Crăciunul ne bate la uşă! Vă doresc sărbători fericite alături de cei dragi, pline de magie şi bucurii, de pace şi armonie. Vă doresc să faceţi o călătorie în timp, să vă întoarceţi în copilărie, să aveţi sufletul senin, privirea caldă şi vorbele pline de iubire. Casa să vă fie inundată de arome de brad şi cozonaci, plină de oameni sinceri şi scăldată în sunete de colinde. Trăiţi magia Crăciunului alături de toţi cei dragi vouă!
Noul An să fie mai bun decât cel care se pregăteşte să ne părăsescă, să fie mai blând, mai prosper, mai înţelept. Să păşim în Noul An cu încredere, cu zâmbetul pe buze, cu sufletul curat. Să fim sănătoşi. Să fim mai buni, mai iertători, mai recunoscători, mai răbdători, mai împliniţi pe toate planurile.
De cele mai multe ori, suntem mai degrabă nemulţumiţi decât recunoscători. Mereu ne dorim mai mult, dar, poate, nu mulţumim suficient pentru ceea ce primim. Poate, uneori, nu ştim sau uităm cât de valoroase sunt lucrurile pe care le considerăm normale, banale în viaţa noastră. Vă propun să facem un joc al recunoştinţei. Puneţi pe hârtie 10 lucruri, momente, oameni din prezent sau din trecut pentru care sunteţi recunoscători, care vă/v-au făcut fericiţi. Pe lângă un sincer „mulţumesc”, faceţi ceva încât să vă arătaţi recunoştinţa faţă de oamenii dragi şi lucrurile mărunte din viaţa voastră. Poate că nu vă ajunge timpul până la sfârşitul anului pentru a vă arăta gratitudinea. Propuneţi-vă să începeţi anul într-o notă pozitivă. Faceţi fapte bune pe tot parcursul anului, nu doar de Crăciun :). Mai jos, am dat curs provocării.
10 lucruri/oameni/evenimente pentru care sunt recunoscătoare
- Sunt recunoscătoare pentru că am un copil sănătos. Când văd copii bolnavi, îi mulţumesc lui Dumnezeu că am un copil sănătos, dar poate nu suficient de des. Poate nu ştiu să apreciez suficient că a avut doar boli foarte uşoare, absolut normale pentru un copil. În anul care vine îmi propun să fiu la fel de atentă cu alimentaţia ei. Este modul meu de a contribui la sănătatea ei.
- Sunt recunoscătoare pentru omul căruia îi port numele. Îi spun zilnic că îl iubesc, niciodată nu plecăm din casă, nu ne trezim şi nu ne punem la somn fără un sărut, dar nu cred că îi spun suficient de des că este soţ şi un tată minunat, că este mai mult decât am îndrăznit să sper că voi avea. Ştie că îl iubesc, dar vreau să fie sigur de admiraţia şi recunoştinţa pe care i le port. Îmi propun să fiu mai răbdătoare pentru că, adesea, sunt prea colerică în relaţia cu el.
- Sunt recunoscătoare pentru părinţi şi bunici. Sunt atât de norocoasă să am părinţi, socri şi bunici în putere şi sănătoşi. Îmi propun ca în următorul an să petrecem mai mult timp împreună, să fiu mai înţelegătoare, mai răbdătoare în relaţia cu ei şi să le spun mai des că-i iubesc.
- Sunt recunoscătoare pentru oamenii minunaţi din viaţa noastră, pentru acei prieteni care sunt parte din familie şi cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu. Există încă prietenii sincere! În 2017 îmi propun să le fiu mai mult alături, să împărţim mai multe momente împreună şi să-i surprind plăcut de câte ori voi avea ocazia.
- Sunt recunoscătoare pentru că i-am putut fi tatălui meu alături atunci când a avut nevoie de mine. Viaţa poate lua o întorsătură neaşteptată, iar toate reperele pe care le-ai avut, tot ce ai clădit poate să se năruie în câteva secunde. Îmi doresc să îl pot ajuta în continuare, să îi fiu sprijin necondiţionat.
- Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce avem (material) şi pentru tot ceea ce îi pot oferi copilului. De multe ori m-am întrebat oare ce este în sufletul părinţilor care nu îşi permit să le ofere copiilor lor un anumit lucru pe care aceştia şi-l doresc sau o hrană cât mai sănătoasă. Vreau să le dăruiesc mai mult copiilor care nu au. Am dăruit şi până acum, dar poate nu suficient de des.
- Sunt recunoscătoare pentru modul în care ni s-au aranjat planurile de viitor. Am întâmpinat anul 2016 cu multe vise şi cu planuri pierdute într-o ceaţă deasă. Nu ştiam ce, când şi cum vom face. Lucrurile s-au aranjat de la sine. Au apărut semne şi oportunităţi care ne-au permis să punem la punct planuri concrete. Viaţa ni se va schimba în bine în noul an şi nu ştiu dacă am motive mai mari de recunoştinţă. Acest lucru mă motivează să dăruiesc mai mult, să fac mai mult bine celorlalţi, să ajut mai mult.
- Sunt recunoscătoare pentru faptul că suntem sănătoşi. Nimic nu-i mai important decât sănătatea şi o avem. Învăţăm, pas cu pas, să o preţuim. Anul viitor îmi doresc să încep să fac sport (neapărat!). Altfel, sănătatea riscă să fie pusă în pericol (pe termen lung).
- Sunt recunoscătoare pentru că de 19 luni sunt cu fetiţa acasă. Când am născut am declanşat o bombă cu ceas. Aveam 9 luni la dispoziţie să profit de puiul meu şi mă tortura gândul că nu pot să am acei 2 ani pe care mi i-am dorit. Ceasul s-a oprit înainte ca cele 9 luni să se scurgă. Abia atunci am început să mă relaxez cu adevărat. De atunci au mai trecut 10 luni şi se mai anunţă minim încă 6 luni pline lângă ea.
- Sunt recunoscătoare pentru timpul nostru împreună. Avem extrem de puţin timp împreună în formulă de completă. Am învăţat să profit de fiecare oră. Anul viitor vom avea mai mult timp pentru noi, mai mult timp în doi, dar voi preţui momentele noastre la fel de mult. Ne-am propus să ne cunoaştem ţara mai bine. E modul nostru de a profita de timpul împreună, de a fi recunoscători că îl avem (în sfârşit!).
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să le distribuiţi la prieteni şi să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Pentru un plus de inspiraţie, încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Sursă foto: glampinginthefield.co.uk