Nu vreți să știți câte reacții a stârnit prăjitură asta. 🙂
Antonia: „Mami, cum adică prăjitură invizibilă?”
Horațiu: „Adică ne pune la pachet o prăjitură care nu se vede și noi trebuie să ne prefacem că o mâncăm.”
Prăjitura invizibilă cu mere a devenit virală în urmă cu câțiva ani (eu nu am apucat să o încerc până acum). Ea a fost inventată în 2008 de o bloggeriță din Franța, Eryn. Nu vă las link, pentru că blogul ei nu mai este activ.
Știți de ce îi spune prăjitură invizibilă? Vă spun eu (așa cum le-am explicat și alor mei). 🙂 Prăjitura are niște lamele de mere (și/sau de pere) foarte subțiri și un aluat lichid, asemănător cu cel pentru clătite. În timpul coacerii, fructele absorb aluatul și el devine (aproape) „invizibil”. Mai jos, găsiți această rețetă economică și nu foarte calorică, cu fructe de sezon.
Ingrediente:
- 6 mere (aprox. 1,1 kg)
- 2 ouă
- 100g făină
- 100 ml lapte
- 50g zahăr
- 20g unt (topit)
- scorțișoară
- vanilie
- un praf de sare
- pentru tavă/deasupra prăjiturii – 30g unt + pesmet
Mod de preparare:
Pasul 1
Întâi, m-am ocupat de aluat. Într-un bol mare, cu ajutorul unui tel, am amestecat ouăle cu zahărul, untul topit (20g), un praf de sare, laptele, făina, vanilia și scorțișoara. Vă sfătuiesc să adăugați ingredientele treptat, să evitați cocoloașele, exact așa cum procedați atunci când pregătiți aluatul pentru clătite.
Această prăjitură nu necesită praf de copt sau alt agent de creștere.
Pasul 2
Am spălat merele și le-am decojit pe măsură ce le-am feliat. Nu am vrut să le curăț pe toate de la început pentru a evita oxidarea lor.
Pentru a obține felii cât mai subțiri, am feliat merele cu ajutorul unei mandoline. Bineînțeles, le puteți felia și cu un cuțit bine ascuțit. Eu le-am feliat direct în bolul în care am făcut aluatul. După fiecare măr feliat, lamelele obținute le-am amestecat cu aluatul pentru a preveni oxidarea lor. Țineți cont de faptul că toate feliile de măr trebuie îmbrăcate în aluat.
Pasul 3
La final, după ce am feliat toate merele, feliile le-am amestecat bine, cu mâna, cu aluatul.
Am uns cu unt o tavă de 23×30 cm și am tapetat-o cu pesmet. Compoziția prăjiturii am așezat-o în tavă cu mâna. Untul care mi-a rămas (din cele 30g) l-am feliat și l-am pus din loc în loc deasupra prăjiturii.
Pentru această prăjitură nu se folosește o tavă adâncă, pentru că riscăm ca aluatul să rămână cleios, să nu fie suficient de copt.
Pasul 4
Am încins cuptorul la 180° Celsius și am copt prăjitura în 2 etape. Întâi, am lăsat-o la copt 25 de minute cu cuptorul setat să difuzeze căldură sus-jos. După acest timp, am pornit ventilația și am mai lăsat prăjitura la copt timp de 15-17 minute.
Am fost nerăbdătoare să gust, să văd ce a ieșit, dar această prăjitură trebuie să se răcească înainte de a fi feliată. Nu m-am putut abține și am tăiat o margine când prăjitura era încă caldă. Din punctul meu de vedere este mult mai gustoasă rece.
La noi în casă, părerile despre această prăjitură au fost împărțite: nu este preferata Antoniei, dar soțului meu i-a plăcut foarte mult. Eu vă invit să o încercați și să-mi spuneți cum vi se pare, dacă este sau nu pe gustul vostru.
Poftă bună! 🙂
Alte deserturi cu mere:
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.