Titlu: „Rezervă” („Spare”)
Autor: Prințul Harry
Editura: Nemira
An apariție: 2023
Nr. de pagini: 455
Cartea o puteți cumpăra de aici → link carte
„Rezervă” cred că este una dintre cele mai controversate cărți din ultimul an. Am citit „Diana. Povestea unei prințese spusă de ea însăși”, așa că am fost și mai curioasă să descopăr povestea prințului Harry spusă de el însuși. Așadar, am citit cartea fără judecată, cu o oarecare empatie, pentru că nu cred că este chiar simplu să ai viață de prinț, cu protocoalele și regulile aferente, impuse din prima ta zi de viață, indiferent de ceea ce simți sau îți dorești.
Un scurt rezumat
Încă din prima parte a cărții, Harry explică termenul care i-a fost atribuit, cel de rezervă.
„Willy era moștenitorul, pe când eu eram doar rezervă. Acesta nu era doar felul în care presa se referea la noi. Era, deopotrivă, formula pe care tata, mama și bunicul o foloseau adesea. Până și bunica. Moștenitorul și Rezerva – nu era nicio judecată implicită, și totodată nicio ambiguitate. Eu eram umbra, sprijinul , planul B. Am fost adus pe lume în caz că i s-ar întâmpla ceva lui Willy. Trebuia să furnizez susținere pentru familie, divertisment, diversiune și, în caz de nevoie, o piesă de schimb. Poate un rinichi. O transfuzie de sânge. Aceste lucruri mi-au fost prezentate explicit de la începutul vieții mele și reiterate periodic.”
Cartea debutează cu moartea prințesei Diana, cum Harry încearcă să-și spună că mama lui este ascunsă undeva, că este în viață, scenariu pe care și l-a derulat ani la rând. Este descrisă înmormântarea, curiozitatea crudă a jurnaliștilor, frânturi din anii de școală și din relația cu tatăl său, actualul rege Charles.
Prințul Harry și fratele său o cunosc pe Camilla și, conștienți fiind că ea este Cealaltă Femeie, responsabilă pentru destrămarea căsniciei părinților lor, îi dau tatălui binecuvântarea de dragul fericirii acestuia, cu condiția să nu se recăsătorească. În curând, avea să înceapă o adevărată cruciadă a Camillei pentru căsătorie, cu obiectivul final de a cuceri Coroana. Cruciada însemna chiar și sacrificarea lui Harry pe altarul presei, fiind portretizat adesea ca un iresponsabil și ca un consumator înrăit de droguri.
Căutându-și sensul ca ucenic la o fermă din Australia, apoi ca soldat în armata britanică, copil în căutarea permanentă a mamei, Harry își povestește experiențele, unele încărcate cu multă emoție, altele pline de furie. În poveștile lui se regăsesc permanent singurătatea, lipsa de iubire, frustrarea, anxietatea și un proces incomplet de maturizare. Tatăl este absent emoțional și este, mai degrabă, o figură regală decât un om cu îndatoriri și sentimente de tată.
Relația cu William devine din ce în ce mai complicată pe parcursul timpului și drumurile lor au destinații diferite. Harry este mânat în permanență de dorința de libertate (petrece mult timp în Africa și în armata britanică), pe când Willy își croiește atent drumul de viitor moștenitor al tronului.
După mai multe relații eșuate în care hărțuirea presei a fost omniprezentă, Harry o cunoaște pe Meghan, o personalitate atipică pentru familia regala. Relația lor a devenit focusul principal al presei, lucru care a venit la pachet cu o presiune enormă, în care cel mai mic gest putea fi reinterpretat (împotriva lor). Mai mult, presa s-a lansat într-o adevărată luptă de defăimare a lui Meghan. Cei doi îndrăgostiți nu au beneficiat de sprijinul Palatului. Au fost sfătuiți să închidă ochii și să nu aibă nicio reacție, că, la un moment dat, lucrurile se vor calma. Harry s-a simțit neîndreptățit, iar dorința lui de libertate, de a-și trăi viața în pace s-a acutizat.
Restul poveștii îl știți … sau îl puteți descoperi în paginile acestei cărți, cu multe alte detalii care n-au cum să nu te pună pe gânduri, care n-au cum să nu trezească în tine un gram de compasiune, o mică încercare de a te pune în locului prințului Harry.
Răspunsuri la câteva întrebări
Cine spune adevărul?
Nu am citit cartea cu dorința de a mă poziționa de partea cuiva, ci de a înțelege de ce un prinț își lasă privilegiile dacă totul este roz și minunat în viețile regalităților. Oricum o luăm, în orice poveste există cel puțin 2 părți implicate și măcar o zonă gri.
De ce prințul Harry a scris cartea, a dat interviul, și-a spălat rufele în public?
Rufele nu s-au spălat din start în public, ci, conform relatărilor prințului Harry, întâi s-a solicitat dezmințirea poveștilor defăimătoare, dar cererile au fost respinse. Ulterior, s-a încercat o înțelegere amiabilă cu Palatul, dar nici această propunere nu a avut succes. Harry spune că, în toți anii lui de existență, nu a avut niciodată șansa de a-și spune partea lui de poveste.
De ce interviul cu Oprah? Harry a fost foarte criticat pentru acel interviu, inclusiv de apropiații lui, însă nimeni nu a criticat casa regală când au fost strecurate în presă informații mincinoase din „surse apropiate Palatului”, când s-au scris cărți cu colaborarea regalității, când Camilla a colaborat cu editorul Geordie Greig, etc. Harry și Meghan susțin că au ales un intervievator respectat și au vorbit deschis. Mai mult, de-a lungul timpului, „sursele apropiate Palatului” nu au ezitat să îi spele lui Charles imaginea de bărbat infidel și să o transforme în cea a sărmanului tată singur care se chinuie cu un copil dependent de droguri (Harry, în acest caz).
Sunt mai multe exemple în carte care îi implică inclusiv pe Kate și William, prin care Harry încearcă să explice că nimeni nu avea voie să eclipseze în vreun fel imaginea și ieșirile publice ale lui Charles și Camilla.
De ce prințul Harry vrea să facă bani din lansarea cărții și a altor proiecte care au în centru imaginea lui de prinț?
Harry explică faptul că a depins financiar toată viață de tatăl lui, fără să aibă posibilitatea să fie independent din acest punct de vedere. Din momentul în care nu s-a mai supus direcției dictată de Palat, i-au fost retrase beneficiile de orice fel, inclusiv securitatea (a rămas fără pază de pe o zi pe alta în condițiile în care traversa un adevărat torent mediatic).
Câteva concluzii
♦ Eu cred că prințul Harry s-a născut în familia nepotrivită (rece, distantă emoțional), așa cum și mama lui, prințesa Diana, a fost omul nepotrivit în (aceeași) familie nepotrivită, având o personalitate atipică pentru familia regală.
♦ Harry a fost un copil permanent neconsolat, în căutarea iubirii, în special după moartea mamei. Meghan, provenind dintr-un mediu complet diferit, a știut să îi ofere exact ceea ce îi lipsea, personalitatea ei fiind adesea asemănată cu cea a mamei lui Harry. Practic, a fost piesa de puzzle care i-a întregit sufletul, care nu a renunțat la el în vâltoarea evenimentelor și presiunii, dar care a activat în sufletul prințului frica cea mai mare: de a o pierde (așa cum se întâmplase cu mama lui). A dezvoltat această paralelă că Meghan, femeia care îi oferise ceea ce căutase de la moartea mamei, iubire sinceră, poate sfârși la fel ca mama lui, hăituită de paparazzi.
♦ Sunt evidente resentimentele pe care Harry le are față de Camilla … și nu cred că este de condamnat. Ea este prezentă în viața lui chiar de dinainte de a se naște, fiind amanta tatălui încă din perioada căsătoriei cu prințesa Diana. În concluzie, adulterul stă la baza relației dintre regele și regina Angliei. Dacă ar fi să facem referire la moralitate, oare care o fi mai imoral în acțiuni, prințul Harry ori regele Charles?
♦ Relația dintre frați nu cred că este nicidecum una sănătoasă, ci tot una de superior – subordonat. Ea este departe de ceea ce presa a încercat să dea publicului de înțeles, că ar exista o complicitate sinceră între frați. Eu am crezut, inițial, mai degrabă, versiunea presei.
De exemplu, Africa a fost oaza de liniște a lui Harry (William știa asta) și își dorea să se concentreze și mai mult asupra acestui spațiu până când William i-a spus că Africa face parte din portofoliul lui de prinț moștenitor și are de gând să-i blocheze fratelui mai mic orice proiect acolo, pentru că „rinocerii, elefanții, toate astea sunt ale mele!”. Sunt câteva pasaje în carte care nu se potrivesc nicicum cu imaginea de frate mai mare bun și protector.
Ar mai fi multe lucruri de punctat, dar mă opresc asupra aspectului care mi-a plăcut cel mai puțin ori, mai bine zis, unde mi-am cam pierdut interesul … istorisirile din armată, cu detaliile aferente. Ocupă o parte importantă din carte.
Pentru mine, „Rezervă” este o poveste despre un om imatur emoțional, în căutarea sensului vieții, dornic de iubire, înțelegere și mângâiere, prins în hățișurile unei ierarhii vechi de sute de ani, în protocoale și jocuri de culise regale. Harry este un om care nu s-a putut adapta acestei ierarhii, care a visat să o schimbe, măcar pe alocuri, însă a eșuat din acest punct de vedere (era de așteptat) … Pe de altă parte, a hotărât să-și câștige libertatea, indiferent de costuri … Știa cum stau lucrurile pe partea regală, așa că nu avea nimic de pierdut dacă încerca să trăiască pentru el, nu pentru casa regală, protocoale și reguli impuse.
Alte autobiografii/biografii pe care vi le recomand:
- „Friends, iubiri și marele lucru teribil”
- „Consimțământul”
- „În numele lui Gucci”
- „Will”
- „Undă verde”
- „Open”
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.