V-am povestit cum puneam in balanta avantaje si dezavantaje daca „punct” va fi baiat sau fata si cu cata nerabdare asteptam sa aflam sexul bebelui din burtica. Intre timp, am calatorit spre Romania cu masina si burtica din dotare, ne-am bucurat sa ne vedem familia, prietenii si pe toti cei dragi.
Ne-am propus ca in Romania sa cerem o a doua parere in privinta sarcinii si evolutiei ei. Am ales cel mai apreciat spital privat de obstetrica si ginecologie din Cluj. Cunostintele ne-au recomandat-o pe doamna doctor Z. (nu cred ca are sens sa ii dau numele), o femeie cu un zambet cald, trecuta de prima tinerete (si de a doua), deci cu experienta in domeniu.
Prin 28 decembrie am fost programata la consult. Prima impresie nu a fost tocmai cea mai buna avand in vedere ca am asteptat 2 ore in fata cabinetului (de la 20:00 la 22:00). Dupa lunga asteptare, doamna doctor imi spune ca bebe din burtica e 100% fetita (bucurie mare ca am avut confirmarea), dar ca micuta e prea jos pozitionata, ca burta e prea incordata, ca am nevoie de odihna, ca poate fi periculos mai tarziu. Totusi, a mentionat ca poate e si ea de vina ca a zgandarit-o cu ecograful (nu a fost prea delicata), motiv pentru care a coborat si s-a ascuns cu capul in placenta. Eu ma simteam perfect si nu aveam nici urma de contractii sau orice alt disconfort. In plus, medicul din Luxembourg mi-a „autorizat” calatoria si la ultimul consult totul a decurs perfect.
Cand am auzit ce-mi spune am simtit cum ma inmoi si ma scurg incet. Ma simteam vinovata. Imi spuneam ca din cauza mea poate exista o problema pentru ca am muncit prea mult, am calatorit, am profitat de vacanta, nu am dormit suficient, etc. Imi faceam multe scenarii. Mai rau a fost cand am citit fisa primita dupa consult: iminent de avort! M-au invadat sentimente greu de explicat. Nu imi doream decat ca micuta sa fie bine. Am primit sa fac tratament cu progesteron si magneziu. Magneziu nu am luat pentru ca mi se parea prea mult avand in vedere ca luam vitamine si acid folic inca de la inceputul sarcinii. Apropo de asta, mi-a spus ca ar trebui sa nu le mai iau pentru ca acidul folic se ia doar pana se formeaza copilul (fara alte explicatii) si vitaminele ma vor face sa am un bebe urias (interesanta explicatie).
In 7 ianuarie ne-am intors la doamna doctor Z. pentru control. Se pare ca progesteronul a facut minuni: nu mai exista nici o problema! Am fost usurata si contrariata in acelasi timp. Mi-a mai dat ceva medicamente, insa nu le-am luat. Vroiam si parerea medicului din Luxembourg sau a unui alt ginecolog din tara. Nu am apucat sa ajung la alt medic in Romania. In 13 ianuarie aveam programare la medicul meu. Cand i-am povestit toata intamplarea cu cealalta doamna doctor nu ii venea sa creada. Mi-a explicat ca pentru asa ceva nu se administreaza progesteron. Pentru ea a fost curios ca bebelina era prea jos pentru ca ea o vedea foarte bine pozitionata. Si eu pe cine trebuia sa cred?! Bineinteles ca doctoritei mele nu i-am spus ca in Romania am vrut o a doua parere, ci ca am vrut sa ne asiguram ca e totul ok dupa calatorie. Ce puteam sa ii spun?! Ca nu am avut incredere 100% in ea?! Ma simteam vinovata si pentru asta, dar, in acelasi timp, eram constienta ca am dreptul sa cer cate pareri vreau pentru sanatatea copilului meu. Nici acum nu stiu cine a avut dreptate.
Ecografia morfologica
In 2 februarie eram programata la ecografia morfologica… alte emotii! Incep cu concluzia si apoi va dau detaliile: fetita noastra era sanatoasa, cu toate organele si membrele corect dezvoltate, sangele circula normal, inima era in parametrii corecti, iar incapatanarea i se „citea” inca din timpul ecografiei morfologice :)).
Medicul cerceta in amanunt si, la un moment dat, a incercat sa o faca pe micuta sa isi schimbe pozitia. Problema era ca ma apasa foarte tare cu ecograful (imi intra in burta peste jumatate din el) dintr-o parte si cu mana din cealalta. Apoi a inceput sa ma loveasca cu ecograful peste burta… nu tare, dar suficient incat sa simt durere. Horatiu avea ochii cat cepele, iar eu nu stiam cum sa-l opresc pe medicul asta delicat ca un elefant pentru ca ma durea. M-a chinuit asa vreo 10-15 minute, dar degeaba. Antonia se misca, dar fara sa-si schimbe pozitia. Si-a pus chiar mainele in cap de la atata zguduiala. Doctorul zicea ca nu vrea sa se intoarca cu fata, dar isi arata fundul fara jena :)). Cert este ca am plecat din cabinet cu durere de burta si fara sa-i vad fata copilei.
4 Februarie 2015
Acum avem aproape 25 de saptamani. Bebelina are 750g si 28cm. Dupa morfologica data nasterii a fost estimata pe 22 mai. Doctorita mea spune ca e gresit calculul si ar trebui sa nasc in 28 mai.
2 Aprilie 2015
S-au intamplat multe in ultima vreme si parca timpul devine din ce in ce mai scurt. Am o burta imensa, dar o ador. Antonia este foarte activa, dar imi place sa o simt. E incredibil cat de mult o pot iubi inca din burtica. Nu stiu ce am sa ma fac cu atata iubire cand vine pe lume :).