Da, aţi citit bine. Cred că numele poate fi o adevărată povară sau un motiv de mândrie. Soţul îmi povestea că a avut o colegă pe care o chema Castalia Bonadeea. Nu-i scriu şi numele de familie, complicat şi el, pentru că poate vrea să rămână anonimă. Atât de tare m-a marcat numele încât nu l-am putut uita (nu-i un lucru rău până la urmă), însă m-am gândit că nu i-o fi fost uşor fetei ăleia. Întâi, cred că avea probleme să-şi spună numele când era copil. Nu pare uşor de pronunţat pentru un pui de om. Apoi, cred că dacă se prezenta, multă lume o ruga să-şi repete numele. Nu-i simplu de reţinut … în întregime. Dacă hotăra să trăiască în Anglia, de exemplu, cred că englezii i-ar fi pocit numele de fiecare dată încât nu mai ştia dacă despre sau cu ea se vorbeşte ori cu vecinul de masă.
Să spunem că acesta poate fi considerat un caz fericit. Câţiva pe care îi compătimesc din tot sufletul şi nu numai cu vorba sunt: Păsărică Alexandru-Dick, Struţ Modest, Dinu Miss-America, Vacăgrasă (numele) Verginica, Ispilante Sentiment Brusli, Întuneric Steluţa Luminiţa şi lista este lungă. Găsiţi aici o întreagă colecţie de nume ciudate. Nu aş vrea să fiu în pielea persoanelor respective de fiecare dată când îşi rostesc numele sau trebuie să se identifice cu buletinul.
Să zicem că numele de mai sus sunt excepţii, exagerări, însă la fel de nepotrivit mi se pare să ai un prenume care nu se pupă nicicum cu numele: Ryan Moldovan, Marylin Ionescu, Prudence Popescu, etc. A fost o vreme când prenumele simple, româneşti sau măcar cu sonoritate latină, greacă nu mai erau „la modă”. Mă bucur să constat că de vreo 2-3 ani au reapărut numele alea simple şi melodioase, româneşti, dar nu numai: Miruna, Maria, Ana, Victor, Alexandru, Tudor, etc. Bineînţeles că fiecare părinte îi alege copilului lui numele care-i merge la suflet, însă ar trebui să ţină cont, zic eu, de faptul că acesta îi influenţează, mai mult sau mai puţin, viaţa. Niciun părinte nu cred că-şi doreşte ca propriul copil să fie ţinta unor batjocuri sau insulte doar pentru faptul că poartă un nume diferit, special. Prenumele nu-l schimbăm ca pe o haină ruptă, ci îl purtăm toată viaţa, cu mândrie ori ba.
Când eram însărcinată am făcut o listă cu nume. Pe ea se regăseau: Antonia (pe prima poziţie), Clara, Patricia, Sofia, Sorana (aici m-a influenţat omul special din viaţa mea care poartă acest nume) şi încă 15. Oricât am încercat să mă ataşez de un alt nume, Antonia era mereu prezent, lucru valabil şi pentru al meu soţ. Când rosteam acest nume aveam în faţa ochilor o femeie frumoasă, puternică, inteligentă, independentă … exact aşa cum îmi doresc să fie peste ani Antonia mea. Pentru noi numele copilului trebuia să întrunească următoarele criterii:
- Să se potrivească cu numele de familie. Noi zicem că merg împreună.
- Să fie uşor de rostit. Are multe vocale, deci nu ar trebui să impună dificultăţi.
- Să nu fie stâlcit indiferent de ţara în care copilul va alege să trăiască. Ea poate va alege să trăiască într-o altă ţară europeană sau pe un alt continent. Ne-am zis că merge cam peste tot fără să i se aducă modificări.
- Să nu sune prea exotic pentru România. La anul ne vom întoarce. Şcoala o va face în România. Deşi numele meu este destul de des întâlnit, uşor de scris şi de pronunţaţ, unii profesori mi-au spus Floarea în loc de Flavia. Sper să nu fie valabil şi pentru copilul meu.
- Să fie un nume latin aşa cum le avem şi noi. Îmi plac numele latine, recunosc.
Pe lângă Antonia, ne-am dorit ca minunea noastră cu ochi albaştri (detaliu care nu-l cunoşteam pe atunci) să mai aibă un prenume. Am ales un nume sfânt: Maria. Ne-am zis că se încadrează în criteriile de mai sus. Apoi, are şi o încărcătură sentimentală. Este numele bunicii mele materne. Atât eu, cât şi soţul meu am crescut cu bunici. Din păcate, ai lui nu mai sunt în viaţă. Ai mei încă sunt în putere. Bunica din partea tatălui îşi dorea să nasc de ziua ei. Şi dorinţa i s-a împlinit fără să forţăm natura. Să echilibrez balanţa şi să îi aduc un mic omagiu şi celeilalte bunici, am ales ca Antonia să-i poarte numele. Îmi doresc ca primul prenume să îi aducă în viaţă toată dragostea şi bucuria pe care am simţit-o noi în momentul în care l-am ales. Al doilea prenume şi ziua în care s-a născut îmi doresc să nu fie doar elogii aduse bunicilor mele, ci să o călăuzească prin viaţă cu blândeţea cu care ele m-au îngrijit pe mine, să o ferească de rele precum braţele lor protectoare şi să-i fie talisman în momentele de răscruce.
