Anul acesta nu avem un concediu în toată regula. Ne mutăm și ne amenajăm apartamentul, dar vom încerca printre picături să profităm de timpul nostru liber. Weekend-ul prelungit din preajma datei de 15 august ne-a dat ocazia să facem un scurt city break. Da, ştiu că a trecut ceva vreme de atunci, dar merită să vedeţi câteva poze. 🙂 Am ales să mergem în Colmar, oraş pe care îmi doream să-l vizitez, dar niciodată nu am găsit timp, deși l-am avut aproape în ultimii 5 ani. De această dată am avut 3 zile libere la dispoziţie, suficiente pentru explorarea capitalei alsaciene a vinurilor. De fapt, de vreo 3-4 ani încoace, ne-am propus ca zilele noastre de naştere să nu le petrecem acasă, ci să facem mici escapade în care să descoperim câte ceva nou. Cele 3 zile la Colmar le-am pus în contul zilei mele de naştere.
Prima zi
Am plecat din Luxemburg destul de târziu dupămasa, dar am avut avantajul să prindem apusul pe drumurile din Alsacia. La intrarea în Colmar ne-a întâmpinat Statuia Libertăţii. Să nu credeţi că francezii şi-au dorit o reinterpretare a celebrei statui din Statele Unite. De fapt, în 2004, la împlinirea a 100 de ani de la moartea lui Auguste Bartholdi, creatorul statuii din New York, originar din Colmar, primăria a decis să instaleze la intrarea din nordul oraşului o replică a operei sale. Dacă mă întrebaţi pe mine, amplasarea ei este total neinspirată: în sensul giratoriu al unei zone industriale. Cred că merita un loc mai bun.
GPS-ul ne-a dus la hotel. Ne-am cazat Hotel Mercure Colmar Centre Unterlinden, situat la intrarea în centrul vechi al oraşului, lângă Muzeul Unterlinden. L-am ales tocmai pentru că este foarte bine poziţionat. Cu un copil de 2 ani şi cu doar câteva zile la dispoziţie, preferăm să ne cazăm la hotel şi să luăm micul dejun acolo. Hotelul spune că are 4*, însă eu nu i-aş da mai mult de 3*. Important este că patul a fost aşa cum l-am solicitat (king size), confortabil şi camera a fost curată. Am preferat să ne rezervăm hotelul de acasă, pentru că nu am vrut să ne asumăm riscuri inutile având în vedere că în aceeași perioadă este și festivalul de vinuri. Chiar și fără el, Colmarul este o destinație turistică apreciată, deci destul de aglomerată în această perioadă a anului.
A doua zi
A doua zi a fost pentru vizitat. Cu un copil mic preferăm variantele practice de vizitat. De fapt, optam pentru autobuzele Hop-on Hop-off şi înainte să o avem pe Antonia. Sunt o variantă bună atunci când timpul nu-i prea generos, deci un tur nu ar trebui să dureze 4 ore. Autobuzele turistice îmi plac şi pentru audioghidurile pe care le au. În Colmar există un tren turistic care trece pe la cele mai importante obiective turistice, dar nu este de tipul Hop-on Hop-off. Nu opreşte la niciunul dintre ele. Dacă stăm să ne gândim, nici nu e nevoie la cât este de mic oraşul, mai exact partea veche a acestuia. Noi am reluat câteva dintre obiective pe jos. Merită să vă plimbaţi pe străduţele oraşului, să descoperiţi arhitectura caselor, semnificaţia ei, să luaţi masa în Mica Veneţie şi să faceţi o plimbare cu barca. În plus, să nu rataţi următoarele obiective:
La Maison des Têtes, nume pe care l-a primit datorită celor 106 capuri umane care ornează faţada. Casa a fost construită în anul 1609 în stil Renascentist şi din 1898 a fost clasată monument istoric.
La Maison „Pfister”, probabil cea mai cunoscută casă din Colmar, construită în 1537, este considerată a fi o adevărată bijuterie a Evului Mediu. Picturile care îi decorează faţada reprezintă împăraţi germanici ai secolului XVI, blazoane emblematice ale Alsaciei, dar şi scene din Geneză.
