Titlu: „Casa olandeză”
Autor: Ann Patchett
Ultima carte citită anul acesta este „Casa olandeză”, roman finalist Pulitzer Prize 2020, nominalizat la The Women’s Prize for Fiction 2020 și ABIA Awards 2020, categoria International Book of the Year.
În ultima vreme, am citit mai multă non-ficțiune, dar am văzut că această carte este destul de recomandată în mediul online, așa că i-am dat o șansă. De la bun început aș menționa că nu are vreo acțiune ieșită din comun, vreun punct culminant care să te dea peste cap ori să te țină cu sufletul la gură.
„Casa olandeză” se concentrează pe viața a doi frați, Danny și Maeve, care se întinde pe parcursul a cinci decenii. De ce numele de „Casa olandeză”? Pentru că viața protagoniștilor este într-o permanentă legătură, într-un fel sau altul, cu această casă cumpărată de tatăl lui Danny și Maeve, Cyril Conroy, și detestată de mama celor doi. Tatăl dobândește putere financiară și îi face soției acest cadou neașteptat, o casă maiestuoasă, cu tavanul albastru. Din acest punct, destinul familiei ia o întorsătură neașteptată. Mama alege să se dedice acțiunilor de voluntariat, să lase în urmă casa primită cadou, dar și pe cei doi copii. Casa în sine este locul în care se întâlnește trecutul cu prezentul, spațiul care adăpostește finaluri și noi începuturi, care devine martora nefericirii și a iertării, al îndepărtării și al apropierii.
Danny și Maeve trăiesc într-o simbioză care depășește legătura de rudenie care îi leagă. Îi sudează o iubire profundă, nevoia de a se simți protejați, dar și de a proteja, precum și o nevoie reciprocă de apartenență în contextul în care mama renunță la proprii copii pentru a se dedica oamenilor nevoiași, iar tatăl își continuă existența doar de dragul de a fi, fără a-și exercita rolul de tată cu adevărat.
Cum vă spuneam mai spus, am așteptat punctul culminant al cărții, pentru că povestea m-a prins încă de la primele pagini. Mi-a plăcut cum autoarea a ales să contureze personajele, cum a ales să nuanțeze întreaga poveste. Am înțeles că întreaga narațiune a fost despre viață, așa cum este ea, fără să existe o acțiune deosebită. „Casa olandeză” este o frântură despre viață, întinsă pe câteva decenii, în care se ating teme precum: abandonul, regăsirea, loialitatea, iubirea, iertarea, eșecul, sacrificiul, importanța lucrurilor materiale, agățarea de trecut și nu numai. Până la urmă, întregul roman subliniază o bună parte din esența vieții fiecăruia dintre noi, ce dobândim, ce pierdem, ce păstrăm, ce ducem mai departe, ce lăsăm în urma noastră.
Nu vreau să vă dau prea multe detalii despre carte, ci vă îndemn să o descoperiți singuri. Este o carte care se citește ușor, cu personaje atașante, dar complicate, cu comportamente greu de înțeles și cu stări, pe alocuri, cu care este ușor să ne identificăm. Cum am mai spus, nu este o carte cu o acțiune care să te dea peste cap, dar este o carte cu emoție, care te poartă printr-o panoplie de sentimente, care îți dă de gândit.
Ați citit-o? Cum vi s-a părut?
Alte cărți pe care vi le recomand:
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.