Titlu: „Părinţi liniştiţi, copii fericiţi. Cum să înlocuim ţipetele cu conectarea” (Peaceful parent, happy kids).
Autori: Dr. Laura Markham
Anul apariţiei: 2012
Te-ai întrebat vreodată ce fel de părinte eşti? Această carte îţi va răspunde la întrebare. Dar cum ştii dacă vrei să o citeşti sau nu? Eu recunosc că nu mă dau în vânt după cărţile de parenting, pentru că le citesc destul de greu, dar îmi fac bine. Mă ajută să privesc lucrurile dintr-o perspectivă diferită. Învăţ. Dacă ai copii mai mari de 6 ani, atunci este posibil ca sfaturile din carte să nu fie foarte eficiente. Dacă cel mic are sub 6 ani, dacă simţi că nu te ascultă, dacă te-ai săturat să strigi pentru a te face înţeles, dacă face lucrurile contrar rugăminţilor tale, dacă are tantrumuri peste tantrumuri şi dacă eşti dispus să te pui sub semnul întrebării, atunci cartea îţi poate fi de un real ajutor.
Cartea pune accent pe educaţia fără pedepse şi fără recompense, pe iubire necondiţionată, pe comunicare, sprijin şi înţelegere. Este un ghid util pentru orice părinte care vrea să-şi înţeleagă emoţiile şi să-şi controleze impulsurile pentru a comunica într-un mod cât mai constructiv cu copilul lui.
Cartea se împarte în 3 părţi. La finalul fiecărei părţi Dr. Laura Markham vine cu planuri de acţiune, exemple care vă pot ajuta să aveţi o viziune mai clară asupra unei probleme cu care poate vă confruntaţi şi voi. La finalul celor 3 părţi găsiţi sfaturi utile cum să impunem limite cu empatie, cum să ne susţinem şi să ne încurajăm copiii pe măsură ce cresc şi dobândesc noi abilităţi.
Partea I: Reglarea emoţiilor
Practic, nu putem oferi ceea ce ne lipseşte. Dacă noi nu suntem bine din punct de vedere emoţional, atunci nu avem cum să creştem un copil sănătos emoţional. Este important să ne vindecăm rănile, să ne învăţăm să ne gestionăm furia, să facem eforturi pentru a ne menţine un ton calm în momentele dificile, să ne păstrăm cumpătul în faţa crizelor de plâns şi să avem grijă de noi.
„Eşti singura persoană responsabilă de modul în care îţi trăieşti scurta viaţă pe care o ai. Pe patul de moarte, nu vei putea învinovăţi pe nimeni dacă ai fost nefericit. Secretul maturităţii este să nu încetăm niciodată să creştem, iar copiii noştri ne obligă să ne creştem şi pe noi înşine, pe lângă ei.”
Partea a II-a: Conectarea
Laura Markham explică de ce este necesar să avem o relaţie bună cu copiii noştri şi oferă exemple care să ne ajute la construirea ei. „Conectarea profundă face posibilă creşterea copiilor cu blândeţe”, spune autoarea cărţii. Conectarea ne „facilitează accesul la instinctele naturale de creştere a copiilor şi ne permite să vedem lucrurile din perspectiva copilului.”
„Copilul s-a jucat fericit la grădiniţă, însă imediat ce apari are o criză de plâns. Şi asta din cauză că şi-a reprimat nevoile emoţionale pentru a putea funcţiona independent într-un mediu solicitant. Prezenţa părintelui îi oferă siguranţa de a se relaxa şi a lăsa garda jos. Luaţi-l în braţe, oferiţi-i toată tandreţea de care are nevoie şi scoateţi-l de acolo. Unii copii au nevoie să plângă câteva minute în braţele părintelui înainte de a fi pregătiţi să se aşeze în scaunul de maşină, iar preşcolarii pot reveni la un limbaj infantil. Acceptă aceste manifestări ca alinare adecvată cu vârsta pe care copilul o găseşte în braţele tale. Copiii ale căror nevoie emoţionale sunt împlinite fac o tranziţie mai rapidă şi mai sănătoasă către independenţă. Copiii a căror dependenţă este înăbuşită, se orientează către colegi pentru împlinirea acestei nevoi ori îşi găsesc mici adicţii de tipul electronicelor pentru a-şi reprima această nevoie.”
Partea a III-a: Îndrumare, nu control
Un părinte nu trebuie să-şi controleze copilul, ci să-l îndrume, să-l înveţe. Asta nu înseamnă că trebuie să fie ferm sau să nu impună limite, însă o poate face cu blândeţe. Laura Markham spune că atunci când copiii sunt îndrumaţi, sunt mai fericiţi, mai responsabili şi cresc cu încredere în sine. În acest capitol al cărţii, autoarea ne spune şi ne dă exemple practice cum să le îndrumăm copiilor emoţiile, de ce să nu apelăm la metode disciplinare şi ce alternative avem la acestea.
„Când copiii mici se simt abandonaţi, capătă o anxietate care poate pune capăt, pe moment, crizei de furie, însă le dă cel mai profund sentiment de nesiguranţă. Tu ştii că nici nu se pune problema să îţi laşi copilul în supermarket, dar el nu ştie asta. Şi când le răspundem copiilor cu o palmă se poate să se adune pe moment. Numai că acei copii care sunt disciplinaţi fizic pentru comportamentele dificile sfârşesc prin a fi mai agresivi, plângăcioşi şi sfidători în perioada preşcolară.”
Bineînţeles că au fost pasaje cu care nu am rezonat şi uneori informaţia se repetă sub o altă exprimare, însă cartea per ansamblu mi-a plăcut şi o consider folositoare. Capitolele scurte o fac uşor de urmărit/citit.
V-o recomand cu drag!
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.