Galette cu prune şi migdale

Ce este această galette (o denumire deloc românească)? Cum în poză se vede ceva bun de mâncare, mă voi referi strict la sensul gastronomic al cuvântului, că mai are şi alte sensuri, dar nu ar avea rost să ne pierdem în detalii. Şi sensurile gastronomice sunt şi ele mai multe, toate din bucătăria franceză: poate fi o tarto-plăcintă rustică, un tip biscuite (biscuit de mer) sau de pâine folosită de marinari în călătoriile lungi, un tip de clătită cu hrişcă şi, dacă nu ştiaţi, chiar şi rondelele din orez expandat sunt numite galettes.

Eu am ales să fac cea mai cunoscută galette, tarto-plăcinta. În Franţa, există diferite variante regionale ale acesteia, însă cea mai cunoscută, galette des rois, depăşeşte graniţele statului francez. Eu am gustat-o pentru prima dată pe vremea când locuiam în Luxembourg, însă ea mai este cunoscută şi în Belgia, Elveţia, Quebec şi Liban. Este un preparat tradițional care se serveşte în prima duminică din an, de Épiphanie, o sărbătoare creştină care celebrează vizita regilor magi la pruncul Iisus. Galette des rois vine cu o coroană aurie şi preparatul are ascuns în interior o migdală. Cine găseşte migdala, primeşte titlul de rege al zilei şi coroana.

Tarta mea rustică am umplut-o cu fructe de sezon, cu prune coapte şi aromate, dar i-am dat şi puţin din aroma celebrei galette des rois, pentru că am adăugat migdale în compoziţie. Galette de rois este cu frangipane, o umplutură dulce, cu migdale.

După această introducere lungă despre această bunătate a bucătăriei franceze, ar fi cazul să vă dau detaliile practice. În cazul în care aveţi dubii, ţin să precizez că tarto-plăcinta mea a fost excelentă şi a fost mâncată până la ultima firimitură în mai puţin de o jumătate de zi. 🙂

Ingrediente: 

Pentru aluat: 

• 150g făină albă
• 40g făină de migdale
• 100g unt rece
• 50g iaurt grecesc
• aprox. 30ml apă rece
• 1 linguriţă de miere

Pentru umplutură: 

• 800-900g prune
• 20g unt topit
• 40g făină de migdale
• 40-50g zahăr de cocos (opţional)
• scorţişoară

+ 1 ou

+ fulgi de migdale (pentru decor – opţional)

Mod de preparare: 

Pasul 1

Într-un bol suficient de încăpător am pus făinile şi untul rece, de la frigider, tăiat cubuleţe. Am frământat făina şi untul cu mâinile până am obţinut o compoziţie asemănătoare cu textura nisipului. Apoi, am adăugat iaurtul, mierea, puţină apă şi am continuat să frământ aluatul. Am pus apa treptat. Este posibil să aveţi nevoie de mai multă sau de mai puţină, depinde de făină.

Pasul 2

Am scos aluatul din bol şi l-am frământat, nu foarte mult, să mă asigur că untul este bine încorporat. Trebuie să obţineţi un aluat compact, moale. Aluatului i-am dat forma unui disc, l-am învelit în folie alimentară şi l-am lăsat să se odihnească la frigider pentru aproximativ 30 de minute.

Pasul 3

Cât aluatul a stat la frigider, m-am ocupat de umplutură. Am spălat prunele, le-am scos sâmburii (de fapt, nu eu, ci Antonia) şi le-am tăiat în 4-6 bucăţi, în funcţie de mărimea lor. Apoi, am amestecat prunele cu untul topit, zahărul de cocos, făina de migdale şi scorţişoara. Am adăugat zahăr de cocos pentru că tarta urma să fie servită şi de oameni cărora le place gustul dulce. Zahărul de cocos nu are putere mare de îndulcire şi dă o aromă subtilă asemănătoare cu cea a caramelului. Scorţişoară am pus după gust, aşa că este alegerea voastră ce cantitate puneţi.

Pasul 4

Am scos aluatul din frigider, l-am întins pe masa de lucru (tapetată cu puţină făină) şi l-am întins. Nu trebuie să aibă o formă rotundă perfectă. Am rulat aluatul pe sucitor şi l-am transferat pe o tavă întinsă, tapetată cu hârtie de copt. Am adăugat umplutura în mijlocul aluatului, lăsându-i marginile libere (de aproximativ 5-6 cm).

Pasul 5

Marginile aluatului le-am tras peste umplutură făcând nişte pliuri. Antonia a uns aluatul (partea de la suprafaţă) cu ou bătut şi a decorat tarta cu câţiva fulgi de migdale.

Pasul 6

Am preîncălzit cuptorul la 180° Celsius şi am lăsat tarto-plăcinta la copt timp de aproximativ 35-40 de minute, până s-a rumenit frumos. Posibil ca zeama prunelor să dea puţin pe afară, dar asta nu înseamnă că aţi greşit undeva. 🙂

Se transferă pe un platou după ce se răceşte, dar nu cred că veţi putea avea răbdare, aşa că o puteţi lua pe sus din tavă, cu atenţie, cu tot cu hârtia de copt.

Galette cu prune şi migdale a fost servită cu poftă (şi nerăbdare). N-a fost nici prea dulce şi nici prea acră, ci numa’ bună. Cred că s-ar fi potrivit de minune cu un glob de îngheţată de vanilie, dar combinaţia asta o vom încerca data viitoare. Este delicioasă atât călduţă, cât şi rece (asta dacă apucaţi să gustaţi din ea când e rece complet). Pe scurt, bună, bună, foooarte bună. 🙂

Alte reţete dulci, cu fructe: 

• Crumble cu mere și smochine
• Budincă de mei cu nuci şi mere (fără lactate, zahăr, gluten, ouă)
• Gomboţi cu prune (baby friendly)
• Clafoutis cu mere

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.