Zilele trecute povesteam cu Antonia despre Crăciun. Îi spuneam că, în curând, va trebui să îi scriem Moşului, să ştie ce ne dorim să ne aducă şi poate, cu puţin noroc, ne va lăsa sub brad fix lucrurile pe care i le-am cerut. Antonia m-a întrebat:
– Mami, de ce nu suntem noi Moş Crăciun?
Pe moment, m-a uimit întrebarea, pentru că nu mă aşteptam să se gândească la asta şi nu îmi amintesc să-i fi pomenit vreodată că noi am putea fi Moş Crăciun pentru ceilalţi. Da, i-am spus că noi le facem daruri apropiaţilor, dar nu am corelat acest lucru cu Moşul. Aşa că i-am spus:
– Păi, iubita mea, noi suntem un fel de ajutoarele Moşului. Există copii care nu-i pot scrie Moşului, pentru că sunt prea săraci şi nu au pix sau hârtie ori locuiesc în locuri atât de îndepărtate încât scrisorile lor se întâmplă să nu ajungă până la Moş Crăciun. Mai există şi copii care nu au părinţi, care nu ştiu să scrie şi nu au pe nimeni care să scrie scrisoarea în locul lor. Noi avem puterea să le facem sărbătorile mai frumoase. Putem fi Moş Crăciun pentru ei. Ce-ai zice să pregătim un cadou pentru un alt copilaş?
I-am propus să se gândească la o fetiţă de vârsta ei. Oare ce şi-ar putea dori? Şi a început să îmi spună: un bebe, o carte de poveşti, o rochiţă. M-a uimit faptul că nu a pus pe listă niciunul dintre lucrurile pe care ea şi le doreşte de la Moş Crăciun. Mi-a săltat sufletul de bucurie când am văzut câtă empatie există în minunea mea mică. Eu v-am mai spus că cei mici ne dau adevărate lecţii de viaţă, că noi, părinţii, avem de învăţat o grămadă de lucruri de la ei.
Nu îmi doresc să îmi cresc copilul într-o bulă de cristal. Vreau să ştie că, dincolo de realitatea ei, există şi altfel de realităţi, de vieţi, de copilării. Nu la fel de fericite. Aşa că, începând din acest an, mi-am propus să o expun şi altor situaţii. Mi-am spus că Shoe Box poate fi un început, dar cutia aceea o alcătuim şi atât. Nu avem contact cu copilul la care ajunge. Eu îmi doresc să existe şi legătura umană. Să dăm ceva de la noi, un zâmbet, o mângâiere, o îmbrăţişare şi câteva lucruri materiale care să îi aducă celuilalt o bucurie.
Îmi doresc să ajungem la centru pentru copii, nu departe de casa noastră. În vară, am donat haine şi jucării acolo, dar nu am avut contact cu copiii. Atunci m-au pus pe gânduri vorbele unei doamne care făcea voluntariat la acest centru: „Aproape oricine poate dona bunuri sau bani, dar sunt prea puţini cei care sunt dispuşi să dea din timpul lor”. Copiii aceştia au nevoie şi de timpul nostru. Să le citim o poveste, de exemplu. Mi-am propus să ajungem la ei cu fructe şi biscuiţi făcuţi de noi, să le citim o poveste, să ne jucăm cu ei. Mi-ar plăcea să ne facem un obicei din asta, dar nu doar de sărbători.
Venind vorba de generozitatea din perioada sărbătorilor, vă las mai jos vorbele unei prietene. Sunt un îndemn înainte de judecată, un mic cod de conduită, un sfat care să ajungă la cei care îşi doresc cu adevărat să facă un bine, la cei care ştiu că binele nu-i necesar doar de Paşte şi de Crăciun:
„1. Săracii sunt săraci toată perioada anului, nu doar de Crăciun. Nu există săraci perfecţi, care să nu bea, să nu fumeze, să aibă planuri măreţe de viitor. Sărăcia nu te ajută la gândirea pe termen lung, aşa că încercaţi să vă puneţi un minut în pielea celor pe care vreţi să îi ajutaţi.
2. Dacă donaţi nu aveţi dreptul să vă faceţi poze cu cei cărora le-aţi donat doar ca să dea bine pe social media. Dacă totuşi o faceţi, este important să aveţi acordul lor clar şi să vă asiguraţi că nu-i puneţi într-o lumină proastă pe beneficiari.
3. Donaţi doar lucruri pe care v-ar face şi vouă plăcere să le primiţi. Gândiţi-vă la demnitatea unui om, nu la faptul că oricum nu şi-ar permite ceva mai bun.
4. Casele de copii şi spitalele sunt inundate cu portocale şi ciocolată în perioada asta. Să ştiţi că vor fi mega bucuoşi să vă primească şi în februarie când intră iar în uitare în memoria colectivă.
5. Copiii din spital NU pot primi jucării pluşate, vechi, care adună praf. Şi aşa au imunitatea scăzută. Ei au un regim strict, aşa că pungile cu bomboane şi ciocolată le fac foarte mult rău. Întrebaţi înainte de a pregăti pachete pentru ei.
6. Daţi pentru că sunteţi recunoscători că aveţi de unde, dar vedeţi cum puteţi ajunge la rădăcina problemei. Nu daţi pentru că « it’s the season ». Dacă vreţi să vă implicaţi, alegeţi să o faceţi pe termen lung şi documentat.”
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.