Nutritia copilului

M-am gândit şi m-am răzgândit înainte să scriu acest articol. De fapt, nu va fi unul singur pe acest subiect pentru că ar fi multe de spus într-unul singur.  Nu vreau să fie tratate ca o replică la interviul luat de o mămică blogger (dragă mie) unui medic nutriţionist bine-cunoscut pe plaiurile mioritice. Însă, da, rândurile de mai jos sunt scrise în urma vizualizării acestui interviu (fiind un interviu în direct, pe facebook, nu are link direct, deci îl găsiţi la video-urile de pe pagină). Sunt câteva răspunsuri care mi s-au părut total deplasate şi alte câteva care nu fac decât să dezinformeze.

Un alt motiv pentru care am ezitat să scriu despre acest subiect este simplul fapt că, probabil, veţi spune că sunt neica Nimeni să contrazic specialistul şi atunci clar s-ar pierde esenţa informaţiei. Ştiţi deja că mă preocupă alimentaţia familiei mele şi încerc să mă documentez cât pot de mult pentru a pune pe masă ceea ce consider că este în acord cu un stil alimentar sănătos. Nu vreau să mă credeţi pe cuvânt, nici pe mine şi nici pe altcineva oricât de specialist ar fi, ci vă încurajez să vă documentaţi de câte ori aveţi dubii în privinţa unei anumite informaţii. Nu vă ghidaţi doar după spusele unui specialist, ci întrebaţi mai mulţi oameni competenţi în domeniu. În tot acest timp, Google vă stă la dispoziţie cu suficiente surse oficiale.

Mai jos încerc să îmi susţin spusele cu informaţii culese din surse oficiale, dar am făcut apel şi la un specialist în domeniul nutriţiei (necunoscut publicului larg), o bună prietenă, Cosmina Niţu, tehnician nutriţionist în nutriţia copilului şi mamă a doi băieţi minunaţi. Pe site-ul ei se descrie simplu şi îşi explică pasiunea pentru o alimentaţie echilibrată şi sănătoasă: „Din pasiune am început să citesc zi şi noapte articole ale marilor organizaţii de sănătate şi pediatrie, din pasiune am început să gătesc sănătos şi pentru copii şi pentru noi şi tot din pasiunea pentru alimentaţia sănătoasă am decis să renunţ la meseria mea şi să mă specializez în nutriţia copilului.”

Înainte de a despica firul în patru aş vrea să precizez că nu toţi avem filtrul gândirii la fel de dezvoltat şi nu toţi vedem lucrurile din acelaşi unghi (ar fi chiar culmea). Din acest motiv, atunci când un specialist face afirmaţii nu ar trebui să se zgârcească în privinţa detaliilor. Dacă spunem că mezelurile se pot consuma ocazional, poate o mamă va considera că excepţia poate fi săptămânală în meniul copilului. Dacă afirmăm că ciocolata este sănătoasă, poate o mamă o va include în alimentaţia zilnică a copilului ei. Găsiţi mai jos câteva puncte care meritau să fie dezbătute, mai bine argumentate şi documentate. În acest articol vorbim despre ciocolată – este un dulce sănătos sau nu?; alimente sănătoase – chiar toate alimentele în stare naturală pot fi considerate sănătoase?; carne de vită vs. carne de porc; superalimente – sunt sau nu fiţe alimentare şi multe altele.

 

Afirmaţia nutriţionistului: „Bobul de cacao este fabulos, miraculos şi are nutrienţi pe care nu-i putem găsi în altceva şi atunci DA, ciocolata este un dulce deştept, un dulce valoros. A mânca ciocolată este un lucru extrem de sănătos.” 

