Încă de la începutul diversificării am acordat multă atenție mâncării … ce mâncăm, cum mâncăm, când mâncăm. Când Antonia a început să mănânce alimente solide, atât eu, cât și soțul meu ne-am schimbat o bună parte din obiceiurile alimentare cu scopul de a construi obiceiuri sănătoase pentru întreaga familie, care să fie sustenabile pe termen lung. Vă împărtășesc din experiența noastră, cum am ales noi să procedăm și ce reguli urmăm.
Obiceiurile și regulile noastre în privința alimentației
Nu sărim peste micul dejun
Luăm cu toții micul dejun și, de câte ori putem, îl servim împreună. În mare parte, la prima masă din zi, alegem alimente bogate în proteine care să ne mențină senzația de sațietate mai mult timp. Facem și excepții, aproximativ de 2 ori pe săptămână, când servim la micul dejun mâncăruri dulci (gofre, orez cu lapte, etc.). Dacă micul dejun a fost dulce, atunci gustarea și restul meselor principale trebuie să fie mai consistente, cu un aport mai mare de nutrienți/proteine.
Avem ore de masă regulate
Programul de masă a fost dintotdeauna o prioritate. Avem 3 mese pe zi și 1-2 gustări în funcție de orele de trezire/culcare. Programul ni se decalează puțin pe timpul verii.
Țin la orele de masă, dar, în același timp, am încurajat-o pe Antonia să-și asculte corpul, să poată să-și recunoască senzația de foame, să facă diferența dintre foame și poftă, dar și să poată să se oprească atunci când se simte plină și să nu mănânce doar de dragul de a o face. De asemenea, încercăm să evităm, pe cât se poate, ronțăitul între mese.
Mâncăm împreună
Încă de când era Antonia mică, de la începutul diversificării, ne-am așezat împreună la masă și am mâncat împreună. Astăzi, în marea majoritate a zilelor, servim micul dejun și cina în formulă completă.
De-a lungul timpului, am evitat cât se poate de mult să mâncăm în fața unui ecran și am încercat să privilegiem conectarea dintre noi și mâncatul conștient. Acest lucru mi s-a părut destul de complicat când mergeam undeva și Antonia vedea alți copii care mâncau uitându-se la desene animate. Am avut foarte multe explicații de dat și a trebuit să fiu fermă pe poziții. Astăzi, putem face excepții fără ca ele să ne submineze obiceiurile implementate de-a lungul timpului.
Încă un aspect important aici … încercăm să nu discutăm subiecte sensibile la masă. Dacă știm că avem discuții care s-ar putea să supere, încercăm să le avem în afara meselor.
Mâncarea se servește la masă
De-a lungul timpului, am ținut mult și la locul de servire al mesei, să se mănânce la masă, pe scaun, nu în picioare și nu prin toată casa.
Bem apă la trezire
Ne începem ziua cu un pahar de apă și avem grijă să ne hidratăm corespunzător pe parcursul zilei. Hidratarea nu se face cu sucuri, ci cu apă și, pe lângă aceasta, putem consuma apă infuzată, ceai sau limonadă, însă fără ca acestea să înlocuiască apa. Din fericire, Antoniei nu-i plac sucurile.
O altă regulă importantă pe care o avem – nu consumăm apă în timpul mesei.
O implic pe Antonia în planificarea și pregătirea meselor
Încă de când era bebeluș, Antonia gătește cu mine sau este pe lângă mine atunci când pregătesc mâncarea. Planificăm mesele și facem cumpărăturile împreună în cea mai mare parte a timpului. Acest obicei mi-a permis să-i vorbesc foarte des despre alegerile pe care le facem, de ce aleg să gătesc (atât de mult!) în casă, cum citim etichetele produselor pe care le cumpărăm, cum aleg să echilibrez mesele.
Mâncăm de toate, cu măsură
Mâncăm de toate, dar cu măsură. Când Antonia era mică, am fost strictă în ceea ce privește dulcele. Acum sunt mai relaxată, pentru că avem niște reguli pe care le respectăm în mod natural, fără presiune.
Nu sunt adepta unei alimentații restrictive și consider că toate alimentele își au locul în dieta noastră, fără a le demoniza ori a le cataloga în „bune” și „rele”. Din nou, cred că este important să discutăm cu copiii ce alimente le aduc mai multe sau mai puține beneficii, însă fără a le interzice.
Măsura o am în vedere și atunci când porționez mâncarea. Din nou, ne ascultăm corpul, de câtă mâncare are nevoie, dar suntem și realiști în privința porțiilor pe care ar trebui să le servim. Palma și pumnul fiecăruia dintre noi pot ține loc de „porțiometru”.