Mi-ar plăcea să-mi povestiţi cum le-aţi ales numele copiilor voştri.
Sursa foto: Parents.com.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Vai, ce frumos!:)
Le ai cu vorbele;)
La noi a fost democratie. Fiecare a ales cate un nume. Cu o noapte inainte de a merge la eco, am negociat:)
Eu, ferm convinsa ca am fata, am ales numele Sofia. Si pentru ca era postul Sf. Marii, am decis sa fie si numele Sfintei.
Negocierile au decurs fara reclamatii de la echipa adversa:))
La baiat a fost mai greu. El a propus Cristian. Eu Eduard. Asa a ramas. O perioada. Apoi eu mi-am schimbat opinia si am ales Paul.
Apoi am ajuns la ce am vrut initial. Luca!
Cand eram noi tineri si vorbeam despre viitorii nostri copii, eu am spus ca vreau un baiat pe nume Luca. Dar lui nu i-a placut numele.
Dar, in final, guess what? Avem un baiat pe nume Luca Cristian:)
Pentru fetita, daca vrea Doamne-Doamne sa ne-o trimita, am ales alt nume deja:))
Să ştii că uneori nu-s atât de sigură că le am cu vorbele :)).
Atâta aţi întors-o cu numele copilului şi tot a ieşit bine până la urmă. E un nume frumos! Să îl poarte cu mândrie. Şi pentru viitoarea fetiţă la ce nume te-ai gândit (dacă se poate şti) :)? Sinceră să fiu, înainte să o avem pe Antonia, îmi doream pereche, fată şi băiat. Acum vrem ca şi nr. 2 să fie tot fetiţă. Va fi greu cu numele.
Ba le ai;)
Multumim:) Sa ne creasca sanatosi si sa ne aduca bucurii:)
Vreau o Adelina. Stiam o Adelina, care era micuta si infipta si extraordinar de descurcareata.
Micuta nu cred ca o sa fie ( cu parinti inalti) dar as spera sa fie descurcareata ca Ade:)
Eu am refuzat sa cred ca e baiat. Eram ferm convinsa ca o sa fie fetita. Am mai facut o eco, la alt doctor, ca sa ma conving:))
As vrea pereche. Eu am frate,,sotul meu o sora.
Dar, in final, ne dorim foarte mult inca un bb. Sa creasca impreuna,,ca e tare bine sa ai mereu pe cineva care te ajuta neconditionat:)
Eu am refuzat sa imi doresc ceva anume de frica sa nu fiu dezamagita :).
Clar ca asociem un nume cu o persoana pe care o cunoastem (sau nu neaparat).
Sa vina Adelina atunci cand va doriti ?!
Noi suntem Clara şi Cornel ,şi mi-aş fi dorit un nume care sä înceapä tot cu iniţiala C, Carina eventual.În rest nu am gäsit alt nume care sä mä mulțumeascä,am vrut ceva deosebit dar nu extravagant.Carina era însä deja un nume mult prea comun şi am renunțat la el,aşa cä a câştigat soțul meu.Acum vreo 10 ani mi-am dorit o fetiţä care sä se numeascä Vanessa, lui nu i-a pläcut numele pt cä nu suna a românesc.Apoi însä s-a räzgândit şi asta a fost alegerea lui şi aşa a rämas.Eu nu am gäsit o variantä mai wow care sä fie totuşi şi normalä.Am mai avut pe listä:Joy, Jolie, Arya,Indira, Evelyn, Elise ,Zorita, Daisy, Lizuca,Melissa, însä pânä la urmä mi s-au pärut prea extravagante şi nu m-au mulțumit.Nici al doilea prenume nu l-am ales eu😔.S-a näscut dimineața ,în a doua zi de Cräciun, şi tot soțul a ales Natalia pt cä are legäturä cu aceastä särbätoare.Îmi pare räu cä nu am ales un nume de sfânt,dar nefiind foarte bisericoşi nu am ştiut cä aşa e frumos şi obiceiul.Cam asta ar fi povestea numelui nostru:Vanessa Natalia.☺
Nu contează atât de mult obiceiul, cât ceea ce simţi şi cu ce nume rezonezi. 🙂