Sau nu aş spune eu! Bobul de cacao sau pudra de cacao raw este un lucru şi ciocolata este total altceva. Să le luăm pe rând. Pudra de cacao raw este un superaliment (reţineţi termenul pentru mai târziu!) tocmai pentru concentraţia mare de antioxidanţi, fier şi magneziu. Putem considera ciocolata neagră (cu peste 85% cacao) relativ sănătoasă. Însă de la bobul de cacao până la ciocolată este un drum lung. Neuroscience for Kids , site ţinut de un medic neurolog şi cercetător la Universitatea din Washington, susţinut de Science Education Partnership Award, precizează că, pe lângă boabe de cacao, ciocolata conţine alte 380 de chimicale cunoscute, grăsimi saturate şi zahăr, ingrediente care nu o fac tocmai sănătoasă. Aceeaşi sursă indică faptul că 50g de ciocolată îi pot fi fatale unui câine deoarece conţine teobromină, o componentă pe care nu o poate digera. Din acelaşi motiv unii copii se pot simţi rău după ce mănâncă ciocolată. Ciocolata conţine şi câteva substanţe care se regăsesc în marijuana şi în amfetamine. Bineînţeles, că nu ne vom droga copiii de la o bucată de ciocolată şi nici nu îi vom face să fie dependenţi, însă nici nu o putem considera un dulce sănătos.

NHS, site-ul oficial al Serviciului Naţional de Sănătate din Anglia, a efectuat câteva studii împreună cu Asociaţia Britanică de Nutriţie prin care încearcă să determine dacă ciocolata este sau nu un superaliment. Întregul articol îl găsiţi aici. Nutriţionistul implicat în cercetare, purtător de cuvânt al Asociaţiei Britanice de Nutriţie, a precizat că au fost studiate anumite beneficii pentru sănătate în raport cu consumul produselor bogate în cacao. Acelaşi nutriţionist precizează că pentru a obţine ciocolată, cacaoa este combinată cu zahăr şi grăsimi. Acest lucru o face un aliment care favorizează anumite boli şi luarea în greutate. Este recomandat consumul ocazional, excepţional. Consumată frecvent ciocolata nu reprezintă o alegere sănătoasă. Cum spuneam mai sus, anumite precizări şi argumente fac diferenţa atunci când trebuie să asimilăm o anumită informaţie.

De exemplu, Nutella e ciocolată tartinabilă, însă nu o consider potrivită pentru nimeni. De ce? Pentru că are extrem de multe grăsimi saturate (inclusiv ulei de palmier modificat) şi este bogată în zahăr. Nu degeaba în SUA Ferrero, marca producătoare, a fost dată în judecată pentru reclamă mincinoasă. Cei care au depus plângerea au câştigat o sumă frumoasă de bani, iar firma a fost nevoită să facă schimbări la nivel de marketing. Aici şi aici puteţi citi mai multe sau chiar pe ambalajul faimoasei ciocolate.

Q&A

Q: Cosmina, poate fi ciocolata numită un dulce sănătos sau este o afirmaţie care ne induce în eroare?

A: Ciocolata nu poate fi considerată un dulce sănătos decât în situaţia în care este făcută în casă din cacao raw, lapte vegetal, nuci, pudră de stevia, miere sau lucuma şi unt parţial degresat (care oricum este mai sărac în grăsimi saturate decât uleiul de palmier sau cel de cocos). Orice ciocolată are nevoie de grăsimi saturate pentru a se întări la temperaturi scăzute şi, din păcate, ciocolata din comerţ conţine 80% grăsime saturată, glutamat, carbohidraţi şi nu conţine proteine. Procesarea distruge, pe lângă alţi nutrienţi, inclusiv acizii graşi omega 6 din bobul de cacao. Şi, de asemenea, pe lângă grăsimi, conţine şi zahăr. Copiilor trebuie să li se ofere alternative sănătoase. Ciocolata din comerţ, oricât de multă cacao ar avea sau oricât de puţin zahăr ar conţine, nu este un aliment sănătos!

Q: Bobul de cacao sau pudra de cacao raw pot fi considerate superalimente cu beneficii pentru sănătate? Cum le putem include în alimentaţie, cât de des şi de la ce vârstă?

A: Bobul de cacao crud este un aliment extrem de benefic. Este bogat în antioxidanţi, fier, magneziu şi calciu. În afară de antioxidanţi, cacaoa conţine flavonoide care sunt benefice în mai multe moduri pentru corpul uman: reduc riscul de diabet, menţin sănătatea inimii, întăresc sistemul imunitar. În cazul copiilor, pudra de cacao crudă sau boabele crude se introduc în jurul vârstei de 2 ani. Se recomandă consumul unui bob de cacao pentru aproximativ 8kg/corp şi ideal ar fi să se consume de maxim 3-4 ori pe săptămână.

