2018 se pregăteşte să plece. Până acum vreo 3-4 ani nu am avut obiceiul să fac un bilanţ al anului care a trecut, nici prea multe planuri şi nici adevărate exerciţii de recunoştinţă. Cu cât am adunat ani în buchetul vieţii, cu atât am devenit mai conştientă de ce pot să fac, de ce-mi doresc cu adevărat, de lucrurile cu adevărat importante pentru mine.
În luna martie a acestui an, Antonia, campioană deja la accidente, a avut cea mai serioasă lovitură în urma căreia a rămas inconştientă preţ de câteva secunde. Nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut noi atunci. Încă mă bântuie această întâmplare şi, de atunci, mă lupt cu şi mai multe frici. Mă lupt cu ele, pentru că nu vreau ca fetiţa mea să le simtă, nu vreau să le las să iasă la suprafaţă şi să îi frâneze pornirile curajoase. După această întâmplare, am lăsat-o timp de 6 zile cu bunicii. Am plecat în Luxembourg pentru a ne rezolva ultimele lucruri administrative de acolo, un maraton care ne-a epuizat fizic şi psihic. S-au dovedit a fi 6 zile de coşmar în care ne-au frământat dorul şi grijile.
După întoarcerea noastră definitivă în România, în luna aprilie a acestui an, ne-am împlinit una dintre cele mai mari dorinţe pe care le-am avut: ne-am mutat în casa noastră. Tot în această lună, în mod absolut întâmplător, am primit o ofertă de muncă. Am acceptat-o şi s-a dovedit a fi o foarte bună alegere.
În luna august, după ceva vreme fără prea mult timp petrecut împreună, fără concedii în adevăratul sens al cuvântului, ne-am bucurat de 2 escapade la mare, una în Turcia şi cealaltă în România. La finalul lunii, bunica mea a avut un accident serios care m-a răscolit profund. A fost prima dată când am simţit cu adevărat că s-ar putea să o pierd. Mi-a cam dat lumea peste cap având în vedere că, până acum, la aproape 30 de ani ai mei, nu cunosc ce înseamnă viaţa fără bunici.
În luna septembrie, am fost invitată să moderez şi să fiu speaker la un eveniment pentru mame, în calitate de blogger. Înainte de acesta, am fost invitată la o întâlnire între mame, la Târgu-Mureş. Aceste invitaţii împreună cu propunerile de colaborare şi feedback-urile primite de la voi pe tot parcursul anului m-au făcut să înţeleg că blogul se dezvoltă frumos, că oamenii au şi mai mare încredere în mine, că este un drum pe care am făcut bine să o apuc acum 3 ani.
Încă de când am venit acasă, mi-am dorit să mă implic mai mult în comunitate. Exista dorinţa, dar timpul nu era deloc în favoarea mea. În luna octombrie, am decis să mă alătur unei cauze nobile, să încerc, aşa cum pot eu, să salvez Policlinica fără plată. Este o cauză în cred din tot sufletul şi, din acest motiv, în luna decembrie, împreună cu Asociaţia Happy Moms, am organizat un eveniment caritabil menit să atragă oameni dornici să se implice din punct de vedere financiar. Încă nu am apucat să vă povestesc cum a fost la eveniment, dar promit că voi reveni cu detalii.
Luna decembrie a fost una extrem de plină pentru mine, cu bune şi cu mai puţin bune. Pe lângă organizarea evenimentului caritabil şi a obişnuitei agitaţii din această perioadă, munca de pe toate planurile a fost foarte solicitantă, dar şi cu recompense care mi-au depăşit aşteptările, cu multe feedback-uri pozitive. În această lună, analizele nu mi-au ieşit aşa cum am fost obişnuită. Am o problemă medicală care necesită un tratament de câteva luni. A fost momentul în care am înţeles, pe pielea mea, că viaţa e scurtă şi trebuie să profităm de ea. Din acest motiv, am făcut o pauză mai lungă de sărbători. Pe de altă parte, soţul meu a demarat o afacere pe cont propriu, care îmi doresc să îl împlinească. Am făcut un pre-Crăciun împreună cu câţiva oameni dragi şi s-a dovedit a fi un adevărat încărcător de baterii şi de energii pozitive.
Dorinţe şi planuri pentru 2019
♥ Mai mult ca niciodată, în 2019, îmi doresc să fim sănătoşi şi să avem mai multă grijă de sănătatea noastră.
♥ Vreau să reuşim să petrecem şi mai mult timp împreună, în 3, în 2, împreună cu toţi cei dragi.
♥ Afacerea soţului meu, job-ul meu şi blogul să se dezvolte frumos, aşa cum ne dorim.
♥ Să fim cât mai feriţi de necazuri şi, dacă ele vin, să avem înţelepciunea şi tăria să le depăşim.
♥ Să găsim cel mai bun echilibru.
♥ Ca şi în 2018, pentru 2019 îmi propun să dăruiesc mai mult, să mă implic mai mult în comunitate, să am mai multă răbdare şi să mă stresez mai puţin, să ne bucurăm şi mai mult de lucrurile simple din jurul nostru.
♥ În ceea ce priveşte blogul, îmi doresc să interacţionăm mai mult şi să ne vedem mai des. Plănuiesc să organizez unul sau mai multe evenimente în cadrul cărora să ne cunoaştem.
Sunt recunoscătoare pentru …
… faptul că suntem sănătoşi, că nu ne confruntăm cu boli grave şi sper să o ţinem tot aşa.
… că am reuşit să petrecem timp împreună în fiecare zi, cu mici excepţii.
… toţi oamenii frumoşi pe care viaţa mi i-a scos în cale. Pentru cei pe care-i am de când mă ştiu, dar şi pentru cei pe care i-am cunoscut recent.
… pentru orele petrecute la telefon/online cu acei oameni pe care îi consider prieteni, deşi nu i-am văzut niciodată.
… pentru tot ceea ce avem şi pentru ceea ce am reuşit să realizăm în ultimul an.
… pentru că sunteţi aici, pentru că mă citiţi şi nu treceţi fără să nu lăsaţi o urmă. Nici nu ştiţi cât vă pot fi de recunoscătoare.
Lista se continuă la mine în suflet.
Vouă cum v-a fost 2018? Ce vă doriţi în noul an?
Noul An să fie mai bun decât cel care se pregăteşte să ne părăsescă, să fie mai blând, mai prosper, mai înţelept. Să păşim în Noul An cu încredere, cu zâmbetul pe buze, cu sufletul curat. Să fim sănătoşi. Să fim mai buni, mai iertători, mai recunoscători, mai răbdători, mai împliniţi pe toate planurile.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.