Am o poveste destul de lungă de spus, dar sper ca experiența noastră să vă fie de folos. Ea datează din toamna anului trecut, dar nu am fost tocmai pregătită să o relatez pe blog până acum. Am primit un telefon de la grădiniță. Antoniei îi era rău. I s-a făcut rău uitându-se într-o carte. […] Citește mai mult…
etape dezvoltare
Jocurile de rol rămân aceleaşi, dar păpuşile de ieri şi de astăzi sunt diferite (P)
Când eram cam de vârsta Antoniei, am primit 2 păpuşi mari, una brunetă şi celalaltă şatenă, una îmbrăcată într-o rochiţă cu alb şi albastru deschis, ca cerul senin, iar cealaltă într-un costum auriu, cu pantalon. Îmi aduc aminte de ele ca şi cum le-aş fi primit ieri. Era ziua mea de naştere. Am fost […] Citește mai mult…
Alimentele bune pentru creier
O să vă întrebaţi poate ce legătură este între mâncare şi creier, că alimentele ajung în stomac, fără să treacă prin cap. Răspunsul ar fi da şi nu. Adică, da, alimentele ajung în stomac, dar nutrienţii din alimente ajung şi la creier. Creierul unui adult reprezintă 2% din greutatea corpului, consumă 20% din oxigenul […] Citește mai mult…
Fricile copiilor între 2 şi 5 ani
Pe măsură ce cresc, copiii au diverse frici. Ele fac parte din dezvoltare. Ceea ce adulţilor li se poate părea inofensiv, pe copii îi poate speria. Cu calm, înţelegere şi empatie, copiii îşi pot depăşi fricile. Copiii nu sunt toţi la fel, dar unele frici sunt comune, experimentate de majoritatea copiilor de o […] Citește mai mult…
Prima serbare
Fiecare etapă îmi arată că puiul meu creşte. În ultimul an, am trecut printr-o grămadă de evenimente împreună: am schimbat ţara, am locuit în 2 case diferite până am avut-o pe a noastră, Antonia a început grădiniţa, am trecut împreună de la scutece la chiloţei, ne-am despărţit de doamna Suzi. E un amestec ciudat de sentimente. E […] Citește mai mult…
Copiii sunt cei mai fini observatori
Tindem să ne subestimăm copiii, să credem că nu îşi dau seama de anumite lucruri, că nu pot avea atenţie distributivă, că nu înţeleg gesturi, tonuri sau grimase. Ne înşelăm! Copiii sunt cei mai fini observatori. Trebuie doar să-i ascultăm, să-i observăm şi ne vom da seama de asta. În ultima vreme, am […] Citește mai mult…
Ne-am luat la revedere de la doamna Suzi
Ne-am luat la revedere de la doamna Suzi acum mai bine de 3 luni. Dar să nu credeţi că s-a întâmplat peste noapte ori printr-o minune. A fost o muncă de convingere de luni de zile. Au fost zile pline cu explicații și rugăminți, învinovățiri și scenarii catastrofice. Nu ridicați din sprânceană și nu […] Citește mai mult…
Cât de mult contează programul de somn al copiilor?
Cercetătorii spun că ceea ce experimentează un om în primii ani de viaţă îşi va revărsa efectele asupra vieţii de adult, indiferent că vorbim de sănătate ori de abilitatea de a se bucura de viaţa personală ori profesională. Deci, dacă credeţi că nu contează ce mănâncă un copil în primii 2-3 ani de […] Citește mai mult…
Există viaţă după scutec
Astăzi se împlineşte o lună de când Antonia a renunţat la scutec. Nu a renunţat chiar singură, dar meritele îi revin ei. Până să ajungem aici, am petrecut 2 ani şi 9 luni în care am fost liniştită că omenirea a avansat, că s-au inventat scutecele şi nu m-am chinuit cu pelincile aşa cum […] Citește mai mult…
Copii mici, așteptări mari
În jurul meu văd o tendinţă care prinde rădăcini adânci: toată lumea are aşteptări prea mari şi prea puţin realiste de la un om prea mic. De fapt, realizez că oamenii au aşteptări de la noi încă de când venim pe lume, deși, până să fiu mamă, credeam că așteptările apar şi se înmulțesc […] Citește mai mult…