Femeie inainte de a fi mama

Cand suntem mereu in priza este foarte tentant sa ne lasam pe ultimul loc, pentru ca primele sunt oricum deja ocupate de restul membrilor familiei. Adica podiumul e al lu’ bebe, apoi vine sot, mama, tata, sora, frate si noi la final. O fi bine, o fi rau? Eu zic ca nu-i ordinea ideala. Daca noi nu suntem bine in pielea noastra, nu putem fi pe deplin fericite, lucru care se va rasfrange si asupra celor dragi. Dar sa va spun cum au stat/stau lucrurile, concret, in cazul meu.

Inainte sa raman insarcinata eram mai mereu pe tocuri, ma imbracam casual-elegant, de fapt, outfit-ul il alegeam in functie de ceea ce aveam de facut in ziua respectiva. Nu ieseam niciodata din casa nemachiata, manichiura imi era mereu imprecabila, hidratarea era la ordinea zilei si saptamanal intram in cate un magazin sa ma cadorisesc cu ceva.

Cand am ramas insarcinata mi-am auzit: „Gata, s-a dus cu timpul pentru tine”, „Iti poti lua adio de la tocuri, make-up si altele cu care esti obisnuita”. Mi se parea extrem de ciudat sa nu ma mai machiez, sa nu mai am grija de mine sau sa nu mai am timp sa fac ce-mi place. Apoi a venit Antonia pe lume. In primele saptamani am fost un dezastru din toate punctele de vedere. Era cald, eu eram in mod elefant si abia ma mobilizam sa ies cu micuta in parc. Dupa cateva saptamani imi era greu sa ma recunosc. Am ajuns la concluzia ca asa nu mi-e bine si trebuie, pas cu pas, sa incerc sa imi revin. Ce am facut in 15 luni sa ma simt femeia care eram inainte de a fi mama?

Machiajul (aproape) zilnic

In primele luni cand Antonia nu facea inca tumbe,  o luam cu mine in baie, o puneam pe salteaua de infasat si in 3 minute imi aplicam rimelul si creionul pentru sprancene. In primele dati m-am simtit fantastic, de parca facusem vreo noua descoperire si mi-am propus sa repet experienta. Mai tarziu am luat-o cu caruciorul (da, la noi caruciorul era loc de joaca intr-o vreme), apoi venea de-a busilea dupa mine in baie. Acum reusesc sa imi fac un make-up cap coada cu ea sprijinita de piciorul meu, uitandu-se la mine curioasa sau jucandu-se cu jucariile pentru baie, flacoanele de ser fiziologic, spray-ul nazal sau cu orice alt obiect care il poate folosi drept jucarie temporara. Din ritualul zilnic nu lipsesc: crema de ochi, BB Cream-ul, creionul pentru sprancene si anticearcanul (must have-ul mamicilor :p).

Manichiura/pedichiura + coafor

Aici lucrurile stau diferit. Nu mai sunt cu ele la zi. Am noroc ca ma tine pedichiura. Cu manichiura incep sa fiu mai resemnata. Coaforul vine la domiciliu. Am pe cineva care ma tunde si ma vopseste acasa. E varianta ideala!

Ma veti intreba de ce nu merg la salon. Simplu! Pentru ca platesc o caruta de bani pentru niste servicii de 2 lei. Sunt patita si nu mai am nici timp si nici chef de experimente. Aici serviciile de infrumusetare nu se compara cu cele din Romania. Daca eram in tara, atunci procedam altfel. Mentionez ca resursa timp este mereu pe fundul sacului in cazul meu.

Dusul, rasfatul de dupa si imbracamintea

De cateva zile am scris un articol despre lucrurile pe care le-am descoperit in mamicie. Va spuneam ca pe la inceputuri aveam porniri schizofrenice (auzeam plansete!) in rarele dati cand imi permiteam un dus ca oamenii. Creme si alte rasfaturi erau tabu in primele saptamani. Nici acum nu fac dus de cate ori vreau, ci programate in functie de numarul sufletelor (adulte) de sub acoperis. Ei bine, am evoluat, iar crema e obligatorie dupa dusuleala (ca baie tot n-am apucat sa fac in 15 luni) si de pica tavanul, se despica cerul ori cade vreun meteorit. Si gomajul e saptamanal!

Nici intolirea nu mai e ce-a fost! Aici v-am spus cum stau lucrurile cu pantofii, gentile si accesoriile. Am dat tocurile pe incaltari mai confortabile in marea majoritate a timpului. Drept e ca as fi penibila cu pantofi stiletto in parc. Ii tin la pastrat pentru ocazii si pentru vremurile in care voi reintra in campul muncii. Deocamdata am de alergat dupa un omulet de aproximativ 80 de cm, deci nici poveste sa ma mai cocotez pe toace. Valabil si pentru hainele mai fancy ce spera inca sa vada lumina zilei sau, sa ma incadrez in contextul geografic, sa le bata ploaia: fustele creion, camasile cambrate (oare ma mai incap?!), rochitele office, pantalonii pana, etc. Pe de alta parte, mi-am impus ca treningul sa fie imbracat strict pentru alergaturi dupa miniatura de 80 de cm. Altfel risc sa nu mai ies din confortul asta nu foarte feminin. Treningul nu-i autorizat decat in parc.

Si ce mi-a mai ramas? 

As mai adauga: o cafea buna bauta cu o prietena draga fara ca secundarul ceasului sa ticaie obsesiv, cateva pagini dintr-o carte (sau dintr-un blog) savurate in liniste cand pe fundal se aude respiratia adanca a pruncului care doarme, o sesiune de shopping scurta fara carucior sau schimbat de scutece, taste agresate in viteza dupa ora 22:00 pentru a-mi asterne gandurile multe si-ncurcate, un somn odihnitor in miez de zi, cateva ture de bazin urmate de o sauna (la stadiu de dorinta ca si urmatoarele), un masaj relaxant, o baie prelungita, o comedie la care sa radeti cu pofta, o plimbare fara destinatie cu masina ori cu bicicleta … sau orice altceva v-ar putea deconecta. Cateva dintre cele mentionate le-am bifat si, Doamne, cat bine mi-au facut!

Dragi mamici, nu comiteti niciun pacat capital daca va acordati voua cateva minute sau chiar ore pe zi, pe saptamana, pe luna, momente pentru voi si pentru sufletul vostru. Lasati deoparte sentimentele de vinovatie, pentru ca nu va abandonati copilul si nici nu i se intampla nimic cat lipsiti voi! Cateva clipe egoiste va vor umple de energie pozitiva pe care o veti rasfrange asupra puiului de om care va implineste.

Surse foto: Pinterest.