Concluzii personale

Oricât mi-aş fi dorit ca ciocolata să fie un dulce deştept şi sănătos (sunt fan declarat ciocolată), sursele de mai sus îmi arată contrariul. Bineînţeles că şi copilul meu va consuma ciocolată, dar ocazional. Scopul nu este să îi interzic un anumit aliment şi să o frustrez, ci să îi ofer posibilitatea să guste, să cunoască gusturi diferite. Una este să îi ofer ciocolată acasă în mod constant şi alta e să îi permit să guste în colectivitate atunci când situaţia o va impune. Mai târziu îmi doresc să o fac să înţeleagă de ce un aliment este benefic sau nu. Alegerile sănătoase se învaţă şi se fac împreună.

Ciocolata pentru copii bobul si pudra de cacao raw

 

 

 

Dacă tot am menţionat alegerile sănătoase, în cadrul interviului nutriţionistul afirmă: „Nu există alimente nesănătoase. Atâta vreme cât un lucru este comestibil, el nu poate fi nesănătos. Pentru noi, produsele din natură se împart în două categorii: comestibile, şi atunci ce este bun de mâncat este sănătos, şi necomestibile. Când mâncăm ceva ce nu este bun de mâncat, toate simţurile noastre ne vor spune lucrul ăsta. La capitolul termeni, un aliment comestibil nu poate avea grad de comparaţie, nu poate fi mai mult sau mai puţin comestibil. Cam aşa trebuie să ne raportăm noi la mâncare.”

Toate mamele care au văzut interviul sper că au înţeles că doamna doctor se referă la alimente din natură, adică cele care se găsesc în stare naturală, neprocesate. Asta nu înseamnă că semipreparatele sau produsele de la McDonald’s sunt sănătoase, deşi sunt comestibile. Totuşi, poate fi un aliment mai sănătos decât altul? Eu aş zice că unele alimente pot fi mai bogate în nutrienţi decât altele. Depinde care este scopul nostru atunci când compunem meniul copilului sau al nostru. De exemplu, doamna doctor spunea că nu înţelege de ce mamele se feresc de carnea de porc, aceasta fiind mai uşor de digerat şi mai săracă în grăsimi saturate decât cea de vită. Nu am găsit informaţii din surse oficiale în acest sens, însă revistele de sănătate sau cele care au rubrici bine documentate în acest domeniu (Live Strong, SFGATE, etc.) spun că vita este mai bogată în calorii, iar conţinutul de grăsime depinde de partea animalului din care provine carnea. Acest lucru îl menţionează şi specialiştii aici. Sunt părţi ale porcului care pot fi mult mai bogate în grăsimi saturate decât carnea de vită. Atât NHS, cât şi Asociaţia Americană a Inimii recomandă să fim cumpătaţi în consumul de carne roşie şi să ne orientăm, mai degrabă, spre carnea de pui (cât de curată posibil) şi cea de peşte. Şi, totuşi, de ce ni se recomandă carnea de vită înaintea cărnii de porc? Simplu. Carnea de vită este mult mai bogată în fier, indispensabil copiilor, decât cea de porc.

Q&A

Q: Cosmina, putem să limităm împărţirea alimentelor la alimente comestibile şi necomestibile?

