Zilele trecute, mă uitam pe Instagram, în story. Nu urmăresc, în mod constant, multe persoane. Am ales să îmi fac un obicei din a viziona, 10-15 minute pe zi, story-urile unor fete care inspiră prin conținutul pe care îl postează, prin naturalețe, principii de viață mai puțin cosmetizată, recomandări care-mi folosesc, etc. Așa am ajuns să cunosc povestea surorii uneia dintre ele, căreia i s-a spus că este urâtă și se pare că nu i s-a spus numai o dată. I s-a spus pe Instagram de către nişte oameni care nici măcar nu o cunosc faţă în faţă. Sunt oameni capabili să tasteze „Eşti urâtă!” şi să trimită mesajul unui om pe care nu-l cunosc. Însă, acești critici de o “frumusețe” absolută nu știau că fata avusese o pareză și 3 operații la cap. Semnele post operatorii/recuperare nu se văd pe Instagram. Cert este că fata nu întrunea standardele de frumusețe ale privitorilor.
Lăsând la o parte ironia, vreau să vă întreb: De unde atâta hate? De ce atâta răutate? Cum să îi scrii unui om pe care nu îl cumoști că este urât? Ce te face să spui asta? Cine îți dă dreptul să cataloghezi ori şi mai rău, să jignești? Ce plăcere ai atunci când o faci? Vă credeți mai buni? Mai frumoși? Care este adevărata frumusețe până la urmă? Vă spun eu: nu cea exterioară.
Am cunoscut oameni cu trăsături apropiate de perfecțiune, dar cu un comportament execrabil. Frumusețea exterioară le pălea în fața urâțeniei interioare. Și știți ce?! Frumusețea exterioară trece mai devreme sau mai târziu. Poate trece mâine dacă ai o boală ori un accident. Orice se poate întâmpla, nu? Poate trece peste 50 de ani, odată cu bătrânețea. Frumusețea interioară rămâne. Este nevoie de o sămânță de bunătate, de frumos, pe care să o cultivi, să o uzi, să smulgi buruienile care-i cresc împrejur și să o crești. Vreau să cred că bunătatea este în fiecare dintre noi, dar depinde de noi dacă o creștem sau o lăsăm să se usuce. Cu răutate, jigniri și batjocură nu creștem bunătatea din noi.
Suntem cu toții frumoși, dar depinde și ce vede privitorul. Ce perspectivă alege. Eu cred că perspectiva o alege în funcție de ce are în suflet. Adesea, hate-ul vine din propriile limitări, frustrări, incapacități. E ușor să împroști cu răutate și să vrei să îl faci pe celălalt să simtă amărăciunea pe care tu o simți. Te face să te simți mai bine?! Nu prea cred. Bineînțeles, cealaltă cauză a răutății gratuite este lipsa de educație și perpetuarea unor modele din anturaj. Așa că, noi suntem părinții generațiilor viitoare. De noi depinde, într-o bună măsură, ce fel de oameni ne dorim să fie copiii noștri. Ce modele le servim? Cum ne comportăm noi, părinții? Ce vrem să înveţe de la noi copiii noştri?
Eu mereu spun că fiecare om are o poveste. Pe stradă, suntem fiecare niște povești umblătoare, cu file pline sau goale, cu dureri și bucurii, cu împliniri și eșecuri. Se spune să nu judecăm o carte după copertă. Eu zic să nu judecăm, să nu punem o etichetă unui om în funcţie de ceea ce afișează. Să ne dăm timp pentru a ne forma o părere şi să nu ne pripim să lansăm răutăţi gratuite. Să ne întrebăm: „Cum mi-ar plăcea să se comporte cei din jur cu mine?” şi fix aşa să facem şi noi la rândul nostru. Prea ne plac stereotipurile. Prea clasificăm oamenii ca pe niște bucăți de cârpe. Prea credem că le știm pe toate când, de fapt, nu știm nimic.
Să fim mai buni și nu numai o dată pe an. Să fim mai buni începând de astăzi, de acum, cu gânduri mai bune, cu judecată mai puțină, mai mult control de sine și cu mai multă înțelegere pentru cei din jur. Răutatea va atrage şi va perpetua răutatea. Acelaşi efect îl va avea şi bunătatea gratuită. Să fim oameni!
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram