După ce primești diagnosticul de boală cealică nu prea știi pe unde să o apuci … sau acesta a fost cazul meu. După ce Antonia a fost diagnosticată cu boala celiacă, în afara faptului că primul sentiment a fost că mi-a picat cerul în cap, nu prea am știut ce am de făcut. Nimeni nu îți dă un ghid pe care să îl urmezi. Partea de research, de informare o faci de unul singur și adopți acele măsuri pe care le consideri potrivite. Ai vreo garanție că faci lucrurile bine? Nu prea. Cred că prima validare că ești pe drumul cel bun apare atunci când faci prima serie de analize după diagnostic și vezi că ele s-au îmbunătățit. Noi mai avem vreo câteva zile bune până acolo.

Medicul ne-a făcut următoarele recomandări:

  1. Să sistez suplimentele de fier și calciu pe care Antonia le lua, pentru că întrețin inflamația intestinului. Oricum, la momentul respectiv, inflamația fiind mai accentuată, ele nu se absorbeau. Până la urmă, malabsorbția a fost cea care m-a îndemnat să merg la medicul gastroenterolog.
  2. Să limitez consumul de lapte. Aici n-a fost mare lucru de făcut, pentru că Antonia nu consumă lapte de vacă ca atare. Datorită inflamației mucoasei intestinale, poate să se dezvolte și intoleranța la zahărul din lapte.
  3. Să se treacă la o dietă 100% fără gluten, asta însemnând că nu sunt permise nici alimentele pe eticheta cărora scrie „poate conține urme de gluten”.

Care au fost primii pași pe care i-am făcut după aflarea diagnosticului? 

Pasul 1 – am discutat cu Antonia despre diagnostic

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să discut cu Antonia despre boala celiacă, ce înseamnă ea și ce presupune. Bineînțeles, i-am oferit informații pe înțelesul ei, fără să induc panică. Am asigurat-o că vom găsi soluții la mâncărurile și dulciurile care îi plac. Recunosc că i-am dat asigurări pe care nu știam dacă le pot îndeplini (lucru atipic mie), dar mă gândeam că o scot eu cumva la capăt.

Apoi, lucrul cel mai dificil a fost să îi explic cum se va schimba viața ei/a noastră din punct de vedere social. De exemplu, la zilele de naștere va consuma pizza și prăjitură la pachet, adaptate regimului fără gluten, că mă voi asigura că va exista mereu un înlocuitor pentru ea atunci când este în diferite contexte sociale care implică mâncare. Este un subiect amplu despre care îmi propun să vorbesc într-un alt articol.

Pasul 1, 2, 3, 10 – documentarea … 

Pasul 2 – confortul Antoniei (dulapul cu dulciuri)

Sună ciudat acest subtitlu, dar n-am știut cum să-i spun altfel. Să vă explic. Antonia are dulapul ei cu dulciuri în care are napolitane, ciocolată, biscuiți, jeleuri, bomboane, etc. Unele sunt primite, altele cumpărate. Ea a fost dintotdeauna foarte cumpătată la capitolul dulciuri și nu a fost cazul să abuzeze, dar știa că dacă are poftă de ceva dulce, poate apela la ceea ce are în dulap. Să nu resimtă diagnosticul ca pe un soi de pedeapsă, întâi am schimbat tot ceea ce avea în dulapul cu dulciuri. Am încercat să găsesc înlocuitori (în magazinele fizice și online). Voi reveni cu recomandări de produse.

Acesta a fost, în primă fază, modul meu de a-i arăta că viața fără gluten nu este una plină de restricții, că găsim soluții.

… și mai multă documentare.

Photo by Pixabay (Pexels.com)

Pasul 3 – pregătirea întregii locuințe

Aici se complică lucrurile. Pentru a simplifica lucrurile de la bun început, noi am decis să mergem pe o dietă fără gluten pentru întreaga familie, dar asta nu înseamnă că eu și soțul meu am eliminat complet glutenul din alimentație. Ocazional, cumpărăm pâine cu făină de grâu, comandăm pizza cu gluten și, în afara casei, atunci când este cazul, consumăm produse cu gluten. O bucătărie mixtă ar impune mult mai multă grijă și organizare pentru a se evita contaminarea accidentală.

  1. Am scos din casă absolut toate alimentele care conțineau gluten sau potențiale urme de gluten, de la făini până la condimente, drojdie și praf de copt. Da, când vine vorba de condimente, pe majoritatea etichetelor scrie că pot conține urme de gluten.
  2. Am schimbat toate suprafețele poroase care pot ascunde urme de gluten. Eu m-am documentat din mai multe surse și, uneori, am dat peste informații contradictorii din acest punct de vedere. Vă las aici o listă cu lucrurile care, conform Asociației Române pentru Intoleranță la Gluten (ARIG), trebuie înlocuite și observațiile mele:
  • prăjitorul de pâine – l-am scos din casă
  • tocătoarele – am cumpărat unele noi
  • cuțitele de tăiat pâine și tacâmurile – cuțitul nostru de pâine a fost folosit foarte rar și l-am păstrat. Tacâmurile au fost bine igienizate. Oțelul inoxidabil/inoxul este un material care permite igienizarea (conform altor surse).
  • cratițele și oalele cu suprafață poroasă (teflonul este un exemplu) – aici am citit că ar trebui înlocuite doar dacă prezintă zgârieturi.
  • buretele de spălat vase – l-am schimbat
  • laveta cu care se șterge masa/blatul din bucătărie – am schimbat-o
  • recipientele în care s-au stocat făini, cereale, etc. – fiind din sticlă, le-am putut igieniza temeinic
  • mașina de pâine – nu o mai folosesc (oricum am folosit-o foarte puțin)
  • toate ustensilele din lemn, plastic sau plastic termorezistent – toate au fost schimbate
  • blenderul – are vas din sticlă, așa că am ales să-l igienizez
  • mixerul – a trecut tot printr-o igienizare temeinică (are bol din inox)

Ce nu sunt menționate în această listă sunt formele din silicon pentru copt și sitele. Eu le-am scos pe toate din casă și le-am înlocuit cu unele noi.

De ce unele ustensile nu pot fi igienizate? Pentru că suprafețele poroase pot ascunde urme de gluten, iar glutenul încrustat în aceste suprafețe nu se spală nici măcar la temperaturi înalte.

3. Am igienizat restul vaselor. Pe lângă cele enumerate mai sus, se mai igienizează temeinic următoarele:

  • vasele din inox, ceramică și tablă, însă, conform ARIG, ele trebuie înlocuite dacă au mânere din plastic termorezistent. În alte surse, am găsit că la fel se igienizează și vasele din sticlă.
  • aragazul
  • cuptorul

Documentarea a continuat. 

Sursa foto: Pexels.com

Pasul 4 – am cumpărat produse fără gluten

Altă treabă complicată și asta! În magazinele fizice, găsiți prea puține alimente fără gluten și, de obicei, la prețuri mai mari decât cele online. Așadar, mi-am făcut o listă (luuungă) pentru a mă asigura că nu-mi lipsește nimic din casă și m-am apucat să „vânez” produse online, să citesc recenzii, să compar prețuri. Costurile reprezintă un capitol despre care nu se prea vorbește, dar am de gând să-l detaliez într-un articol viitor. Primul meu gând a fost gustul. Oare care or fi produsele alea fără gluten bune la gust?

Primul impuls a fost să cumpăr tot ce se poate pe ideea să vedem ce ne place și ce nu ne prea place. Încă mă documentez la capitolul făini și preparate. Aici vreau să știți 2 lucruri (și pe astea le voi detalia separat):

  1. Nu există făină fără gluten, un produs care să poarte denumirea asta. Unde întâlniți „făină fără gluten” este vorba de un premix, adică de o combinație din mai multe făini + o cantitate generoasă de amidon. Premixurile nu se comportă toate la fel tocmai pentru că nu au aceleași proporții de făini și amidon. Făinile fără gluten sunt (câteva exemple): făina de sorg, făina de teff, făina de orez, făina de migdale, făina de năut, făina de cocos, făina de mei, etc. Nici ele la rândul lor nu se comportă la fel. E o întreagă poveste și documentare și aici.
  2. Premixul nu este bau-bau. De exemplu, eu îl folosesc pe cel pentru pâine de la Schar care conține amidon de porumb, făină de orez, fibre vegetale (psyllium, bambus), făină integrală de orez 3,8%, făină de linte 3,6%, dextroză, agent de îngroșare (hidroxipropilmetil) celuloză și sare. Cum se spune, doza face otrava. Este un mare ajutor la început, poate reprezenta o soluție din când în când, dar, pentru mine, nu este o opțiune pe termen lung, de consumat în mod constant datorită conținutului mare de amidon.

Eu vreau să experimentez și să învăț să pregătesc pâine fără gluten din ingrediente hrănitoare. Mai am încă de muncit la acest capitol. Până atunci, mă bucur că nu suntem mari consumatori de pâine.

Pasul 5 – am învățat-o pe Antonia să citească etichetele și ce are de făcut în diverse situații

Aproape toate informațiile pe care le-am acumulat i le-am transmis Antoniei, pentru că îmi doresc ca ea să poată să fie independentă și să știe ce trebuie făcut în anumite situații când eu nu sunt acolo, în special când vorbim de bucătării mixte (la bunici, de exemplu). Câteva exemple:

  • să se folosească un tocător nou, doar pentru produse fără gluten (noi avem un mini kit cu care umblăm după noi, cu tocător, cuțit, prosop de bucătărie, burete de vase)
  • să se spele mâinile de câte ori se atinge un produs cu gluten și urmează să se pună mâna pe unul fără gluten
  • să se spele vasele destinate consumului de alimente fără gluten cu un burete de vase care nu a intrat în contact cu produse cu gluten

Obiceiul nostru de a citi etichete a existat întotdeauna, dar acum a devenit și mai riguros. Și în acest caz cred că este foarte important ca Antonia să învețe să citească singură etichetele, să depisteze glutenul pe etichetele produselor și să știe dacă poate consuma sau nu acele produse. Într-un articol separat, am să povestesc și despre acest subiect, cum depistăm glutenul pe etichetele produselor.

Sper ca informațiile din acest articol să vă fie de folos!

Din această serie de articole, am mai scris despre: 


Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *