Titlu: „Cel care mă așteaptă”
Autor: Parinoush Saniee
Mă întreb de ce nu am citit cartea asta mai devreme, pentru că mi-a fost recomandată de mai multe persoane. “Cel care mă așteaptă” este, după părerea mea, un must read. Îți servește o felie de istorie, descrie tradițiile iraniene și rolul femeii în societatea iraniană, pătrunde în interiorul vieții de familie (ale unor familii extrem de diferite), surprinde mentalități, puterea sacrificiului, dar și modul în care iubirile inocente dăinuiesc în timp. Este o poveste despre prietenie și pasiune, curaj și determinare, sacrificiu și iubire, frică și speranță, tragedie și suferință. Cuvintele pe care le-aș putea pune aici sunt prea puține pentru a descrie cartea. Este o privire detaliată în interiorul societății iraniene din a doua jumătate a secolului 20, dezbinată de conflicte politice și religioase, într-o permanentă instabilitate și nesiguranță.
Massoumeh este o adolescentă care provine dintr-o familie în care tradițiile sunt la rang de lege și care își dorește cu orice preț să învețe. Frații ei sunt niște brute ancorate în tradiții care îngrădesc rolul femeii, mama îi susține, iar tatăl se împarte între aceste tradiții, iubirea pe care o are pentru fiica sa și ideile moderniste ale altor membrii din familia extinsă.
În drumul spre școală, lui Massoumeh i-a ieșit în cale iubirea în cea mai decentă formă. După ce i-au fost găsite scrisorile de dragoste, familia a acuzat-o că a dezonorat-o. Fac o paranteză în ceea ce privește onoarea în lumea musulmană și vă recomand să citiți cartea jurnalistei Rana Husseini, „Muder in the name of honour”. Eu am citit-o în urmă cu 10 ani și m-a bulversat extrem de tare. Tot atunci mi s-a deschis apetitul pentru descoperirea culturii arabe. Revenind la cartea de față, în cele din urmă, familia a decis să o mărite pe Massoumeh, dar nu cu alesul inimii ei. Au considerat-o nedemnă și au ales să o dea la o parte. Același lucru l-a făcut și soțul ei pentru a-și atinge idealurile, iar, mai târziu, din egoism (nici nu știu cum să descriu motivația), copiii ei au perpetuat același obicei.
Este de remarcat transformarea protagonistei. Din tânăra sfioasă, docilă și supusă, Massoumeh devine o femeie puternică, independentă, determinată, o luptătoare a cărei putere de sacrificiu, dar și de dezvoltare, depășește așteptările cititorului, limitele impuse de vremuri și chiar și tradițiile iraniene atât de absurde pe alocuri. Dacă vreți, în mare parte, Massoumeh este un model de dezvoltare personală, de autodepășire, de metamorfoză.
Nu am să vă dau niciun detaliu despre finalul cărții. Pot doar să vă spun că nu va fi cel la care vă așteptați. Pe mine m-a surprins, chiar m-a șocat.
Am o pasiune pentru cărțile care tratează, într-un fel sau altul, cultura arabă. Mi se pare extrem de interesant să descoper o cultură atât de diferită de cea în care am crescut și trăiesc, unde unele lucruri le consider perfect normale și la îndemână, iar în cultura arabă ele se încadrează în categoria lucrurilor interzise pentru o femeie. Și, totuși, în cultura asta atât de diferită de a nostră, există diverse modele de familii, atitudini, ș.a.m.d (este cazul și în cultura europeană, până la urmă).
Eu vă recomand să citiți cartea. Eu zic că nu o să vă pară rău. 🙂
Alte recomandări:
- Vânătorii de zmeie
- Splendida cetate a celor o mie de sori
- Am fost sclava Daesh
- Nojoud, divorțată la 10 ani
- Tatăl celuilalt copil
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.