Siguranţa copilului în maşină nu este o dovadă de perfecţiune

Am fost întrebată dacă sunt perfectă. Am spus că nu cred în perfecţiune, că este o utopie. Mi s-a spus că, dacă nu sunt perfectă, nu ar trebui să dau sfaturi, că fiecare face ce vrea cu copilul lui. Cu ce să încep? Pot să dau sfaturi şi sugestii şi dacă nu sunt perfectă. Comunitatea din jurul blogului a adunat peste 10.000 de oameni şi cred că acest tip de comunitate poate avea o influenţă pozitivă asupra celorlalţi. Eu asta îmi doresc. Dacă recomand folosirea scaunului auto pentru copii, asta nu înseamnă că sunt perfectă, ci ţin la siguranţa copilului meu, dar şi a altor copii. Da, voi încuraja în continuare folosirea tuturor măsurilor de siguranţă în timpul călătoriilor cu copiii şi nu numai. Nu, nu voi transmite niciodată mai departe ideea că fiecare ar trebui să facă cu copilul lui ce-l trece capul. Copilul acela participă la formarea altor comunităţi. Depinde de noi, toţi ceilalţi, cum vrem să arate generaţiile viitoare. Şi încă ceva: copilul nu-i un obiect cu care să faci ce vrei, după bunul plac, ci o fiinţa născută din tine, pe care o modelezi, o croieşti după obiceiurile tale şi în funcţie de personalitatea pe care o are.

După ce mi-am vărsat năduful în primul paragraf, să trecem la treburi mai serioase, mai de interes pentru cei care au urechi să audă şi ochi să vadă. Legislaţia în vigoare obligă şoferii să aibă autovehicule echipate cu scaune auto omologate pentru copiii sub 135 cm. Excepţie fac mijloacele de transport în comun şi taxiurile, însă în aceste cazuri copilul trebuie să fie supravegheat, însoţit de o altă persoană, alta decât şoferul. Copiii vor călători cu taxiul doar pe bancheta din spate a maşinii, nu pe scaunul din dreapta şoferului. Copiii cu o înălţime peste 135 cm pot fi transportaţi şi cu ajutorul centurii de siguranţă dacă aceasta nu le trece peste zona gâtului şi a feţei.

În Franţa, de exemplu, există campanii de prevenţie pentru siguranţa copiilor în timpul călătoriilor cu maşina. Aici legea în vigoare spune că utilizarea unui dispozitiv adaptat este obligatoriu până la vârsta de 10 ani sau până în momentul în care copilul poate utiliza centura de siguranţă, de la o înălţime de 135 cm. Siguranţa copilului în maşină este obligatorie tot timpul, indiferent de lungimea traseului ori de viteza cu care se circulă. Poliţia franceză atrage atenţia asupra faptului că impactul în urma unei coliziuni cu 50km/h este resimţit de copil ca o căzătură de la etajul 3 al unui imobil.

În Anglia, dispozitivele omologate pentru copii sunt obligatorii până la vârsta de 12 ani sau până când copilul ajunge la înălţimea de 135 cm.

O altă problemă frecvent întâlnită este utilizarea necorespunzătoare a scaunelor auto pentru copii, ataşarea greşită în maşină. În Franţa, acest lucru se întâmplă în 2 cazuri din 3, iar în Irlanda, de exemplu, în 4 cazuri din 5. Ataşarea incorectă poate cauza, în caz de coliziune, răni grave sau chiar moartea copilului. Legea irlandeză atrage atenţia asupra coliziunilor atunci când circulăm cu doar 50km/h. În cazul unui impact care are loc cu această viteză, copilul care nu călătoreşte în scaun de maşină adaptat morfologiei lui ori care nu este ataşat corespunzător poate fi aruncat cu o forţă de 30 până la 60 de ori mai mare decât greutatea corpului lui. Bineînţeles, în acest caz poate chiar să zboare în exteriorul maşinii prin unul dintre geamuri.

Dacă doriţi ca cel mic să fie parte dintr-o astfel de statistică, alegerea vă aparţine. Totuşi, cred că vă doriţi mai mult pentru copilul vostru. Ataşarea corectă a copilului în maşină nu ţine de perfecţiune, ci de siguranţă. Este un lucru esenţial pentru binele copilului vostru. Ştiu că vă spuneţi că vouă nu vi se poate întâmpla, însă nu vă amăgiţi. Ni se poate întâmpla tuturor indiferent de cât de prudenţi suntem la volan. Nu uitaţi că nu sunteţi singuri pe şosea şi nu-i puteţi controla pe ceilalţi participanţi la trafic, dorinţele lor de adrenalină, stările de oboseală ori alcoolemia.

Ştiu că vă doare sufletul atunci când copilul vostru plânge, când este nemulţumit de fiecare dată când îl puneţi în scaun, dar nu v-aş dori să plângeţi pentru că nu aţi făcut-o. Nu vă asumaţi riscuri inutile. Soluţii pentru liniştirea copilului se găsesc. Soluţii pentru invaliditatea ori pentru pierderea lui nu v-aş dori să căutaţi.

Când fetiţa mea a mai crescut şi ne pregăteam de (încă) o călătorie lungă cu maşina, i-am pregătit 10 activităţi care să o ţină ocupată. Unele au avut succes, altele mai puţin, dar cert este că ne-au făcut călătoria mai uşoară. Poate acestea i se potrivesc şi copilului vostru.

Siguranţa copilului vostru începe cu alegerile pe care le faceţi!

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.