Azi noapte (acum mai multe nopti, cu saptamani in urma, insa nu am apucat sa postez articolul mai devreme) am facut o noapte aproape alba. Am culcat copilul intre 20:00 si 21:00, iar la 21:20 s-a trezit. A adormit din nou. Pe la 23:30 m-am pus la somn ca sa-mi dea galusca trezirea la 00:10. A adormit din nou … pana la 1:00. Nici 2 ore de leganat nu au doborat-o asa ca ne-am „admirat” una pe alta pana pe la 4:30. Da, muream de somn! Nu, nu mai eram calma! Da, aveam o nevoie acuta de scobitori (pentru ochi)!
De pe la 5:00 mi-am zis: „Gata. Acum sigur dorm vreo 3 ore legate” … sau nu. La 6:00 Antonia s-a trezit din nou si apoi a mai dormit pana pe la 8:30, ora care m-a gasit rupta de somn si intr-o stare de plutire (stiti voi, mamici).
La inceput am inteles trezirile dese. Mi-am zis ca va creste si voi dormi mai mult. Apoi, la 4 luni, a venit regresia somnului si am impresia ca o tinem tot intr-o regresie. M-am conformat! Nu mi scris sa am cate o noapte cu somn linistit, neintrerupt, dar oarecum ma asteptam. Sunt om si mi-a mai scapat cate un „m-am saturat” (recunosc ca i-am cerut Mosului o noapte de somn cap-coada), dar nu cred ca m-am plans vreodata incat sa starnesc dorinta acerba a unora de a ma inunda cu sfaturi despre cum ar trebui sa-mi adorm copilul sau sa-l „dresez” pe timp de noapte.
- „Se trezeste pentru ca nu e satula” – Copilul nu se trezeste doar de foame! Stiu ca pentru unii suptul pentru confort e o aberatie.
- „Un biberon de lapte praf nu-i face rau si o sa doarma mai bine” – Poate ca nu-i face rau, dar nici nu vad sa-i faca vreun bine. Laptele praf seara la culcare e metoda testata (din disperare) si nu functioneaza (in cazul in care aveti vreun gand sa incercati). Alaptarea pe timpul noptii este foarte importanta pentru ca stimuleaza lactatia. Pe timpul noptii se secreta prolactina, hormonul responsabil cu alaptarea.
- „Se trezeste pentru ca e langa voi sau cu voi in pat. Nu o sa mai scapati de ea!” – Cine zice ca as vrea „sa scap” de ea? N-am facut-o sa ma lepad de ea, ci sa ii ofer siguranta de care are nevoie, sa se simta protejata, iubita, etc. Apoi, eu am nevoie sa o simt langa mine asa cum am avut-o de cand s-a nascut.
- „Clar nu-i mai ajunge laptele tau. Trebuie sa ii dai solide sau cereale! O vor ajuta sa doarma” – Mi-as dori ca toate mamicile sa inteleaga ca cerealele alea procesate nu au nimic bun. Poate articolul asta va reusi sa va convinga. Nici supraincarcarea unui stomac fragil nu aduce nici un beneficiu (pentru nimeni!). Povestea cu laptele care nu ajunge e si ea scoasa de la naftalina.
- „Deja e mare! Ii poti da noaptea ceai. Pe mine asa m-a sfatuit pediatrul si asa am facut cu al meu.” – Daaa,la nici 7 luni ar trebui sa fie deja in mod „robotel” si sa „priceapa”. Cu riscul de a ma repeta, ceaiul nu aduce nici un beneficiu: pe ea nu o ajuta caloriile alea goale, iar pe mine ma duce exact acolo unde nu vreau … la scaderea lactatiei. In plus, cand ai un copil care a luat in greutate 1500g in 5 luni, ultimul lucru care vrei sa i-l dai e ceaiul.
Mamici, stiu ca nu sunt singura care se trezeste noaptea si nici singura asaltata cu sfaturi care mai de care. Stiu ca e o perioada care va trece si va veni alta, dar stiti voi ca mamicile au super puteri, nu ??
