Părințeala nu e chiar treabă simplă și nici ușoară, dar cred că rolul de părinte aduce cele mai profunde împliniri și satisfacții. Și, totuși, până la împliniri și satisfacții sunt multe încercări care ne pun răbdarea, înțelegerea și chiar rolul de părinte la încercare. Cred că atunci când ceva nu funcționează așa cum trebuie (dacă […] Citește mai mult…
cugetari din mamicie
Copii mici, așteptări mari
În jurul meu văd o tendinţă care prinde rădăcini adânci: toată lumea are aşteptări prea mari şi prea puţin realiste de la un om prea mic. De fapt, realizez că oamenii au aşteptări de la noi încă de când venim pe lume, deși, până să fiu mamă, credeam că așteptările apar şi se înmulțesc […] Citește mai mult…
Dragi părinţi, ţineţi-vă copiii bolnavi acasă!
Miercuri şi joi am avut două zile de coşmar. Între timp, nervii mei s-au mai domolit, dar am nevoie să scriu articolul ăsta din mai multe motive: Vreau ca toţi părinţii inconştienţi, care îşi aduc copiii bolnavi în colectivitate, să înţeleagă că nu e normal ca pruncul lor cel bolnav să îmbolnăvească alţi 10. Nu […] Citește mai mult…
Mamele trec prin perioade de singurătate. Am trecut şi eu prin ele.
Să nu ne ascundem după deget: mamele trec prin perioade în care se simt singure, izolate, nervoase, stresate. Sunt lucruri pe care nu le înţelegeam când nu eram mamă. Mi se părea nejustificat să stai acasă 2 ani cu copilul. Le vedeam pe unele mai degrabă leneşe decât dedicate, dar niciodată nu mi-am dat […] Citește mai mult…
Căsnicia se termină la primul înşelat
Niciodată nu m-a frământat gândul că omul cu şi pentru care am zis „Da” în faţa lui Dumnezeu m-ar putea înşela. Niciodată nu m-am gândit la asta până astăzi când am dat peste o discuţie pe facebook. Era vorba de o doamnă a cărei soţ a înşelat-o, aveau 3 copii împreună şi nu ştia dacă […] Citește mai mult…
De ce am ales să ne întoarcem în România?
M-am tot gândit dacă să scriu sau nu articolul ăsta. E ca şi cum mi-aş pune sufletul pe tapet când nici mie nu-mi vine încă să cred că planurile de întoarcere sunt ale noastre. Eu sunt plecată de 5 ani, iar al meu soţ de 15 dintre care ultimii 13 ani i-a petrecut […] Citește mai mult…
Ce-mi place si nu prea (II)
Am scris aici despre ce îmi place şi nu prea. E un exerciţiu pe care-l fac eu cu mine şi cu voi. Cu mine pentru că încerc să fiu echilibrată, iar aprecierile şi nemulţumirile fac parte din echilibru. Aşa mă văd şi eu cât sunt de sucită :)). Culmea, mi mai uşor să scriu despre ce […] Citește mai mult…
Ce vreau să ştie fata mea, femeia de mâine
Mă uit la ea şi nu-mi vine să cred cum a trecut timpul … prea repede. Şi îmi e teamă că vor zbura anii. Mă întreb dacă îi ofer toate mijloacele de care are nevoie pentru a creşte frumos. Habar n-am! Cred! Sper! Ştiu doar că fac tot ceea ce pot eu mai bine pentru […] Citește mai mult…
Nu vreau să știu!
De când am rămas însărcinată sunt mult mai activă pe facebook şi mult mai conectată la internet decât eram înainte (blogul e unul dintre motive). Asta înseamnă că dau peste tot felul de persoane mai mult sau mai puţin informate, citesc lucruri pe care nu le ştiam, dar şi multe aberaţii. Nimic anormal până aici, nimic […] Citește mai mult…
Numele copilului – povară sau mândrie?
Da, aţi citit bine. Cred că numele poate fi o adevărată povară sau un motiv de mândrie. Soţul îmi povestea că a avut o colegă pe care o chema Castalia Bonadeea. Nu-i scriu şi numele de familie, complicat şi el, pentru că poate vrea să rămână anonimă. Atât de tare m-a marcat numele încât nu l-am […] Citește mai mult…