A: Putem limita consumarea alimentelor la alimente comestibile şi necomestibile atât la modul general, cât şi atunci cand vine vorba despre alimentaţia copilului. Aşa cum există ciuperci comestibile sau necomestibile, castane comestibile sau necomestibile, acestea sunt alimente care nu pot fi consumate de nicio persoană, indiferent de vârsta sa. De asemenea, în cazul copiilor, există alimente care, deşi sunt consumate intens de către adulţi, organismul copiilor este pregătit pentru ele mai târziu. Pe acestea le putem numi „necomestibile” până la o anumită vârstă. Aici putem încadra mierea, care se poate introduce în alimentaţie după vârsta de 1 an din cauza faptului că poate cauza botulism infantil, fructele de mare sau peştii de dimensiuni mari, care sunt contaminaţi cu mercur se introduc în alimentaţia copilului, cu moderaţie, după vârsta de 3 ani. De asemenea, laptele de vacă se recomandă să se introducă după vârsta de 1 an din cauza faptului că sistemul digestiv al bebeluşului nu poate digera nivelul crescut de proteine, sodiu şi potasiu prezente în laptele de vacă (recomandări WHO, FAO, AAP). De asemenea, brânzeturile fermentate, preparate din lapte crud sau cele cu mucegai este recomandat să se introducă cât mai târziu în alimentaţia copilului (după vârsta de 3 ani), deoarece pot conţine diverse bacterii (precum e-coli sau listeria). De aceea putem spune că în ceea ce priveşte alimentaţia copiilor există alimente „necomestibile” cel puţin până la o anumită vârstă. De asemenea, putem considera ca fiind necomestibile o altă serie de alimente procesate, în sensul în care ele nu ar trebui să se găsească în alimentaţia celor mici, printre care aş putea menţiona doar o mică parte: cremvuşti, pateuri, sucuri carbogazoase, mezeluri, brânză topită şi lista poate continua.

Q: Care este opinia ta vis-a-vis de carnea de porc şi carnea de vită? Care o recomanzi mamelor să o includă în meniul copiilor?

A: Este un subiect controversat. Carnea roşie, în general, are plusurile şi minusurile ei. Consumul de carne roşie a fost asociat cu scurtarea duratei de viaţă, cu bolile cardiovasculare din cauza cantităţii mari de acizi graşi saturaţi din compoziţie. Recent OMS a diminuat cantitatea zilnică de carne roşie pe care ar trebui să o consumăm. Cu toate acestea, o alimentaţie echilibrată conţine şi carne roşie care vine cu un aport mare de fier la pachet, atât de necesar copiilor mici. Între vită şi porc, aleg mereu vita datorită timpului de digestie puţin mai scurt. Însă, în majoritatea tratatelor medicale şi cărţilor de specialitate pe care le-am citit, carnea de porc este pusă pe picior de egalitate cu cea de vită în alimentaţia copilului. Totuşi, nu pot fi întru totul de acord ţinând cont de faptul că porcul se hrăneşte cu absolut tot ceea ce îi este la îndemână (inclusiv insecte, resturi alimentare, chiar şi propriile lui fecale) ceea ce spune multe despre cantitatea de toxine pe care o putem găsi la nivelul cărnii de porc. De aceea există şi atâtea boli asociate cărnii de porc, precum gripa porcină sau trichineloza, ambele fiind în strânsă legătură cu alimentaţia insalubră a porcilor. Pe de altă parte, vita este un animal ierbivor şi dacă avem ocazia să avem acces la carne de vită de calitate, aceasta este net superioară celei de porc din punct de vedere nutritiv.

 

Porc vs vita

 

Doamna doctor mai spunea că prea multă informaţie strică, adică „noi avem senzaţia că dacă nu ne informăm, nu ştim. Nu trebuie să ne înveţe nimeni. Noi ştim ce să mâncăm. Cu multă informaţie ne pierdem liniştea şi siguranţa.” O mică precizare: doamna doctor este invitată să vorbească despre nutriţia copiilor, dar recunoaşte pe parcursul interviului că nu are pregătirea necesară în domeniu şi că diversificarea ar trebui să ţină mai mult de domeniul pediatrilor.

Cum am spus mai sus, nu toţi avem filtrul gândirii la fel de dezvoltat. Din experienţa personală, pot să vă spun că mai multă informaţie mi-a făcut mai mult bine decât rău, mai multă informaţie m-a ajutat să am linişte şi siguranţă. Ştim foarte bine că în bucătăria românească (şi nu numai) căleala, prăjeala şi rântaşurile sunt destul de frecvente. Dacă o mamă le mânuieşte cu excepţie în bucătărie, asta nu înseamnă că sunt bune şi pentru copii, deci un strop de informaţie în plus poate o lămureşte. Alt exemplu: un pediatru (nu din România) mi-a spus că de la 7 luni îi pot pune fetiţei câte o felie de şuncă în piureul de legume. Am considerat că este mai bine să mă informez decât să îi urmez sfatul orbeşte şi bine am făcut. La fel de bine vecina se poate uita cruciş la mine că de ce nu îi dau copilului pufuleţi, deşi recunosc că eu îi mâncam într-o vreme … până m-am documentat. Deci iar vorbim de informaţii în plus faţă de ceea ce ştiam până să fiu mamă. Cred cu tărie că o mamă (şi nu numai) este datoare să se informeze pentru a-şi creşte copilul într-un mod cât mai armonios cu putinţă. Din fericire, avem şi acces liber la informaţie. Cel puţin în cazul meu, dorinţa asta de informare a venit ca ceva natural. În momentul în care am devenit mamă mi-am dorit să ştiu cât mai multe pentru a putea alege ceea ce este mai bun pentru copilul meu.

