Titlu: „Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine” („Heal your 5 wounds and find your true self„)
Autor: Lise Bourbeau
Această carte mi-a fost recomandată de o prietenă şi am regăsit numele autoarei şi în una dintre cărţile Petronelei Rotar, „Privind înăuntru”. Citesc cărţi de psihologie şi am fost curioasă să descopăr ce avea această carte în plus să-mi ofere. În cele din urmă, la finalul cărţii, am rămas cu nişte sentimente contradictorii. Pe de-o parte, aşa cum spune autoarea încă de la începutul cărţii, în prefaţă, „nu există nici o dovadă ştiinţifică pentru ceea ce se afirmă în această carte”. În mod normal, nu aş fi continuat lectura, dar am fost curioasă care va fi conţinutul, dar fiind faptul că autoarea a scris vreo 14 cărţi dintre care vreo 2 sunt best-sellere, mi-a fost recomandată de un om drag mie şi am regăsit-o într-o carte cu care am rezonat. Autoarea ne invită să verificăm sinteza propusă de ea, înainte de a o respinge, să o experimentăm pentru a afla dacă ne poate fi de folos în îmbunătăţirea propriei vieţi.
Aşa cum era de aşteptat, am întânit concepte la care nu reuşesc să ader, dar, pe de altă parte, măştile şi rănile la care se referă autoarea au o oarecare logică pe măsură ce avansezi cu lectura şi analizezi expunerea. Aş zice că această carte este mai degrabă un ghid al conştientizării şi înţelegerii rănilor pe care le avem (cert este că cu toţii avem unele răni emoţionale). Însă, la final, când mă aşteptam să găsesc soluţii de vindecare a rănilor, ele devin cumva general valabile.
Trecând peste minusurile cărţii, cumva ne ajută să ne înţelegem reacţiie şi de ce atragem unele situaţii, în mod repetat, în viaţa noastră. Se pare că, de-a lungul vieţii, trecem prin 4 etape:
- Bucuria de a fi noi înşine (când suntem bebeluşi).
- Durerea pricinuită de faptul că nu putem fi aşa cum vrem să fim (deprindem diverse comportamente).
- Perioada de criză/revoltă (unele persoane rămân la această etapă o bună perioadă din viaţă).
- Resemnare şi construirea măştilor.
Se pare că în etapele 3 şi 4 ne construim măşti sau noi personalităţi pentru a ne apăra de suferinţele experimentate în etapa 2, deci în copilărie. Autoarea consideră că există 5 măşti pe care le dezvoltăm în funcţie de rănile suferite:
Rana de respingere → Masca ⇒ fugar
Rana de abandon → masca ⇒ Dependent
Rana de umilire → masca ⇒ Masochist
Rana de trădare → masca ⇒ Dominator
Rana de nedreptate → masca ⇒ Rigid
Aceste răni şi, implicit, măştile sunt explicate de-a lungul cărţii. Autoarea descrie fiecare rană, cum ia naştere, în relaţie cu care dintre părinţi, cum se manifestă fiecare mască, ce expresii şi temeri o caracterizează. Ele pot fi identificabile şi din punct de vedere fizic. Măştile le purtăm din dorinţa de a ne proteja atunci când rănile noastre nu sunt vindecate. Cert este că fiecare dintre noi suferim de măcar una dintre aceste răni, într-o mai mică sau mai mare măsură.
„Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea.”
La finalul cărţii există un capitol dedicat vindecării rănilor, care aş spune că este mai degrabă generalist decât specific. Ca idee generală, indiferent de rană şi de mască, acceptarea de sine şi construirea unei relaţii cu propria persoană sunt soluţii cheie.
„Înlocuirea rănilor cu măştile este consecinţa faptului că vrem să ascundem, de noi înşine şi de ceilalţi, ceea ce încă nu am reuşit să rezolvăm.”
„Ceea ce suntem şi ceea ce facem ar trebui să fie sursa fericirii noastre şi nu complimentele, gratitudinea, recunoaşterea sau susţinerea pe care le primim de la ceilalţi.”
Pentru mine a fost o carte pe care am citit-o cu greu şi nu pentru că ar fi avut un număr generos de pagini sau un limbaj greoi. Cartea are puţin peste 150 de pagini şi limbajul este unul destul de simplu, însă dificultatea mea cea mai mare au reprezentat-o noţiunile la care nu ader, pe care nu le pot integra în sistemul meu de cunoştinţe, deşi cred că această carte are şi idei folositoare, bune de încercat. În concluzie, nu v-o pot recomanda neapărat, dar vă încurajez să o citiţi dacă vă plac cărţile de psihologie şi vreţi să vedeţi perspective diferite. Poate unele noţiuni vi se vor potrivi mai bine decât mi s-au potrivit mie. 🙂
Daţi-mi de veste dacă aţi citit-o ori dacă aţi auzit de ea şi ce impresia v-a lăsat.
Cărţi de psihologie pe care vi le recomand:
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.