Timpul trece repede, foarte repede (iar o zic). Antonia a implinit un an si ma apuca nostalgiile. Rememorez parca toata perioada sarcinii si, in special, ultimele zile inainte sa vina pe lume.
31 Martie 2015
Antonia era obisnuita ca pana acum sa ne arate fundul, dar niciodata fata. Acum nu mai are loc sa-si intoarca fundul asa ca, la ultima ecografie, a ales sa-si acopere fata cu antebratul. Chiar vrea sa ne tina in suspans. Cand am vrut sa renuntam sa ii cautam fata, si-a aratat-o. Cred ca are buzele lui Horatiu … si nu m-am inselat :).
Prima cazatura
Din categoria „de ce ti-e frica, nu scapi” am reusit sa trag o cazatura de toata frumusetea prin a 8-a luna de sarcina. Cu o saptamana inaintea Pastelui am alunecat la intrarea in bloc. De fapt, am calcat stramb si am cazut peste treptele de la intrare. Mi-am aparat burta cu mainile din instinct. Totul s-a intamplat pe repede inainte. Nu stiam cum am cazut, unde m-am lovit, daca m-am lovit. Imi era frica sa nu fi dat cu burta de scari si nici azi nu stiu daca am facut-o. Cand Antonia a inceput sa miste m-am linistit. Am pasit si ma durea rau glezna. Eram ca un elefant care schiopata. Gratioasa tare! :))
Musafiri dragi in aproape 9 luni de sarcina
Mi-am dorit sa fiu activa, cat mai activa, pe perioada sarcinii. I-am propus verisoarei mele sa ne viziteze cu piciul ei de 4 ani (avea atunci). M-am bucurat ca am petrecut impreuna cateva zile pentru ca nu ne vazusem de o gramada de vreme. Erau pentru prima data la noi si imi doream sa ii rasfat, sa se simta ca acasa. Uimitor, nu m-am simtit obosita dupa plimbari lungi, gatit, facut curatenie, etc. Cred ca atunci cand faci lucrurile cu drag pentru cei pe care ii iubesti, oboseala nu are timp/loc sa se instaleze.
Yannis, baietelul verisoarei mele, era fascinat de burtica si de Horatiu. Il astepta cu sufletul la gura sa se trezeasca dimineata sau sa vina de la munca si sa se joace cu el. Imi era drag sa ii vad. Era inca o confirmare ca al meu sot va fi un super tatic.
M-am topit de dragul nepotelului si de inocenta lui caracteristica. Era curios cum sta bebe in burtica si de ce nu-l pot scoate ca sa-l vada. Intr-o dimineata mi-a mangaiat burtica si a initiat prima conversatie (monolog, mai degraba) cu Antonia: „Buna dimineata, Antonia! Cum ai dormit?”. M-am topit. A fost un moment pur si sincer asa cum numai un copil poate avea.
El: Eu vreau sa ma joc cu Antonia. Poti sa o scoti din burtica?
Eu: Nu se poate. O sa vina pe lume cand o sa mai cresca putin. Si tu ai stat 9 luni la mama ta in burtica.
El: Atunci pot sa intru eu in burtica sa ma joc putin cu ea?
Eu: Nu se poate pentru ca acolo este loc doar pentru ea si nimeni nu poate intra. O sa te joci cu ea dupa ce vine pe lume si mai creste putin.
El: Si cand o sa vina pe lume?
Eu: Cand se mai incalzeste vremea incat sa poti purta pantaloni scurti.
Ce alta explicatie as fi putut sa-i dau avand in vedere ca el nu are masura timpului?! Daca ii spuneam 28 mai nu ar fi stiut sa plaseze data in timp.
La cateva zile dupa ce au plecat a venit un val de caldura (foarte „placut” la cele 100 de kile ale mele). Cu aceeasi inocenta si-a intrebat mama: „Mami, acum e cald. De ce nu vine Antonia?”… De fapt, Antonia planuia sa ne ia pe nepregatite!
El este copilul cu dilemele. Cum sa nu ma topesc?!
Citeste si despre:
Ce peripetii am avut cu burtica la doctor
Cum am aflat ca sunt insarcinata
Surse foto: http://www.squaredolly.com; http://www.wingsunfurled-web.com;
Un sumpic ,sa iti traiasca !
Multumesc ?!
Tu chiar ai bifat toate „minunatiile” sarcinii:)
Am sentimentul ca mie mi se aplica toate legile lui Murphy ?
Am o rugaminte la dumneavoastra am picat in fund si mia iesit fibronul cei de facut
Elisabeta, e de mers la medic!