Am avut o vacanță frumoasă, relaxantă și fără peripeții. Inevitabil, când suntem relaxați, cu timp, ni se întâmplă să observăm mai multe lucruri decât de obicei. Sau poate că lucrurile care ne deranjează și sunt departe de firescul nostru sunt cele care ne sar în ochi cel mai repede. Rețin 3 astfel de scene […] Citește mai mult…
in ce lume ne crestem copiii
Nu înțeleg răutatea!
Sâmbătă am trecut prin nșpe mii de stări în 2 minute. Frică. Indignare. Îngrijorare. Neputință. Furie. Era o zi de weekend. Ne pregăteam să facem câteva cumpărături și să plecăm la cabană. Voiam să profităm de timpul liber și să nu pierdem vremea aiurea. Am ajuns în parcarea supermarketului din cartier. Vis-a-vis de […] Citește mai mult…
Copiii speciali din jurul nostru
Ştiţi deja că nu suntem toţi la fel. Copiii noştri sunt unici, unii buni la matematică, alţii sunt mari artişti în devenire. Unii se pricep să cânte, alţii sunt sportivi înnăscuţi. Dar ce se întâmplă cu toţi ceilalţi? Cu acei copiii care nu vor putea neapărat să exceleze într-un anumit domeniu? Cei care s-au născut […] Citește mai mult…
De ce să faci rău când este mai simplu să faci un bine?
Unora le vine mult mai natural să facă un rău decât un bine, să arunce o ocară în locul unei vorbe bune, să critice în loc să transforme critica în ceva constructiv, să invidieze când ar putea să aprecieze. Adevărul e că lumea în care trăim nu e cel mai frumos loc în care […] Citește mai mult…
Dacă nu eşti de acord cu mine, atunci eşti împotriva mea
Cred că noi, oamenii, putem evolua dacă ne permitem să auzim şi alte păreri, alte idei. Nu cred că s-a născut cineva învăţat ori cu titlul de „deţinător al adevărului absolut”. Mai cred şi că experienţele de tot felul ne îmbogăţesc, în mod sigur ale noastre, însă ne pot folosi şi experienţele celor […] Citește mai mult…
„Bună ziua”, „La revedere” şi „Mulţumesc” nu costă nimic. Sunt pe gratis!
Știți cât costă un „Bună ziua”, un „La revedere” ori un „Mulțumesc”? Nimic. Pe cuvânt că n-am plătit nimic pe niciunul niciodată. Și nici măcar zâmbetul care le însoţeşte nu-i cu plată. De-ar fi, aș cumpăra vreo câteva, le-aș face cadou și aș redacta și un manual de utilizare. Poate posesorii ar învăța să […] Citește mai mult…
Când voi creşte mare, vreau să fiu manipulator!
Mi-am impus să nu scriu despre ce se întâmplă în ţară, dar chiar nu pot pentru că gândurile îmi sunt tot acolo. Greu mi le-am putut îndrepta într-o altă direcţie. Primul articol a reflectat frământările pe care le am înainte de marea mutare în contextul politic actual. Nu vreau să intru în detalii legate de deciziile […] Citește mai mult…
Vreau să mă întorc!
Anul ăsta este anul marilor schimbări pentru noi. V-am povestit aici că vrem să ne întoarcem în România. Însă, astăzi nu mai ştiu ce vreau. Azi noapte stăteam sub plapumă, la căldură, plângeam de nervi. Mi s-a frânt entuziasmul. Mi-aş fi dorit să fiu în stradă. Mă despart 1600 de kilometri de strada pe care îmi […] Citește mai mult…
Copii mici, așteptări mari
În jurul meu văd o tendinţă care prinde rădăcini adânci: toată lumea are aşteptări prea mari şi prea puţin realiste de la un om prea mic. De fapt, realizez că oamenii au aşteptări de la noi încă de când venim pe lume, deși, până să fiu mamă, credeam că așteptările apar şi se înmulțesc […] Citește mai mult…
Nu vreau să știu!
De când am rămas însărcinată sunt mult mai activă pe facebook şi mult mai conectată la internet decât eram înainte (blogul e unul dintre motive). Asta înseamnă că dau peste tot felul de persoane mai mult sau mai puţin informate, citesc lucruri pe care nu le ştiam, dar şi multe aberaţii. Nimic anormal până aici, nimic […] Citește mai mult…