Q&A

Q: Cosmina, chiar putem face abstracţie de informaţiile din jurul nostru? Ne putem baza alegerile alimentare pentru copil pe cele pe care le avem noi ca adulţi? Există diferenţe între nutriţia copilului şi cea a adultului?

A: Ca să îţi spun din experienţa mea, informaţia face diferenţa. Am doi copii cu diferenţă de 3 ani între ei. Pe primul, până la vârsta de 1 an, când a început să dezvolte diverse alergii, l-am crescut strict după sfatul medicului pediatru (care ştim foarte bine că nu are prea mari competenţe în materie de alimentaţia copilului, deşi este un medic excepţional pe partea medicală, pediatrică). M-am ghidat după principii personale, dobândite de mine din mers, din informaţii necertificate. Am considerat că ce îmi face mie bine, îi face şi lui. Din punctul meu de vedere a fost o greşeală! Am un copil de 5 ani care are o alimentaţie bazată doar pe alimentele pe care le-a primit în primul an, cu mici excepţii. A făcut intoleranţe alimentare la mai multe alimente din cauza faptului că i le-am introdus mult mai târziu în alimentaţie (vorbesc aici despre alimentele cu potenţial alergen ridicat), spre deosebire de cel mic, care a avut o alimentaţie mult mai echilibrată şi diversificată şi a tolerat foarte bine toate alimentele. Diferenţa o face nivelul meu de informare. La al doilea copil deja se născuse această pasiune pentru nutriţia copilului şi am ştiut să îmi aleg sursele de informare. Am întâlnit adesea mame care au dat copilului miere la 3 luni, caşcaval la 7 luni sau foarte multe mame care au înţărcat copiii la 4-5 luni şi au continuat cu laptele de vacă (nepasteurizat) administrat în biberon. Şi exemplele de „aşa nu” pot continua. În aceste situaţii informaţia le-ar fi fost folositoare, mult mai folositoare ca sfatul primit de la bunica, vecina sau prietena. Alimentaţia copilului este diferită de cea a adultului. Ei au alte nevoi din punct de vedere nutriţional, alte valori calculate pentru proteine/glucide/lipide. Au nevoie de grăsimi în dezvoltare, de mâncăruri cât mai puţin procesate, gătite corespunzător, adaptat vârstei. Introducerea alimentelor se face treptat, pe măsură ce sistemul digestiv se maturizează, nu se dau alimentele grămadă, pe principiul:” noi cum am crescut?”. Efectele unei alimentaţii greşite se văd în timp, nu după 1-2 ani de viaţă.

Ţineţi minte povestea cu bobul de cacao de la începutul articolului, nu? Aşa cum am menţionat, bobul de cacao este un superaliment ale cărui beneficii sunt recunoscute de doamna doctor. Însă tot ea afirmă: „Superalimentele sunt fiţe alimentare care să-ţi dea ţie, ca mamă, iluzia că nu ştiu ce produs cu virtuţi miraculoase foloseşti când, de fapt, toate aceste lucruri pot aduce un exces de grăsimi vegetale, care nu au niciun beneficiu pentru copil. Aceste ingrediente sofisticate şi exotice nu aduc niciun fel de beneficiu. Un copil trebuie să mănânce simplu, banal şi rudimentar: făinoase (pâine, paste, cartofi, etc.) – nu e nevoie de quinoa, nu trebuie să aducem din import pentru că au crescut generaţii de români şi nu au avut nicio problemă; carne, peşte, ou, lapte, legume.”