M-am luptat sa alaptez, nu mi-a fost deloc usor, dar nu am renuntat. Mi-as dori ca viitoarele mamici sa nu se dea batute chiar daca alaptatul se poate dovedi a fi dificil la inceput, sa se INFORMEZE, iar sa se informeze si din nou sa se informeze. Internetul nu e plin de prostii (cum ar zice unii). Sunt grupuri de facebook care va pot fi de un real folos (de exemplu, Alaptez si sunt mandra! ), bloguri/site-uri tematice (de exemplu, http://alapteaza.ro/), etc. Iar voi, mamici care alaptati, bucurati-va de fiecare moment, de legatura asta stransa cu puiul vostru … Nu stiu daca exista sentiment mai frumos! Sper ca in viitorul apropiat sa gasesc timp pentru a va spune povestea noastra cu si despre alaptat.
Later edit:
Am inceput diversificarea de ceva vreme si tot se trezeste noaptea de cateva ori contrar credintelor populare. Poate o sa vi se para ciudat, dar ma trezesc cu drag. Nu mai cere atat de des la titi si incep sa-mi lipseasca momentele noastre privilegiate. O sa vina in curand vremea cand va dormi fara sa mai vrea san noaptea. Nu stiu voi, dar eu ma gandesc cu groaza la momentul cand alaptatul nu va mai fi ce-a fost. Ce ma fac daca vine autointarcarea :)? Stiu ca ma gandesc departe, insa e inevitabil sa nu-mi fac ganduri avand in vedere ca voi fi nevoita sa reincep munca. Haideti sa ne bucuram si sa profitam de fiecare titileala :)!
Pe pagina de facebook a blogului incerc sa vin cu informatii complementare despre diferitele subiecte care le abordez pe blog. Haideti sa ne „vedem” si acolo.
Sursa foto 1: babycare.onlymyhealth.com
Si eu îmi doresc se la Mosul (sau oricine ar avea puteri) o noapte cap coadă de somn. De mai bine de 8:luni ma trezesc de minim 4 ori pe noapte si cu toate astea si pe mine ma apuca disperarea când ma gândesc la autointarcare.
Ai punctat foarte bine informarea proaspetelor mamici despre alaptare. Te asteapta încă din spital asistenta si medicul sa iti spulbere visul de alaptare, biberonul cu lapte praf e nelipsit din orice maternitate, cel putin in Romania. Tu ai nascut in țara sau in Belgia?
Sa nu uiti ca mamicile au super puteri, deci rezistam si cu somn putin :).
Din pacate, exista o lipsa acuta de informare (in general).Eu am nascut in Luxembourg si nu te astepta sa-ti spun ca a fost super pentru ca nu a fost cazul. La nivel de conditii nu am nimic de comentat, insa la nivel de personal a fost jale. Am sa scriu in detaliu pe blog (sper in curand) si despre asta.
Si pt mine/noi alaptatul a fost un.proces f greu. Am depasit toate ragadele, furiile, mastitele, grevele suptului. Am alaptat-o din doua in doua ore, din 3 in 3 ore, din 10 in 10 min si am facut multe nopti albe. Acum, dupa 16 luni iti scriu dupa inca o noapte alba. De o luna ne chinuim sa dormim bine. Are nenumarate treziri (chiar si 13/noapte). Nu vrea neaparat titi, se foieste si maraie…am zis ca sunt dintii de vina, achizitii, dar cred ca este si o regresie. Cat va dura? Antonia a trecut prin asta? Ce sfaturi ai pt regresiile astea?
Cristina, mi-aş dori să am răspunsurile potrivite. Sinceră să fiu, după vârsta de un an, nu am mai ţinut cont de graficele care estimează puseele, regresiile şi achiziţiile pentru că am ajuns la performanţa să o pot adormi pe Antonia la sân, lângă mine. Până la un an (un an şi vreo 2-3 săptămâni) Antonia a adormit doar legănată în braţe şi ăsta era ritualul la fiecare somn. Eram disperată şi obosită! Pentru mine a fost o mare realizare să pot schimba acest lucru. După un an, au început să îi iasă dinţii unul după celălalt şi cam toate nopţile albe le-am pus pe seama lor. Acum, la 18 luni, rar se trezeşte mai mult de 2-3 ori pe noapte. Nu prea ai ce să faci decât să fii acolo şi să încerci să înţelegi că cel mic trece prin perioade extrem de bulversante. Regresiile, din câte ştiu, nu ţin mai mult de 1-2 săptămâni, perioadă după care ar trebui să vezi nişte modificări în programul de somn al copilului.