Pentru mine, luna mai are ceva aparte. Vremea se încălzește, soarele nu-i nici prea fierbinte, nici prea palid, natura își intră în drepturi, renaşte și își intensifică verdele crud. Diminețile și serile sunt încă reci, dar amiezele sunt perfecte pentru a fi petrecute afară. Bine, maiul de anul ăsta seamănă cu un final de octombrie – început de noiembrie și nu numai asta îl face să fie diferit.
Când eram copil, luna mai o asociam cu ultima sută de metri înainte de vacanță. Și cărui copil nu-i plac vacanțele?! Era o lună cu un soi de libertate cu gust dulce, cu bunici în preajmă și cu jocuri lungi în fața blocului. Lucruri simple, dar pline de sens.
Cumva, Dumnezeu, universul, viața sau destinul a vrut să existe o zi magică în această lună, o dată cu triplă aniversare în familia noastră. Eu nu prea cred în coincidențe. Mai degrabă înclin să cred că lucrurile se întâmplă cu un scop, deși uneori mi-e greu să-l înțeleg.
Antonia este născută pe 24 mai și a fost cel mai frumos cadou pe care i-l puteam face bunicii mele de ziua ei. Da, bunica mea, mama tatălui meu, este născută în aceeași zi cu Antonia, pe 24 mai, la peste 70 de ani distanță. Acum 4 ani, atunci când au început durerile, mi-am zis că asta e ziua cu pricina și gândul mi-a zburat la femeia minunată care e bunica. Mi-am dorit ca fetița mea să ia câte ceva și de la străbunica ei: frumusețea, puterea, pozitivismul. Au fost primele 3 lucruri care mi-au venit în minte atunci și sunt primele 3 care îmi vin în minte și acum, de fiecare dată când mă gândesc la ea.
Bunica mea este și a fost o femeie frumoasă și elegantă. Este un om ambițios și puternic, putere pe care o combină cu pozitivismul și dă lucrurilor mai puțin fericite o tentă ușor amuzantă. Poate că fac și astea parte din secretul longevitații.
Viața lungă ține și de oamenii care ți-s alături, în special de omul cu care îți împarți casa, patul, masa și farfuria. Contează iubirea, comunicarea, cum îți gestionezi mânia, cum îți exprimi iubirea în cuplu. Pe scurt, cum ar zice bunica “să trăiești bine cu omul de lângă tine” și buniciilor mei le-a fost bine împreună. Au trăit o viață ținându-se de mână. În 24 mai, ar fi împlinit 60 de ani de căsătorie. Încă mai aveau gesturi tandre unul față de celălalt. Se iubeau.
E prima dată când vorbesc despre bunicul meu la trecut. A plecat dintre noi cu o lună înainte să sărbătorească nunta de ametist. De undeva de sus, își veghează soția, strănepoata și pe toți cei dragi. Asta vreau să cred. A fost primul om drag mie care s-a dus dintre noi și ziua de 24 mai îmi va aminti, inevitabil, și de el. Nu spun că l-am pierdut, pentru că nimeni nu ni-l poate lua din suflet. Odată ce ne naștem, vine și vremea să ne luăm rămas-bun de pe acest pământ. E legea firii.
Voi ce date/zile magice aveţi în familia voastră? 🙂
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Imi pare rau pentru bunicul tau.
Asa mult imi place si mie cand revine natura la viata! Cand vremea se incalzeste, copacii infloresc…imi da o stare de bine. facem abstractie de la maiul de anul asta :))
Eu in februarie si noiembrie am luni pline de aniversari in familie. Iar cea mai magica data, sa zic asa, ramane 7.7 (2017) , cand s-a nascut Tudor.
Simo, multumesc. Cred ca zilele in care ni s-au nascut copiii sunt magice din oficiu. 🙂