Titlu: „Călătoria Cilkăi”
Autor: Heather Morris
Cilka Klein este unul dintre personajele puternice din cartea „Tatuatorul de la Auschwitz” pe care am citit-o la începutul anului. De la voi am aflat că există o carte, scrisă de același autor, dedicată poveștii Cilkăi. Heather Morris nu a întâlnit-o pe Cilka. A cunoscut-o prin intermediul lui Lale, cel care a fost tatuator la Auschwitz, despre care acesta spunea: „Mi-a salvat viața. Era foarte frumoasă, mărunțică, și mi-a salvat viața.” Din acest punct, autoarea a demarat o amplă cercetare pentru a descoperi povestea Cilkăi.
Cilka avea 16 ani când a ajuns la Auschwitz, în 1942. Împlinise 18 ani când rușii au eliberat Auschwitzul și au pus capăt ororilor comise acolo. Cilka a văzut speranța unei vieți mai bune, trăite în libertate, însă eliberarea ei nu a fost decât o altă condamnare. A ajuns în Gulagul Vorkuta, dincolo de Cercul Polar, în Siberia, unde urma să ispășească o pedeapsă de 15 ani pentru că a colaborat cu naziștii. Rușii au numit „colaborare” violurile repetate pe care Cilka le-a îndurat la Auschwitz din dorința de a trăi. Până la urmă, nu avusese decât 2 opțiuni: supunerea la abuzuri sexuale sau moartea. A ales să trăiască.
Ajunsă la Vorkuta, Cilka este din nou determinată să trăiască. În acest scop, își folosește experiența avută în „celălalt loc”, își ajută noile colege să se adapteze condițiilor aspre ale lagărului, ținându-și vechea viață secretă. Îi era frică de cum va fi privită, judecată dacă ele, femeile de care se atașase deja, vor afla lucrurile pe care le-a făcut pentru a supraviețui.
Abuzurile sexuale revin și aici. Din nou, ca și la Auschwitz, Cilka iese în evidență și obține un loc considerat privilegiat: devine „soție”, adică este supusă violurilor de un singur bărbat, nu de mai mulți așa cum se întâmpla cu alte femei. „Soțul” ajunge să se îndrăgostească de ea și să-și imagineze o viață împreună, neștiind că în inima Cilkăi, în cele mai sumbre condiții, se înfiripase iubirea pentru un alt bărbat, iubire pe care nu se considera capabilă să o simtă.
Cilka obține unul dintre cele mai bune locuri de muncă de la Vorkuta, asistentă la spitalul dedicat prizonierilor. De aici va descoperi ce înseamnă munca în maternitate, acolo unde femeile nășteau copii rezultați din violuri și, mai târziu, munca pe ambulanță. În fiecare dintre aceste locuri, deși sufletul ei era vitregit de viață, Cilka dă dovadă de empatie și compasiune pentru toți oamenii care îi trec prin mâini. Aici, la spital, în ciuda condițiilor inumane din lagăr și a morții care o pândește la tot pasul sub o formă sau alta, sufletul Cilkăi este hrănit de speranță, de solidaritate și prietenie.
„Începe s-o spele pe femeie, vorbindu-i pe un ton liniștitor. Tonul acesta pare să fie folosit de Cilka firesc, indiferent ce simte – sau nu simte – când are grijă de un pacient. Este un ton scăzut, un murmur, care spune o poveste dincolo de momentul de suferință. O face, poate, în egală măsură pentru ea însăși.”
Firul narativ alternează între prezent și trecut, în Gulagul Vorkuta, dar și cu frânturi din lagărul de la Auschwitz. Cilkăi îi revin și amintiri de acasă, de pe vremea când era lângă ai ei, în sânul familiei, fericită și fără griji. La finalul cărții, după lecturarea romanului, veți găsi nota autoarei în care Heather Morris povestește cum a ajuns să scrie această carte și din ce surse s-a documentat. Apoi, oferă informații suplimentare despre viața Cilkăi, iar postfața este dedicată descrierii Gulagului Vorkuta, „Vorkuta – Iadul Alb”.
„Atât lagărele de concentrare ale lui Hitler, cât și Gulagul sovietic au existat pentru același scop – să epureze societatea de inamicii ei și să-i pună pe aceștia să muncească cât mai mult posibil înainte de a muri. Singurele diferențe reale sunt de scară – Gulagul lui Stalin a fost mult mai mare decât orice a conceput vreodată Hitler – și de eficiență. Stalin împărtășea, fără îndoială, tendințele genocide ale lui Hitler, condamnând întregi grupuri etnice, precum cecenii, tătarii din Crimeea și germanii de pe Volga, la deportări în masă, marșuri ale morții și muncă silnică. Dar, în timp ce naziștii foloseau gaz otrăvitor Zyklon-B, Stalin prefera să lase frigul, foamea și epuizarea să-și exercite acțiunea letală.
Peste 18 milioane de oameni au trecut prin sistemul Gulagului din 1929 și până la moartea lui Stalin, în 1953. Se estimează că circa 6 milioane au murit fie în închisoare, fie la scurtă vreme după eliberare.”
Povestea Cilkăi este tulburătoare și captivantă în același timp. Este o adevărată lecție despre curaj și supraviețuire, o antiteză dacă vreți între cruzimea și tăria umană, între răul și binele de care omul este capabil.
Alte cărți pe care vi le recomand:
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.