Preparat în casă vs. cumpărat
De-a lungul timpului, am încercat să ofer varianta pregătită în casă a desertului sau mâncării din comerț și chiar să facem comparații între acestea, de ce să alegem o variantă în detrimentul celeilalte. Din fericire, au câștigat cam întotdeauna variantele pregătite de mine, în casă. Din păcate pentru mine, asta înseamnă mai multă muncă, dar pe care mi-o asum și care vine la pachet cu un soi de satisfacție că sunt preferate preparatele care ies din mâinile mele.
Nu plecăm la drum fără mâncare
Indiferent cât de lungi sau de scurte au fost călătoriile noastre, nu am plecat la drum fără mâncare. În funcție de durata călătoriei, pregătesc de acasă gustări și chiar și feluri principale. Indiferent unde ne apucă foamea, avem pe ce pune mâna. Mai mult, nu pierdem prea mult timp pe drum și evităm să facem alegeri mai puțin potrivite. Aici mă refer inclusiv la cele legate de gust (când ești rupt de foame și îți cumperi ceva ce nu este nici sățios, nici gustos). În acest articol găsiți idei de mâncăruri pe care le puteți lua în călătorie.
Gustăm înainte de a refuza o mâncare sau un aliment
Nu putem spune că un aliment nu ne place până nu îl gustăm. Gustatul nu înseamnă atingerea cu limba, așa că am făcut o regulă (dacă o putem numi astfel) care implică să gustăm de 3 ori, să luăm 3 guri înainte de a da verdictul. 🙂 Grădinița m-a ajutat în acest sens, pentru că acolo aveau o regulă asemănătoare.
Nu excludem un aliment pentru că a fost refuzat în trecut
Dacă un aliment este refuzat astăzi, îl propun și peste câteva săptămâni. Dacă este refuzat din nou, mai aștept o vreme și îl propun din nou. În același timp, încerc să-l gătesc sub o altă formă.
Alternez mâncarea mai puțin plăcută cu mâncarea preferată
Pentru ca unele mâncăruri și/sau alimente să fie acceptate mai ușor, alternez o mâncare sau un aliment mai puțin plăcut cu unul care știu sigur că are succes. De exemplu, dacă la prânz avem mâncare de mazăre sau ciorbă de perișoare, feluri de mâncare care nu-s neapărat pe placul Antoniei, atunci la cină pregătesc ceva ce știu sigur că este în topul preferințelor ei și discut cu ea despre această planificare încât să știe la ce să se aștepte.
Încercăm să fim echilibrați
Cum arată acest echilibru? Prânzul și cina trebuie să conțină legume. Gustările trebuie să fie compuse preponderent din fructe, legume și nuci. Deserturile își au locul după mâncare, după ce corpul este hrănit, însă nu în fiecare zi. Dacă mâncăm pizza la o masă din zi, căutăm ca cealaltă masă principală să fie mai bogată în nutrienți.
Nu folosesc mâncarea ca pe un instrument de manipulare
Mâncarea este hrană pentru corp și o plăcere pentru papilele gustative. Atât! Mâncarea nu este un instrument prin care să-mi recompensez sau să-mi pedepsesc copilul, să-l mituiesc ori să-i alung plictiseala. Nu se mănâncă și nu se interzice dulcele pe principiul cumințeniei și nici nu ofer gustări pentru a alunga tristețea sau supărarea.
Acum, luați fiecare idee de mai sus, mai puțin pe ultima, și aplicați-i ideea de excepție, pentru că da, facem și excepții de la regulile și obiceiurile pe care le avem. Din nou, e important să știm și să explicăm ce înseamnă excepția, pentru că, în unele cazuri, ea s-ar putea să ducă la confuzie și chiar la subminarea unui obicei care a fost construit cu greu.
Dacă ar fi să împart timpul pe săptămâni, atunci încerc să am o proporție de 20% vs. 80%/săptămână. Primul procentaj reprezintă excepțiile și „derapanjele” alimentare, iar cel de-al doilea include mesele și alimentele nutritive, implicit respectarea obiceiurilor și regulilor pe care le avem. Poate că există o excepție, încă una, atunci când suntem în concediu și procentajele astea sunt ușor diferite.
Voi ce obiceiuri și reguli aveți în privința mâncării?
Puteți citi și aceste articole legate de acest subiect:
- Cum ne învățăm copiii să aibă o relație sănătoasă cu mâncarea?
- Cum influenţează alimentaţia creierul
- Alimentele bune pentru creier
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.