L’ancienne douane („Koifhus”) – nu aveţi cum să o rataţi dacă vă plimbaţi pe străzile Colmarului. Adesea, găzduieşte târguri/expoziţii de vinuri sau ale unor artizani locali. O ocazie numai bună să vă alegeţi cu un suvenir 100% alsacian.
La Petite Venise. Mica Veneţie este un loc de poveste, nume dat cursului râului Lauch pe malul căruia oamenii şi-au construit case. O plimbare cu barca în Mica Veneţie vă oferă posibilitatea să descoperiţi casele tipice zonei, semnificaţiile lor şi o oază de verdeaţă în mijlocul oraşului.
Eglise des Dominicains – o capodoperă arhitecturală începută în anul 1283 de ordinul Dominicanilor.
Trebuie neapărat să ajungeţi la o Maison Alsacienne de Biscuiterie. Sunt 3 în Colmar dintre care una în Mica Veneţie. Au cei mai buni/bune biscuiţi/fursecuri pe care i-am/le-am mâncat vreodată. Nu vă pot descrie cât sunt de buni, pentru că … #SeptembrieFărăZahăr. 🙂 Dar vă arăt!
Pe lângă obiectivele de mai sus, am intrat şi la Muzeul Jucăriilor. Este o plăcere atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari să descopere jucării din secolele XIX-XX. Am văzut expuse toate păpuşile Barbie, de la prima care a ieşit pe piaţă şi până la ultima. Muzeul îşi doreşte să organizeze în cadrul său activităţi pedagogice sprecifice fiecărui tip de public, să valorizeze şi să conserve fiecare generaţie de jucării.
Colmarul pare un muzeu în aer liber. Pare platoul de filmare al unui film. Are nu numai o poveste, ci mai multe. De exemplu, ştiţi de ce obloanele au traforate inimi sau romburi? În trecut, inimile arătau că acolo locuia o fată a cărei inimă era liberă. Romburile erau simbol al fertilităţii. Barza este şi ea un simbol al fertilităţii, emblematică pentru această regiune. Când alsacienilor li se aşează o barză pe casă, spun că aceasta le aduce noroc, sănătate şi prosperitate.
Ştiţi de ce casele alsaciene (maisons à colombage) sunt atât de colorate? Pentru că în Evul Mediul oamenii nu ştiau să scrie aşa că au pus în practică un cod de culori în funcţie de meserii. Albastre erau casele celor care lucrau cu lemnul, roşii erau cele ai căror proprietari lucrau cu fierul, galbenul era culoarea rezervată brutarilor şi patisierilor, iar verde era culoarea atribuită celor care lucrau cu materiale din piele sau textile. Zidarii sau cei care tăiau piatra aveau casele crem. Despre aceste case se mai spune şi că sunt mai rezistente la cutremur decât cele construite din cărămidă.
A treia zi
Colmarul este frumos, dar merită descoperite şi satele din jurul lui. Noi am ales să mergem în Eguisheim. Satul numără 1600 de locuitori şi este de o frumuseţe remarcabilă. Tocmai din acest motiv a fost desemnat „Satul preferat al francezilor” în 2013. Alsacia este cunoscută pentru ferestrele, curţile şi locurile publice pline de flori, iar Eguisheimul nu face excepţie. Decorurile florale i-au adus mai multe distincţii europene şi naţionale.
Satul este construit în jurul castelului amplasat în piaţa centrală şi înconjurat de coline cu viţe de vie. Nu se putea altfel având în vedere că este unul dintre punctele strategice de pe Ruta Vinurilor Alsaciene. Pe lângă plimbarea obligatorie pe străzile localităţii, neapărat trebuie să ajungeţi pe un domeniu viticol pentru o degustare de vinuri. Domeniul Emile Beyer este unul dintre cele mai cunoscute.
Nouă timpul ne-a reamintit că e momentul să ne întoarcem în Luxemburg. Dacă ajungeţi vreodată în nordul Franţei, luaţi-vă suficient timp liber încât să descoperiţi Parisul, de acolo să plecaţi spre Strasbourg, Colmar şi apoi să luaţi drumul vinurile indiferent că sunteţi sau nu prieten cu licoarea lui Bachus. Neapărat să alegeţi ca turul să-l faceţi primăvara târziu sau vara când vremea este mai blândă şi să fiţi pregătiţi pentru mâncărurile tipic alsaciene, deloc blânde cu stomacul. 🙂
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram