Cred cu tarie ca viata asta este un sir lung de compromisuri. Exista momente cheie marcate de-un ciocan si-o nicovala de care atarna intrebarea: „ce sa aleg?”. N-ar fi rau daca dilemele astea s-ar rezuma la alegeri simple, daca sa aleg pantofii negri sau pe cei rosii ori rochia albastra in locul celei galbene. Daca ar fi atat de simplu …
Contextul: se da o proaspata doamna devenita si mai proaspata mamica. Doamna in cauza a muncit (cinstit, daca are vreo importanta) pentru evolutia profesionala si vrea sa o fructifice in continuare. Aceeasi doamna isi adora copilul si nu se vede sa nu-l mangaie dimineata, la pranz si seara, sa-i ofere lapte de la purtator de cate ori copilul cere, sa il aline cand il doare, sa il smotoceasca de cate ori ii vine si asa mai departe.
Intrebarea: cum face doamna sa le impace pe amandoua neavand sansa sa fie in pielea (in lana) oitei Dolly?
Posibile raspunsuri: se lasa prada tentatiei de moment, pune in balanta avantaje si dezavantaje, cauta raspunsuri pe la rude si prieteni, lasa pragmatismul sa vina cu solutia ideala, ii cere sufletului sa-i spuna care-i calea cea mai buna. Care este raspunsul ideal? Unde gaseste doamna raspunsul corect? Nicaieri! De ce? Pentru ca nu l-a cautat acolo unde trebuie.
Doamna de mai sus sunt eu. In urma cu cateva zile am primit o propunere de job, genul ala care da super bine in CV si care clar te imbogateste din punct de vedere profesional (mediu, proceduri, etc.). Un job pe care mi l-am dorit din rasputeri in urma cu vreo 4 ani. L-am cautat cu speranta si cand l-am gasit mi-am trimis CV-ul cu emotii mai mari decat la bac. Si nu s-a intamplat nimic. Acum propunerea a venit fara sa o caut.
Am fost tentata sa dau curs oportunitatii, dar am pus in balanta avantajele si dezavantajele. Avantajele principale: da bine in CV (sa fim realisti, CV-ul conteaza), castig o experienta importanta din punct de vedere profesional, invat ce inseamna organizarea muncii intr-o institutie de acest tip. Dezavantaje: financiar nu ma avantajeaza in mod deosebit pentru ca ar atrage cheltuieli in plus, dar ce ma doare – imi sacrific putinul timp cu familia, sotul meu are un program decalat si am ajunge sa ne vedem cateva ore in 3 seri din saptamana, nu am avea nici macar o zi plina impreuna, implicit as priva copilul de tata; as ajunge sa am abia 2-3 ore seara cu copilul si un weekend intreg, insa fara al 3-lea element (sotul); n-as mai putea alina, la nevoie, dureri; n-as mai putea oferi imbratisari lungi si calde la trezire; nu eu i-as calma pornirile nervoase; n-as mai fi partenerul ei de joaca in mod neconditionat … si lista-i dureros de lunga!
I-am cerut sotului sa aprinda luminita de la capatul tunelului, le-am cerut prietenilor sa se puna in papucii mei, mi-am intrebat mintea si sufletul care-i solutia cea mai buna. Toti mi-au zis ca depinde de mine! Si, de fapt, toti s-au inselat … cu mine in frunte! Raspunsul corect l-am gasit in ochii copilului meu! In acei doi ochi mari albastri care cu inocenta mi-au spus ca nu este momentul sa plec de langa ei. Sa mai raman o vreme. Sa ma mai joc. Sa-i mai alin. Sa-i mai sarut fara sa ma grabeasca timpul. Sa-i las sa se bucure de ceea ce cunosc cel mai bine: de mama, de tata, de iubire neconditionata. Cateva lacrimi mi-au pecetluit hotararea. Locul meu este langa ea! Oportunitatile profesionale vin si pleaca, insa timpul nostru impreuna nu se mai intoarce niciodata. De fapt, aceasta-i marea sansa pe care o am: sa pot sa-i fiu alaturi in orice minut din zi sau din noapte fara sa ma grabeasca timpul!
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram
Felicitări pentru curajul de a alege cu sufletul! Cu siguranta vor mai fi oferte de job dar bucura-te de clipele petrecute in familie, sunt mult mult mai prețioase, mai ales ca esti printre cei privilegiați care își si permit asta ?
Asta mi-am propus! Profit cat pot de timpul nostru impreuna ?!
A fost o decizie grea. E important ca hotararea sa iti aduca liniste sufleteasca. Cei doi ochisori albastri se vor bucura de inca ceva timp cu mami 🙂
Adevarul e ca sunt impacata sufleteste ?!
Felicitări pt alegerea făcuta !
Tu ma faci sa imi doresc sa pic exemneul ?
M-am gândit de o mie de ori înainte … si da, as mai sta acasa …. dar anii trec si cu cat încep mai tarziu cu atât o sa termin si mai tarziu.
Andreea,
Eu m-am ghidat dupa sentiment, dar am pus si plusurile si minusurile in balanta. Balanta a inclinat in defavoarea job-ului. N-are sens sa te torturezi daca avantajele sunt mai multe ;).