Cu fiecare ocazie pe care am avut-o mi-am exprimat aprecierea faţă de mamele de gemeni. Fiecare mamă are ceva special, fiecare mamă e unică, dar parcă mamele de gemeni sau tripleţi sunt cele mai speciale dintre toate. Ele zic că s-au adaptat situaţiei. Eu zic că trebuie să fie greu să te împarţi la doi, trei copii care au aceleaşi nevoi. Cristina este mamă de gemeni. Şi-a dorit să-i alăpteze, însă s-a lovit de lipsa de pregătire a cadrelor medicale. Nu s-a dat bătută şi astăzi, la 37 de ani, alăptează în tandem doi copii de 19 luni. Povestea ei este despre ambiţie şi perseverenţă, despre dorinţa a le oferi copiilor ei ce are ea mai bun: laptele matern.
Cristina, povesteşte-mi despre naşterea gemenilor.
Parcă a fost acum 100 de ani :). Nu mai voiam să nasc deloc. Aşa de frică îmi era! La 24 de săptămâni mi s-a scurtat brusc colul de la 5 cm la 0,75 cm. Am făcut cerclaj și apoi am stat numai în pat până la 34. Am pierdut lichid încontinuu și nu am avut nicio contracție timp de 9 ore. Am intrat în cezariană în final. Eu vorbeam despre cum se desface nuca de cocos și aveam poftă de vin :). Am înțeles ca eram sedată bine. Copiii au luat o infecție din maternitate la naștere și am fost nevoiți cu toții să stăm acolo 16 zile din cauza asta.
Ştiu că ţi-ai dorit să alăptezi. Cum au fost începuturile alăptării în cazul tău având în vedere că ai avut două guri de hrănit?
A fost oribil. Am născut într-o maternitate de stat unde prematurii nu sunt puși la sân „ca să nu obosească”, deși au avut greutăți bune, 2,2 și 2,3 kg. Alăptatul la terapie intensivă era o raritate. Nici nu au vrut să audă. Am muls la 3 ore zi și noapte pentru ambii copii plus extra și am congelat. Ajunsesem să scot 1,5 litri pe zi. A fost extraordinar de epuizant, fără intimitate, cu încă 6 persoane în salon, pe întuneric, de față cu rude venite în vizită sau cu preotul spitalului. Credeam că nu se va termina niciodată. În cele 16 zile, am pus copiii la sân de vreo 2 ori, fără ajutor sau încurajare măcar. Mă durea foarte tare pentru că aveam sânii angorjati. Și în 30 min cât ni se permitea să stăm cu copiii nu reușeam sa îi pun pe ambii la sân. Duceam lapte muls la biberon. Am continuat aşa și acasă până pe la 2 luni jumătate când nu am mai putut fizic să fac față. Stăteam singură cu copiii, apoi unul din ei a trebuit operat. A fost greu! Pe fondul stresului nu am mai reușit să scot nimic cu pompa. Dar sânii se umpleau în continuare. Am vorbit cu doi medici și ambii mi-au recomandat să opresc lactația medicamentos. Am luat 2 ture de pastile, am băut ceai de salvie, am pus cuburi cu gheață. Laptele era tot acolo. Mie nu mi-au curs niciodată sânii. Se umpleau și atât. În final, am reușit să opresc lactaţia pentru 3 săptămâni, dar mă simțeam îngrozitor. Fizic eram epuizată și psihic mă simţeam foarte vinovată.
Cât a durat relactarea şi ce a presupus ea? Unde ai găsit sprijin în acest sens?
Informații despre relactare nu se găsesc. Cât timp a fost unul din copii internat în spital cu tati, am încercat timid să îl pun pe celălalt la sân. Asta în timp ce luam pastilele. Mă durea tot timpul. Când s-a întors F acasă mă simțeam vinovată ca nu i-am dat și lui. Am realizat că el avea mare nevoie să se refacă. Aşa am început, undeva după 3 luni, să pun fiecare copil o dată pe zi la sân. Nu au vrut. Au refuzat, au urlat, se zbăteau. Impresia mea este că am avut un flux puternic și asta îi deranja foarte tare la burtică pentru că aveau și reflux. Colicii care au durat până la 5 luni şi jumătate. Se manifestau mai aprig când alăptam decât la mesele de lapte praf. Nu acceptau sânul decât când erau adormiți și numai când erau culcați. Deci, le dădeam lapte praf și apoi, când erau pe trezire, pac cu sânul :). Nu făceam altceva toată ziua. Îi pândeam:)). A mai fost un hop la 6 luni când le ieșeau dinții. După 7 luni, odată cu diversificarea, s-a terminat cu chinul pt toți. S-au îndrăgostit de „titiţă” cum îi zic acum, la 19 luni.
Din experienţa mea, ştiu că poate fi greu să alăptezi un copil, dar tu ai doi. Cum a fost/este alăptarea în cazul vostru din punct de vedere practic? Alăptezi în tandem? Cum reuşeşti să-i adormi?
Odată ce au acceptat sânul, nu mi s-a mai părut greu deloc. De cele mai multe ori îi alăptez în același timp. Eu culcată cu faţa în sus și ei pe brațele mele. Foarte rar în poziția clasica, doar de alint. A fost o perioadă fericită când adormeau la sân. Acum trebuie plimbați pe umăr prin casă vreo 20 de minute. Seara cu tati ajutor e mai ușor. Ziua îi adorm pe rând în funcție de care e mai obosit. Eu trebuie să stau între ei cât dorm, pentru că se trezesc de vreo 2 ori fiecare pe parcursul celor 2 ore.
Ce sfaturi le-ai da viitoarelor mame? Dar celor care cred că nu mai au lapte :)?
Asta cu sfatul… greu. Aș zice să nu ascultați în stânga și în dreapta. Funcția sânului este alăptarea. Apelați obligatoriu la un consultant acreditat IBCLC înainte de naștere și asigurați-vă ca e lângă voi la prima atașare. Este foarte important. Vă poate ajuta să evitaţi orice eventuală ulterioară problemă. Și țineți în permanență legătura cu el cel puțin în primele 3 luni până se așează lucrurile. Lapte este. Am prietenă care a alăptat 2 luni. La 9 luni ale fetiței vrea sa relacteze și are lapte. Sunt bunici care alăptează în Africa. Sunt femei care au adoptat și alăptează. Este greșită concepția conform căreia viaţa cu lapte praf e mai ușoară/ comodă.
Mi-ar plăcea să ştiu dacă există printre voi mame care au relactat sau care au întâmpinat mari greutăţi în privinţa alăptării. Nici povestea noastra nu a fost tocmai simplă, dar, în cele din urmă, am reuşit să ne bucurăm de alăptare :).
Alte poveşti despre mame ca şi tine:
Mama care a avut curajul să lase cariera pentru copii şi pasiune
Mama care a lăsat Occidentul pentru a-şi creşte copilul în România
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram