Și tu crezi că ție nu ți se poate întâmpla x sau y lucru? Și apoi se întâmplă o tragedie atât de aproape de tine încât te trec fiori reci pe șira spinării și îți spui “Ce bine că nu am trecut astăzi pe acolo! Ce bine că nu am fost eu!”? Dar mâine?
Sâmbătă seara a avut loc, aproape de mine, un accident rutier grav. Un teribilist căruia abia i s-a uscat cerneala pe permisul de conducere a intrat din plin într-o maşină care circula regulamentar. În maşină erau mama şi fiica. Mama a murit, iar fiica o va avea pe conştiinţă toată viaţă, pentru că ea era la volan. Poate că îşi va spune că ar fi putut evita impactul, că ar fi putut să nu iasă din casă sau că ar fi putut să mai stea acolo de unde au plecat. Vina va fi greu de vindecat, pierderea mamei niciodată.
Duminică seara eram în trafic. Mergeam la cumpărături toţi 3. Horaţiu era la volan, eu eram în dreapta şi Antonia în scaunul ei. Pe banda din drepta era un BMW cu care ne tot opream oglindă lângă oglindă la semafoare. El conducea, ea era pe bancheta din spate. Îşi alăpta copilul în timp ce maşina era în mers. Nici urmă de scaun sau de scoică. Coincidenţa face că veneau din direcţia în care, cu o seară înainte, a avut loc teribilul accident de care vă spuneam. Şi m-am gândit: dacă ar fi fost ei în locul mamei şi al fiicei? Ce s-ar fi ales de bebeluşul care stătea acum fericit la sânul mamei? Dar oare ei s-au gândit la asta atunci când s-au urcat în maşină? Şi nu sunt singurii care nu iau în calcul siguranța copilul în mașină. De când ne-am întors acasă, am văzut mulţi copii care călătoresc în condiţii de zero siguranţă. Poate că şi voi o faceţi. Poate că şi voi vă spuneţi că vouă nu vi se poate întâmpla. Nu vă amăgiţi! I se poate întâmpla oricui.
Dacă voi circulaţi regulamentar, asta nu înseamnă că şi alţii o fac. Unii au nevoie de doze de adrenalină. Atunci când sevrajul îi găseşte la volan, pedala de acceleraţie le dă doza de care au nevoie. Din păcate, atunci când apasă pedala, nimeni şi nimic nu mai contează. Intră în starea de care aveau nevoie … şi atât. Nu măsoară posibilele pericole şi nu se gândesc la consecinţe. Dar voi? Voi vă gândiţi că poate unul are nevoie de o doză de adrenalină fix când sunteţi şi voi în trafic? Fix atunci când nu v-aţi pus copilul în scaun de mila plânsului lui? Ştiţi, vă doresc să nu vă fie milă de voi şi de plânsul vostru. Este nevoie de o secundă pentru ca viaţa voastră să nu mai semene cu cea de acum 5 minute. Este nevoie de o clipă să vă regretaţi toate minutele care urmează să vină. Atât! Un moment, unul singur.
Braţele voastre nu vă protejează copilul în caz de impact. Gândiţi-vă cât de surprinşi sunteţi, ca pasager, atunci când şoferul pune o frână bruscă pentru a evita un pericol iminent. Acum imaginaţi-vă cât de tare v-aţi zdruncina, Doamne ajută să fie vorba doar de atât, în caz de impact. Ce forţă este exercitată asupra voastră când vă loveşte, în inconştienţa lui, un dornic de adrenalină cu 80-100 km/h (în cazul fericit), deşi voi circulaţi cu 50 km/h? Gândiţi-vă dacă vă mai puteţi proteja copilul? Ar fi coloana lui suficient de puternică să facă faţă impactului? Vă doresc din suflet să fie, dar permiteţi-mi să am dubii. Până la urmă, merită să vă jucaţi cu viaţa copilului vostru, al boţului de om pe care vi l-aţi dorit atât de mult?
Cu certitudinea că vă doriţi ce-i mai bun pentru copilul vostru, vă invit să mai citiţi despre acest subiect şi să luaţi hotărârea care face diferenţa.
Scaunul auto pentru copii nu este o fiţă!
Îl iubeşti ca pe ochii din cap şi totuşi îi rişti viaţa
Copilul meu nu stă în scaunul auto
Suntem în prag de sărbători. Poate porniţi la drum. Vă doresc drumuri line şi călătorii fără incidente! Nu uitaţi că scaunul auto pentru copii le poate salva viaţa, implicit şi pe a voastră.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Surse foto: (1) Pixabay, (2, 3) Pexels