Provizii pentru iarnă: dulceaţă de cireşe cu banane (fără zahăr)

Mi-am dorit să ne întoarcem acasă şi să profit de bunătăţile pe care ni le pune natura la dispoziţie, să pun provizii pentru iarnă, fix aşa cum făcea mama şi eu mă juram că nu voi face vreodată. Am început cu cireşele dacă tot este sezonul lor. Prima pe listă a fost dulceaţa, fără zahăr, şi apoi cireşele congelate, dar despre ele vă povestesc într-un articol separat. Astăzi vorbim despre dulceaţă. V-am zis că e fără zahăr, da? 🙂

De ceva vreme, am exclus zahărul din alimentaţia noastră. Ocazional, folosesc îndulcitori naturali. Banana este îndulcitorul meu de bază. Le dă preparatelor o aromă deosebită, este cremoasă în budinci şi suficient de dulce indiferent de reţetele în care o includ. Mi-am dorit ca anul acesta să fac dulceaţă de cireşe. Iniţial, am spus că voi pune o cantitate mică de zahăr. Apoi mi-am zis că o voi face cu suc de mere sau cu îndulcitor natural din mere. Am făcut îndulcitorul, dar mi-a ieşit o cantitate insuficientă pentru câte cireşe aveam. În cele din urmă, mi-am spus că dacă tot există dulceaţă de banane, dacă tot folosesc fructul pe post de îndulcitor, ce-ar fi să îl folosesc şi în dulceaţa de cireşe. Şi m-am pus pe treabă.

Ingrediente:

• 7 kg cireşe (cântărite cu sâmburi şi codiţe)
• 2 kg banane (cântărite fără coajă)
• 2 lămâi

Mod de preparare: 

1. Am început cu cea mai complicată parte: scoaterea sâmburilor din cireşe. Când ai 7 kg de cireşe nu-i chiar simplu să scoţi atâţia sâmburi. 🙂 Să vă chemaţi ajutoare sau să vă cumpăraţi un aparat special pentru scoaterea sâmburilor. Eu am avut norocul să am ajutor. Atenţie la manichiură (să aveţi o lămâie în plus pentru spălarea mâinilor) şi la sucul care sare pe pereţi. La scoaterea sâmburilor am folosit un băţ din lemn pentru frigărui. Vă recomand să folosiţi ustensile din lem sau din ceramică pentru a preveni cât puteţi de mult oxidarea fructelor.
2. Într-o oală încăpătoare, am pus cireşele la fiert, la foc mic. Să nu acoperiţi oala, pentru că lichidul trebuie să se evapore.
3. Am trecut peste partea mai puţin plăcută şi am atacat bananele. Le-am decojit şi le-am zdrobit bine cu furculiţa. Bineînţeles că le-aş fi putut face piure în blender, dar mi-am uitat aparatul acasă, cel care funcţionează, şi dulceaţa am plănuit să o fac la cabană. Până la urmă, nu-i mare filosofie să zdrobim 2 kg de banane cu furculiţa.
4. După ce cireşele au fiert timp de aproximativ 2 ore, am adăugat peste ele piureul de banane şi zeama de la cele 2 lămâi. Puteţi adăuga şi pudră de vanilie sau 1-2 păstăi de vanilie întregi. Eu am uitat să cumpăr. Le-am lăsat pe toate să fiarbă la foc mic, să scadă apa pe care au lăsat-o şi să capete o consistenţă potrivită, aşa cum le şade bine dulceţurilor. În tot acest timp, am amestecat perioadic încât să mă asigur că dulceaţa nu se prinde de fundul oalei.
5. Cât dulceaţa a stat la fiert, încă vreo 2-3 ore, m-am ocupat de borcane. De fapt, mint. M-am jucat cu copilul şi ajutorul, mama soacră, s-a ocupat de borcane. Le-a spălat bine şi le-a pus în cuptor la sterilizat. Borcanele trebuie să fie intacte, fără crăpături şi să nu aibă gura ciobită. În caz contrar, nu se vor mai închide ermetic. Şi capacele trebuie verificate foarte bine. Neapărat să fie metalice şi să nu aibă fisuri sau urme de rugină. Sterilizarea se face la puţin peste 100° Celsius.
6. Când dulceaţa a scăzut suficient, am luat-o de pe foc şi am scos borcanele fierbinţi din cuptor. Am pus dulceaţa fierbinte în borcanele fierbinţi. Neapărat să folosiţi o mănuşă pentru bucătărie. Nu vă pot spune timpul exact de fierberea al dulceţii, pentru că depinde de consistenţa fructelor, de cât sunt de zemoase.
7. Am închis bine capacele borcanelor şi le-am băgat în cuptor pentru încă o sterilizare. Le-am ţinut acolo timp de aproximativ 40-50 de minute. Le-am lăsat în cuptor până s-au răcit complet.

Şi acum câteva vorbe despre dulceaţă. Eu sunt super încântată de gust şi ai mei la fel. Am dat-o şi la degustat şi am primit doar aprecieri, dar aprecierile sunt subiective, pentru că depind de gustul fiecăruia dintre noi. Textura este minunată. S-a închegat foarte bine, dar pentru asta trebuie fiartă suficient încât să-i scadă lichidul, dar fără să se prindă de fundul oalei.

Din punct de vedere gustativ, trebuie să vă placă bananele în preparate, dar să nu credeţi că aroma bananelor predomină. Cireşele sunt cele care domină gustul, aşa cum îmi doream de la început. Pentru mine, gustul este minunat dar, cum spuneam, gusturile sunt subiective. Nu pot decât să vă invit să o încercaţi, eventual într-o cantitate mai mică să fiţi siguri că este ceea ce vă doriţi. Eu tind să cred că, după o porţie mică, veţi mai face încă una, poate chiar două. 🙂

Era să uit să vă spun că merge de minune pe pâine integrală unsă în prealabil cu unt. Merge şi pe pâine simplă, dar şi pe crackerşi. Potoleşte pofta de dulce servită ca atare, cu linguriţa, din borcan. Plănuiesc să o încerc şi în clătite. Să-mi daţi de veste dacă o testaţi, dacă vă place şi chiar dacă nu-i pe gustul vostru. 🙂

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.