţi”, „De […] Citește mai mult…