Nu putem ignora beneficiile superalimentelor. Asta e clar! Ele nu există de ieri, de azi, ci de sute de ani. Este adevărat că unele au apărut în România relativ recent, însă altele se cultivă pe meleagurile noastre cam de când e lumea şi pământul sau, mai bine zis, de când e spaţiul carpato-danubiano-pontic. Ce sunt superalimentele, de fapt? În dicţionarele lumii sunt considerate a fi alimente care reduc riscul unor boli cronice, bogate în vitamine, minerale şi antioxidanţi. Superalimentele nu includ doar seminţele de chia sau fructele de goji, denumiri care pot părea exotice, ci cuprind şi alte alimente cunoscute: afinele, usturoiul, sfecla, etc. Alison Hornby, nutriţionist şi purtător de cuvânt al Asociaţiei Britanice de Nutriţie, spune clar că superalimentele nu compensează o dietă nesănătoasă. Deci degeaba ne abonăm la McDonald’s la fiecare masă de prânz, iar la micul dejun vom consuma superalimente. Acelaşi nutriţionist susţine că degeaba facem abuz de un anume superaliment în speranţa că vom avea rezultate miraculoase. Secretul constă într-o alimentaţie echilibrată care să conţină şi superalimente. Aici îi puteţi citi părerea. EUFIC (European Food Information Council) susţine această părere. Recunoaşte beneficiile acestor superalimente, însă ele singure nu pot asigura o stare de sănătate ireproşabilă. Înainte de a ne îndrepta spre superalimente, ar trebui să ne asigurăm că am inclus în alimentaţia noastră, implicit în cea a copilului, suficiente fructe şi legume. Aceeaşi părere o împărtăşeşte şi Asociaţia Americană a Inimii. În schimb, nu am găsit în niciuna dintre sursele citate că nucile sau seminţele (incluse în categoria superalimentelor) ori un alt superaliment ar provoca un exces de grăsimi vegetale. Sinceră să fiu, nici nu ştiam că e posibil. Ca să închei povestea cu şi despre superalimente, acestea nu reprezintă neapărat nişte alimente sofisticate şi exotice (am scris despre ele aici), au beneficii care le sunt recunoscute, însă nu fac minuni, ci trebuie integrate într-o alimentaţie variată şi echilibrată; da, termenul de superaliment a fost lansat şi exploatat de mijloacele de media. Dacă ar fi să ne raportăm la alimente importate, din câte ştiu, nici bananele sau portocalele nu cresc pe meleaguri româneşti şi, cu toate acestea, fac parte din alimentaţia fiecărui român sau măcar a majorităţii.

Un alt aspect: ne dorim ca cel mic să mănânce din mâncarea noastră şi, inevitabil, îi trasmitem obiceiurile noastre alimentare. Dacă eu nu mănânc banal şi rudimentar, de ce ar trebui să o facă pruncul din dotare? Când eu eram copil nu am avut acces la anumite alimente în special pentru că România era o ţară ex-comunistă, unde mărfurile nu circulau ca în vestul Europei, de exemplu. Dar acum când îi pot oferi copilului alte legume decât cartoful şi ceapa, alte fructe decât mărul şi para, alte cereale decât porumbul şi orezul, de ce l-aş priva? Pe deasupra, au şi beneficii nutritive.

Apoi, nu ştiu dacă generaţiile noastre de români sunt chiar atât de sănătoase. La sfârşitul lui 2015, Institutul Naţional de Statistică a publicat un studiu conform căruia 1 din 4 persoane suferă de cel puţin o boală cronică (de exemplu, hipertensiune arterială sau diabet zaharat) sau de o problemă de sănătate de lungă durată, iar 46,4% din populaţia rezidentă de 18 ani şi peste este supraponderală (oare de ce?!). Studiile arată că România ocupă locul II din Europa la obezitatea infantilă. Şi nu e locul II de la coadă, ci din cap de listă. Eu zic că cifrele nu reflectă tocmai o sănătate de fier nici pentru generaţiile trecute şi nici pentru cele actuale. Chiar să nu aibă alimentaţia nici un rol în aceste cifre alarmante?! Mă îndoiesc.

