Mini pizza

Acum 2 săptămâni, într-o vineri seara, ne-am apucat de făcut mini pizza. Înainte să mă luaţi de urechi că nu ştiu cum se numesc, menţionez că nu văd diferenţa între cele două denumiri, mini pizza şi pizzette. Se fac la fel şi, până la urmă, gustul e tot ce contează. Voi spuneţi-le cum vreţi. 🙂

Revenind la acea vineri seara, ştiam că Antonia va fi cea mai câştigată în povestea asta cu şi despre aluat: urma să modeleze, să bucătărească şi să mănânce pizza, toate 3 fiind printre activităţile ei preferate. Bine, acum să fim sinceri, cui nu-i place pizza?

Până la urmă, am fost câştigaţi toţi 3, pentru că soţul meu a putut să vadă o jumătate de meci, eu am petrecut timp de calitate cu Antonia, am râs bine toţi 3 şi tot în formulă completă am savurat aceste mini pizza delicioase. Vă spun fără urmă de modestie că a fost cea mai bună pizza pe care am făcut-o până acum şi printre cele mai bune pe care le-am mâncat până în momentul de faţă. Dacă vă încumetaţi să încercaţi reţeta, să ştiţi că nu este complicată. Dacă vreţi să faceţi mini pizza cu cei mici, vă garantez o porţie de timp fain petrecut împreună … şi un pic mai multă curăţenie de făcut după, dar ăsta e un detaliu care n-ar trebui să vă stea în cale. 🙂

Ingrediente: 

Pentru 10-11 mini pizza (cât palma de mari)

Pentru aluat: 

• 250g făină albă
• 10g drojdie proaspătă
• 1/2 linguriţă sare
• 2 linguri ulei de măsline
• 170ml apă călduţă

+ făină pentru masa de lucru

Pentru sos: 

• 300g pulpă de roşii
• 1 linguriţă ulei de măsline
• busuioc uscat
• oregano uscat
• usturoi pudră
• sare
• piper

Topping-uri:

• porumb
• măsline
• mozzarella (pentru pizza)
• pastramă de vită
• prosciutto crudo

Mod de preparare: 

Întâi m-am ocupat de aluat. Drojdia am dizolvat-o în apa călduţă, apoi am adăugat uleiul. Făina am pus-o într-un bol încăpător şi am amestecat-o cu sarea. Amestecul lichid (apa călduţă, drojdia şi uleiul) l-am turnat peste făină. Am frământat aluatul timp de aproximativ 5 minute. L-am transferat într-un alt bol pe pereţii căruia am pulverizat ulei în prealabil. Am acoperit bolul cu un prosop şi am lăsat aluatul la dospit într-un loc cald. Eu l-am pus pe caloriferul călduţ. Am lăsat aluatul să dospească timp de aproximativ o oră. Îl puteţi lăsa şi mai puţin, până îşi dublează volumul.

Între timp, cât aluatul a stat la dospit, am făcut sosul şi am pregătit topping-urile. Pentru sos, am folosit pulpă de roşii din comerţ şi am dozat ingredientele după gustul meu. Am pus câte 1-2 linguriţe de ierburi uscate (din fiecare), 1/2 linguriţă de usturoi pudră, 1/2 linguriţă de sare şi un vârf de linguriţă de piper.

Mâncăm mezeluri extrem de rar şi, în general, pe pizza. Atunci când pizza este făcută în casă, avem posibilitatea să alegem mezeluri calitative, chiar şi făcute în casă, dar nu de mine. Mezelurile sunt doar pentru noi, cei mari, şi nu pentru că i le-aş fi interzis Antoniei, ci pentru că le zice „bleah” de câte ori le vede. 🙂 Între noi fie vorba, mă bucur că nu vrea nici măcar să le guste. Antonia a vrut mini pizza cât mai simplă, cu sos de roşii, măsline şi mozzarella. Voi puteţi adăuga şi alte ingrediente: ceapă, ciuperci, ardei, mazăre, etc.

Când aluatul a fost dospit, l-am scos din bol şi am început să-l modelez. Aici aveţi 2 opţiuni: întindeţi tot aluatul cu sucitorul ori îl împărţiţi în mai multe părţi egale pe care le modelaţi cu mâna. Eu am ales prima variantă. Data viitoare o voi testa pe a doua. Cert este că aveţi nevoie de o cantitate generoasă de făină pe blat, pe sucitor şi deasupra aluatului. Ştiu că aluatul de pizza nu se întinde cu sucitorul, dar mi s-a părut mai simplu să procedez aşa şi să tai blatul pentru fiecare mini pizza cu un decupător rotund, din inox.

O parte din aluat i-am dat-o Antoniei. Am aşezat bucăţile de aluat în tăvi tapetate cu hârtie de copt. Fiecare am avut câte o tavă. Le-am uns cu sos de roşii şi am aşezat topping-urile după preferinţe.

Am încins cuptorul la 200° Celsius, setat pe căldură sus şi jos + ventilaţie, şi am copt mini pizzele timp de aproximativ 10 minute. Dacă vreţi ca blatul să fie mai crocant, le puteţi lăsa 2-3 minute în plus. Au fost delicioase, atât de bune încât n-au apucat o poză decentă. Să-mi scuzaţi prezentarea, dar ne-am grăbit să le înfulecăm cât au fost calde. Totuşi, nu m-am putut abţine să nu împărtăşesc această reţetă cu voi.

Poftă bună!

Alte reţete de pizza:

• Pizza cu ricotta
• Pizza cu blat din dovlecei
• Pizza cu blat din pâine
• Pizza cu blat din conopidă

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.