Babka – cozonac evreiesc

Cred că ați auzit până acum de babka, dar poate vă întrebați de unde a apărut bunătatea asta pe mesele românilor, fiind un preparat din ce în ce mai popular. Babka este un cozonac evreiesc și se pare că rețeta a apărut la începutul secolului 19 în comunitatea evreiască din Polonia. Prin 1950, babka a început să apară în Israel și SUA. De acolo, prin 2010, a început să fie cunoscut în întreaga lume.

Cred că îmi doresc să fac un astfel de cozonac de mai bine de un an, dar l-am tot amânat pentru că mi se părea foarte complicat tot procesul lui de realizare. Bine, nu pretind că, mai jos, vă ofer rețeta originală a acestui cozonac evreiesc. M-am documentat, însă informațiile găsite le-am adaptat conform preferințelor mele. Ce a ieșit? Cel mai bun cozonac pe care l-am făcut vreodată (nu exagerez deloc!). Până la urmă, procesul de realizare nu-i deloc complicat, dar durează, așa că înarmați-vă cu răbdare. Și voi, și pofticioșii care roiesc în jurul vostru. 🙂

Ingrediente:

Pentru aluat

• 500g făină
• 10g drojdie uscată
• 60 ml lapte (călduț) + 70-80ml lapte rece
• 2 ouă + 2 gălbenușuri
• 60g zahăr
• 150g unt (moale – 82% grăsime)
• 10g extract de vanilie
• coaja de la o lămâie
• 5g sare

Pentru umplutură

• 130g curmale
• 200ml lapte vegetal (se poate înlocui cu lapte de vacă sau apă)
• 50g pudră de cacao
• 70g zahăr brun
• 200g nucă măcinată
• 1 ou + 2 albușuri
• opțional – esență de rom/1 plic de zahăr cu aromă de rom (8g)
• un praf de sare

Pentru sirop

• sucul de la 2 portocale
• 40g zahăr brun
• 150ml apă

Mod de preparare:

Pasul 1

Întâi, m-am ocupat de maia. Într-un bol, am pus drojdia uscată, 40 g făină și 60 ml de lapte călduț. Le-am amestecat bine, până am obținut o compoziție omogenă. Am lăsat-o deoparte, la temperatura camerei, timp de aproximativ 15 minute.

Pasul 2

Între timp, în mixerul planetar, am pus ouăle și gălbenușurile, zahărul, sarea, extractul de vanilie și coaja de lămâie. Am bătut ouăle până s-au deschis la culoare.

Vă las câteva detalii despre ingredientele folosite:

• pentru aluat, am preferat să folosesc zahăr pudră. Eu vă recomand să folosiți un zahăr fin dacă nu aveți zahăr pudră.
• atunci când folosiți coajă de lămâie în preparate, optați pentru lămâi bio a căror coajă nu este tratată.

Pasul 3

Am schimbat accesoriul robotului și am pus în funcțiune cârligul pentru frământat. Am adăugat maiaua (curățați bine pereții vasului pentru ca toată maiaua să fie folosită), restul cantității de făină (460g) și laptele rece (70 ml am pus eu, dar cantitatea depinde de făină, de cât lichid absoarbe).

Am frământat aluatul timp de vreo 5 minute până s-a curățat de pe pereții vasului. Apoi, am adăugat, pe rând, câte un cub de unt (eu am avut 150g unt împărțit în 16 cuburi). Se încorporează complet în aluat primul cub și abia apoi se adaugă următorul.

Pasul 4

Când am terminat de încorporat untul, am mai frământat aluatul vreo 15-20 de minute, în bolul mixerului planetar, până aluatul s-a desprins, din nou, de pereții vasului. Am obținut un aluat moale, neted și nelipicios.

Am uns un vas cu ulei și am dat aluatul la frigider, acoperit cu folie alimentară. Eu l-am ținut timp de 4 ore, dar i-ar fi ajuns și jumătate din acest timp.

Pasul 5

Cât aluatul își dubla volumul la rece, m-am ocupat de umplutură. Curmalele le-am pus la hidratat în 200 ml de lapte vegetal. Le-am ținut vreo 2-3 ore. Laptele vegetal îl puteți înlocui cu apă sau cu lapte de vacă.

După cele 2-3 ore, curmalele le-am scurs de lichid și le-am pus în blender împreună cu praful de sare, pudra de cacao, oul și albușurile. Am mixat ingredientele până am obținut un amestec omogen.

Amestecul l-am transferat într-un bol. Am adăugat zahărul (de această dată, am folosit zahăr brun nerafinat), nuca măcinată și un plic de zahăr cu aromă de rom.