MedlinePlus, site-ul Institutului Naţional de Sănătate al SUA, arată că obezitatea infantilă este în strânsă legătură cu obiceiurile alimentare, stilul de viaţă şi mediul înconjurător. Aceeaşi sursă susţine că modul în care mâncăm atunci când suntem copii ne poate influenţa la maturitate. Comportamentele alimentare se pot repeta ani la rândul până devin obiceiuri. Acestea ne afectează alegerile alimentare, orarul meselor şi cantitatea de hrană. Aşa cum au spus-o mai mulţi pediatri de-a lungul timpului, efectele unei diversificări haotice, precoce (indiferent că vorbim de diversificarea începută mai devreme sau de alimente introduse la o vârstă necorespunzătoare)  pot îmbolnăvi adultul de mâine (boli cronice, obezitate, etc.). NCBI trage un semnal de alarmă în privinţa numărului de copii obezi din ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare. Cel mai probabil, un copil obez va avea o problemă de greutate la maturitate, căreia i se pot asocia şi anumite boli cronice. În print screen-ul de mai jos, Institutul Naţional de Diabet, Boli Digestive şi de Rinichi al SUA precizează câteva cauze care pot creşte riscul diabetului de tip I: laptele de vacă şi cerealele oferite înainte de vreme. Alimente banale şi, totuşi, extrem de recomandate (de medici, din păcate) de la o vârstă foarte fragedă.

obezitate copii

 

Q&A

Q: Cosmina, sunt superalimentele doar alimente de fiţe sau le putem adopta cu încredere în meniul nostru şi al copiilor?

A: Superalimentele, aşa cum bine ai menţionat şi tu, nu sunt doar quinoa, bobul de cacao şi chia, ci şi afinele, usturoiul, polenul şi alte alimente pe care noi românii le consumăm fără a şti că sunt superalimente. Toate aceste alimente poartă numele de superalimente datorită faptului că aduc beneficii enorme organismului şi sănătăţii persoanei care le consumă. Ca în cazul oricărui aliment, nu ar trebui să ne gândim că dacă consumăm zilnic chia sau boabe de cacao nu ne vom mai îmbolnăvi. Cheia unei sănătăţi de fier, atât în cazul adulţilor, cât şi în cel al copiilor, este echilibrul şi diversitatea. Spre exemplu, polenul este unul dintre cele mai complexe alimente, principalul său beneficiu este de regenerare celulară şi întărirea sistemului imunitar după boală. Goji, care mai nou se cultivă şi în România, este un aliment bogat în vitamina C cu puternice proprietăţi antioxidante. Acest superfruct uimitor conţine, de asemenea, compuşi naturali anti-inflamatori, anti–bacterieni şi anti-fungici. Pudra de maca are aproape 20 de aminoacizi diferiţi şi şapte aminoacizi esenţiali. Putem introduce cu încredere superalimentele în meniurile copiilor ţinând cont de cantitatea zilnică recomandată şi de vârsta copilului. Chia şi quinoa se introduc începând cu vârsta de 6-7 luni, goji după 8 luni, polenul şi boabele de cacao după 2 ani.

Q: Există exces de grăsimi vegetale? În ce fel ne poate afecta sănătatea?

A: Aşa cum am mai menţionat, excesele nu sunt bune. Fie ele şi de fructe, de superalimente sau de grăsimi vegetale. Grăsimile vegetale sunt esenţiale în alimentaţie pentru că reprezintă principala sursă de vitamine liposolubile. Printre grăsimile vegetale menţionăm: avocado, nuci, seminţe (crude), uleiurile crude de măsline, in, cânepă, floarea soarelui, rapiţă. Desigur că nu este indicat să facem abuz, deoarece ele sunt alimente cu un ridicat aport caloric şi consumul în exces poate duce la obezitate. Însă consumate zilnic, cu moderaţie, aduc organismului multe beneficii, printre care, îl mentionez pe cel mai important, creşterea colesterolului bun (HDL).

Q: Ce ar trebui să conţină un meniu simplu, banal şi rudimentar pentru copii? Există motive întemeiate pentru care să ne ferim de alimentele exotice?

