„Bicicleta fermecată” este ultima carte pe care Antonia a primit-o de la prietena mea cea mai bună. Ea ştie întotdeauna să aleagă cărţile potrivite. Cartea este scrisă de Mihaela Coşescu şi ilustrată de Andreea Chiorniţă. După ce am primit-o, Antonia a cerut să o citim în fiecare seară, timp de mai bine de două săptămâni. Asta înseamnă că i-a plăcut. Mi-a plăcut şi mie. 🙂
Descriere şi observaţii
Cartea are coperţi cartonate, de 22 x 30 cm, şi 40 de pagini. Veţi spune că sunt fixistă, dar îmi place inclusiv faptul că paginile sunt mate. Mi se pare deranjant ca atunci când citeşti o carte cu pagini lucioase, lumina să-ţi deformeze imaginile. Dar, cum spuneam, este un fix de-al meu. 🙂
Ilustraţiile sunt minunate. Redau, în detaliu, portul popular şi casele tradiţionale româneşti. De fapt, după cum spune chiar Andreea, ilustraţiile au fost făcute cu gândul la cele două bunici ale sale. Cu aceeaşi atenţie pentru detalii, în călătoria Zamfirei, sunt ilustrate mediile pe care le străbate şi oamenii în porturile specifice locului. Un lucru care îmi place tare mult la această carte şi care se integrează perfect în mesajul pe care vrea să îl transmită este scrisul de mână, acela al copilului de clase primare, cu mici imperfecţiuni.
Este o carte despre trecut, prezent şi viitor, despre vise, aşteptare şi împliniri, despre viaţa la sat, muncă şi bunătate. Zamfira locuia într-un sat îndepărtat. Pe o carte poştală, a descoperit imaginea unei biciclete, „un cal de fier cu două roţi şi coarne de cerb”, cu care şi-a dorit să călătorească prin lume. De la zece ani, s-a apucat de împletit ciorapi pentru a aduna banii necesari să-şi poată cumpăra bicicleta mult visată. Dar banii nu erau niciodată de ajuns şi priorităţile erau mereu altele. Într-o seară, după 64 de ani de muncă şi speranţă, o străină i-a bătut la uşă. Printr-un gest simplu, spontan şi dezinteresat, Zamfira şi-a împlinit visul. Cu tălpile goale şi cu inima plină, a pornit într-o călătorie fermecată.
Chiar şi pentru un om mare, veţi găsi multă emoţie în paginile acestei cărţi. Veţi retrăi poate imagini din copilăria voastră, veţi revedea chipul bunicilor voştri. Se spune că fiecare cititor interpretează diferit mesajul unei cărţi. Pentru mine, este o carte care îmbină tradiţia cu modernul, munca grea cu speranţa mereu prezentă, imaginea bunicii de pe vremuri cu cele ale oamenilor de pretutindeni.
Cum contribuie la dezvoltarea copilului?
În linii mari, Antoniei am ales să-i prezint/explic povestea astfel:
- Nu le avem cu toţii pe toate.
- Trebuie să muncim pentru a avea şi muncile pot fi diferite.
- Niciodată să nu ne pierdem speranţa.
- Niciodată nu-i prea târziu să-ţi împlineşti visurile.
- Să fim buni cu ceilalţi.
- Călătoriile ne îmbogăţesc.
- Oamenii şi culturile sunt diferite, fiecare cu particularităţile lui/ei.
- Acasă, în sânul familiei, este locul în care ne trăim bucuriile şi necazurile.
Vă recomand cu tot dragul această carte. Dacă o aveţi deja, mi-ar plăcea să-mi spuneţi cum vi se pare şi care este mesajul pe care vi l-a transmis.
S-ar putea să vă placă şi:
Tati, te rog, adu-mi luna de pe cer
Gărgăriţa morocănoasă
Balul florilor
De ce plângem
Despre corpul uman (See inside your body)
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.