Pasul 6

Am scos aluatul din frigider și l-am împărțit în 2 părți egale, pe masa unsă cu puțin ulei. Fiecare bucată de aluat am întins-o, cu sucitorul, în formă de dreptunghi (de aproximativ 30×40 cm). Pe fiecare dreptunghi, am repartizat umplutura uniform (jumătate de cantitate pentru fiecare foaie). Marginile, cam 3-4 cm, le-am lăsat libere. Laturile scurte și latura lungă care urma să fie rulată le-am pliat spre interior. Am rulat foaia de aluat cât de strâns s-a putut. Marginea de aluat lăsată liberă am uns-o cu puțină apă pentru ca ruloul să nu se desfacă.

Ambele rulouri le-am așezat într-o tavă întinsă, tapetată cu folie de aluminiu (puteți folosi și hârtie de copt pentru tapetarea tăvii). Le-am dat la frigider timp de 20-30 de minute.

Pasul 7

Cât rulourile se odihneau la rece, am pregătit tăvile. Am folosit 2 tăvi pentru chec pe care le aveam în casă, pe care le-am uns bine cu unt și le-am tapetat cu puțină făină. Pentru orice eventualitate, dacă vă îndoiți de calitatea tăvilor, le puteți unge cu unt și tapeta cu fâșii de hârtie de copt.

Pasul 8

Am scos rulourile din frigider și le-am tăiat capetele. Nu le aruncați! Coaceți-le și pe ele în forme mici, rotunde sau unul lângă altul, într-o tavă mică.

Cu un cuțit bine ascuțit, uns cu ulei, am tăiat fiecare rulou pe lungime, în două părți egale. Am pus jumătățile fiecărui rulou în cruce, cu umplutura în sus și le-am răsucit ușor. Am obținut un soi de împletitură. Am așezat cozonacii în tăvi și i-am trimis, din nou, la rece. De această dată, cozonacii au stat la frigider peste noapte (8-10 ore), înfoliați cu folie alimentară. La același tratament am supus și capetele rulourilor. 🙂

Pasul 9

A doua zi, după ce au dospit la rece, am scos cozonacii din frigider, le-am îndepărtat folia și i-am lăsat la temperatura camerei timp de vreo oră. Apoi, am încins cuptorul la 170° Celsius. Când cuptorul a fost încins, am așezat cozonacii pe treapta din mijloc a cuptorului și i-am lăsat la copt timp de aproximativ 50 de minute. Capetele rulourilor le-am copt după ce m-am ocupat de cozonaci, dar, fiind mai mici, le-am lăsat mai puțin în cuptor.

Pasul 10

Cât cozonacii au stat la copt, am pregătit siropul în care urma să îi îmbrac. Am stors sucul de la 2 portocale, l-am dat printr-o sită deasă și l-am pus într-o cratiță, pe foc, împreună cu zahărul și apa. Așa zisul sirop nu l-am fiert, doar l-am încălzit până s-a topit zahărul, amestecând încontinuu.

Pasul 11

Am scos cozonacii din cuptor și i-am lăsat să se răcorească vreo 5 minute. Apoi, i-am îmbrăcat în siropul de la pasul anterior. Nu am folosit tot siropul, pentru că mi-a fost teamă să nu obțin cozonaci prea umezi. Cred că mi-au mai rămas aproape 100 ml din acest amestec.

După ce am turnat siropul pe ambii cozonaci, i-am mai lăsat în forme vreo 30 de minute, să absoarbă lichidul. Apoi, i-am scos și i-am așezat pe un grătar până s-au răcit complet.

Abia am așteptat să tai o felie! Fără exagerare, vă spun că aceștia au fost cei mai buni cozonaci pe care i-am mâncat vreodată. La nivel de aspect, s-au „bronzat” puțin prea mult deasupra, pentru că, fiind în timpul programului de muncă, nu am apucat să îi verific suficient de des. Totuși, „bronzarea” a influențat doar aspectul, pentru că nu au avut nici cel mai subtil gust de ars. Cozonacii au fost pufoși, însiropați atât cât trebuie, fără să dea senzația de necopt. Feliile se rupeau fâșii, fâșii și și-au păstrat pufoșenia și în a 3-a zi. Din punctul meu de vedere, gustul dulce a fost echilibrat, fix atât cât trebuie și umplutura a fost suficientă. Iar sucul de portocale a adus un plus de aromă.

Știu că rețeta pare foarte complicată, lucru pentru care am tot amânat-o și eu, dar vă asigur că rezultatul final o să vă placă. Merită să le alocați acestor cozonaci timpul pe care rețeta îl impune.

Dați-mi de veste dacă îi încercați! 🙂

Alte bunătăți pe care merită să le încercați:

• • Baigli (cozonac unguresc) cu nucă
  • Cozonac cu nucă și ciocolată (cu conținut redus de zahăr)
  • Cozonac „Brăduț de Crăciun”
  • Pâine umplută cu mozzarella
  • Brioșe turtă dulce (cu miere)

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.