A: Un meniu zilnic al unui copil de 1 an, să spunem, ar trebui să fie constituit din 3 mese principale şi 2 gustări. Gustările pot fi 1-2 fructe de sezon, o brioşă, ,2-3 biscuiţi de casă, un iaurt de maxim 5% grăsime, etc. Micul dejun în familia noastră este în general alcătuit din cereale integrale cu lapte vegetal şi jumătate de banană sau 1/3 dintr-un avocado. Prânzul unui copil de 1 an poate fi alcătuit din 50-60 de grame de carne de pui/vită/ peşte cu un piure de legume sau o supă de legume cu carne de pui/vită/peşte. La cină mereu ar trebui să se servească preparate uşor de digerat precum: budinci, sufleuri de legume, griş/orez cu lapte, mămăligă cu brânză. Alimentele exotice, precum fructele şi legumele importate, nu ar trebui să ne sperie pentru că folosim foarte des banane, avocado sau portocale, care nu cresc pe meleagurile noastre, însă cu toate acestea le consumăm cu regularitate. Atâta timp cât ne informăm corect asupra modului de preparare şi consumare, asupra perioadei în care ar trebui introduse în alimentaţia celui mic, le putem folosi cu încredere. Mă repet, echilibrul şi diversitatea în alimentaţie sunt cheia sănătăţii. Atâta timp cât alternăm cartoful alb cu cel dulce, avocado cu mărul, quinoa cu fasolea uscată şi găsim un echilibru între alimentele autohtone şi cele de import, totul este perfect.

Q: Aşa cum reiese din statistici, românii de ieri şi de astăzi nu sunt tocmai sănătoşi. Care ar putea fi explicaţia din punct de vedere alimentar? Joacă alimentaţia vreun rol în acest sens?

A: Ai menţionat câteva surse şi studii care susţin ideea aceasta, ceea ce înseamnă că nu sunt doar păreri ale unor medici sau nutriţionişti, ci sunt deja statistici la nivel mondial. Alimentaţia în primii doi ani de viaţă, cel puţin, este extrem de importantă pentru sănătatea de mâine a copilului nostru. Obiceiurile alimentare se nasc din primii ani de viaţă şi noi, ca părinţi, ar trebui să ştim cum am crescut: cu cartofi prăjiţi, cu cârnaţi, cu cremwuşti şi parizer, cu suc instant vândut la automat. Toate acestea ne-au transformat într-o generaţie de oameni tineri, însă cu foarte multe probleme de sănătate: obezitate, infarct miocardic la 30-35 de ani, boli autoimune, diabet. Copiii noştri trăiesc vremuri şi mai dificile din punct de vedere al alimentelor la care au acces. Cuvântul de legatură între alimentele de pe rafturi este „procesat”. Fructe şi legume cu pesticide, alimente procesate cu aport nutriţional scăzut, arome, e-uri, zahăr, conservanţi… toate acestea se găsesc la orice pas în alimentele uzuale, procesate. De aceea este datoria noastră de mame să ne informăm, să citim etichetele alimentelor, să alegem alimente proaspete, în stare naturală, organice pe cât ne putem permite şi să le preparăm corespunzător vârstei şi nevoilor copilului nostru. Toate acestea vor face diferenţa în timp şi vor avea un impact pozitiv asupra sănătăţii celor mici.

 

Superalimente

 

Am adunat cât de multe informaţii am putut într-un timp scurt. Concluziile şi alegerile vă aparţin. Vă aştept cu un feedback până la publicarea următorului articol. Vom scrie despre combinaţii alimentare – sunt pentru diete sau pentru sănătate, despre fructe – sunt hrană sau un desert aromat, despre laptele de vacă – este sau nu un aliment sănătos.

 

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să le distribuiţi la prieteni şi să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Pe Cosmina o găsiţi pe Facebook şi pe cosminaniţu.com.

 

Surse info:

 

Surse foto:

  • Pinterest
  • NaturaIngredients.com
  • Freepik.com
de | 4 Comentarii

4 Comments on Nutriţia copilului, între mit şi adevăr: despre ciocolată, meniuri echilibrate, carne roşie şi superalimente.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *