Anul trecut am cunoscut-o pe Ioana Andrievici. Modul în care vorbea mi-a captat atenţia cum demult nu se întâmplase. Poate pentru că tocmai cu asta se ocupă. 🙂 Ioana este negociator, trainer în negociere și autor cu peste 15 ani de experiență în negocierea contractelor și negocierile de business. Este şi co-fondator şi co-owner la compania Rubinian, firmă de consultanţă şi planificare în afaceri. Ioana oferă consultanță, training și coaching cu privire la dezvoltarea abilităților de negociere în orice domeniu atât pentru companii, cât și pentru persoane fizice. Mai multe despre Ioana puteți citi pe site-ul ei: http://www.ioana-consult.ro
La evenimentul la care ne-am întâlnit, Ioana povestea despre negocierea cu copiii. Ideile ei mi s-au părut geniale şi, în plus, aveam să aflu că nu le-a lansat doar la nivel teoretic, ci le-a şi aplicat cu succes pe băieţelul ei. Mi-am spus că neapărat tehnicile ei trebuie să le împărtăşesc pe blog. Zis şi făcut! Am invitat-o pe Ioana să scrie un guest post. Îl voi împărţi în 2 articole separate pentru ca esenţa să nu se piardă printre numărul mare de propoziţii. 🙂
De ce copiii ştiu să negocieze de la vârste fragede?
Se spune că cei mai buni negociatori sunt copiii. Eu una sunt de acord cu această afirmație din cel puțin 4 motive:
- Copiii știu ce vor. Într-o negociere este esențial să știi ce vrei. Dacă nu ai un scop bine definit în minte, poți renunța la ceva important pentru tine, lăsându-te amăgit de oferta celuilalt. Copiii de regulă știu foarte bine ce vor. Spre exemplu dacă Victor, băiețelul meu care are 7 ani, vrea ariciul de pluș, degeaba vin eu și zic că papagalul este mai frumos și mai colorat, fiindcă el știe clar că nu vrea papagalul.
- Sunt sinceri și direcți. Spre deosebire de noi, adulții, care suntem „atenți” la sentimentele celorlalți și nu zicem întotdeauna ceea ce gândim, copiii de cele mai multe ori sunt direcți: lor nu le prea pasă de sentimentele noastre. Nu le pasă că ne rănesc în orgoliu atunci când ne zic: „Ai promis că-mi iei aia și acum nu te ții de cuvânt!”
- Folosesc toate „armele” pe care le au în dotare. „Armele” lor sunt acele metode de comunicare pe care micuții negociatori le folosesc ca să obțină ceea ce-și doresc. Atunci când sunt utilizate cu scopul de a obține ceva de la ceilalți, acestea devin „tehnici” de negociere.Cu siguranță recunoașteți câteva astfel de tehnici, precum amenințarea, plânsul, promisiunea, etc.
- Sunt hotărâți, perseverenți și uzitează de toate căile de atac pe care le au. „Nu-mi dai tu? Mă duc la tata. Nu-mi dă tata? Mă duc la bunici. Nu-mi dau bunicii? Aduce moșul. :).” Uite așa fac ei apel până la instanța supremă, Moș Crăciun!
Există păreri conform cărora cu copiii nu negociezi, ci comunici. Negocierea este practic o comunicare eficientă care apare atunci când vrem să obținem ceva de la cineva și nu putem obține prin simpla cerere. Așadar, negociem cu copiii noștri și chiar aplicăm cele mai dure tehnici de negociere cu ei:
- amenințarea – „Dacă nu-ți faci temele, te pedepsesc”;
- șantajul – „Te las la petrecere doar dacă faci ordine în cameră”;
- tehnica ostaticului – „Nu primești jucăria până când nu mănânci tot din farfurie” (în această situație jucăria fiind ținută ca ostatic), etc.
Aceste tehnici de negociere pot fi eficiente pe moment, dar aplicate repetat pot să dăuneze pe termen lung. Ele sunt utilizate de cele mai multe ori impulsiv și ca metode de constrângere, iar în timp, copilul poate să devină frustrat, să-și piardă încrederea în sine și să considere la rândul lui că singurele metode prin care poate obține ce vrea sunt amenințarea, șantajul sau alte tehnici dure de negociere.
Indiferent de situația cu care ne confruntăm în negocierea cu copilul nostru trebuie să ținem cont de următoarele 3 aspecte, importante de altfel în orice negociere:
- Ce vrem să obținem?
Vrem să obținem un rezultat pe termen scurt, acum, aici sau vrem să obținem un rezultat pe termen scurt, iar pe termen lung copilul nostru să învețe ceva din situația cu care tocmai s-a confruntat?
- De la cine vrem să obținem?
Cine este partenerul nostru de negociere? În cazul nostru, copilul. Ce vârstă are? Ce caracter are? Vom ține cont de aceste aspecte în negocieri și vom vorbi „pe limba” și pe înţelesul copilului. Spre exemplu, dacă pentru mine ca și părinte, una dintre valori este ordinea, trebuie să înțeleg faptul că pentru copilul meu de 3 ani care împrăștie toate jucăriile prin casă, această valoare nu are importanță. „Vezi ce dezordine e în casă?” nu-l va motiva prea mult să facă ordine, astfel încât ar fi indicat să mă adresez lui în funcție de interesele lui: „Îmi pare rău că ți-am stricat jucăria. Am călcat din greșeală pe ea, fiindcă era pe jos și nu am văzut-o.” Asta nu înseamnă să-i strici jucăria, dar poți să-i arăți ce se poate întâmpla cu ea dacă o lasă pe jos.
- Cum facem să obținem ce vrem într-un mod cât mai eficient?
În negocierile cu copiii vom putea considera că am negociat eficient atunci când, pe termen scurt, ne-am îndeplinit obiectivul și copilul a reacționat în direcția dorită de noi, iar pe termen lung acesta a învățat ceva din situația respectivă, fie să negocieze eficient la rândul său, fie să nu mai întârzie, să fie mai ordonat, etc.
În următorul articol veţi găsi 3 tehnici eficiente de negociere pe care le puteţi utiliza cu cei mici atunci când doriţi să obţineţi ceva de la ei.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.