Recomandă o carte (#3/2019): „Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor”

După ce am citit „Cele 5 limbaje ale iubirii”, am fost curioasă să descopăr cum este cartea adaptată copiilor. Nu citesc foarte multe cărţi de parenting, însă cred că informaţiile ne sunt necesare pentru a creşte copii sănătoşi din punct de vedere emoţional, indiferent câţi copii avem ori cât de experţi considerăm că suntem în arta părinţelii.

„Fiecare copil are un limbaj principal de iubire, o modalitate în care el înţelege cel mai bine afecţiunea părintelui.” Pe scurt, dacă ştim limba română, nu ne putem aştepta ca un chinez să o înţeleagă. Cam aşa este şi cu limbajele iubirii. Ne exprimăm diferit şi avem percepţii diferite. Este important să ne adresăm copiilor în toate cele 5 limbaje ale iubirii şi să le învăţăm principalul limbaj de iubire. Vorbindu-le copiilor în propriul lor limbaj de iubire, le umplem „rezervorul emoţional”. Când copiii se simt iubiţi sunt mai uşor de modelat, de disciplinat decât atunci când „rezervorul lor emoţional” este aproape gol.

Fiecare copil are un fel special de a percepe iubirea. Conform autorilor cărţii, există 5 modalităţi în care copiii (oamenii, în general) exprimă şi înţeleg iubirea. Acestea sunt:

• mângâierile fizice
• cuvintele de încurajare
• timpul acordat
• darurile
• serviciile

Iubirea necondiţionată înseamnă a-ţi iubi copilul orice s-ar întâmpla. Niciun copil nu poate primi prea multă iubire necondiţionată. Aceasta nu va „strica” niciodată un copil, pentru că este „hrana” necesară sănătăţii emoţionale.

Cele 5 limbaje ale iubirii

Mângâierile fizice

„O îmbrăţişare plină de tandreţe transmite iubire oricărui copil, dar o face mult mai accentuat pentru cei care se încadrează în această categorie. În schimb, dacă folosiţi apropierea fizică pentru a vă manifesta mânia şi ostilitatea, îi veţi face să sufere şi mai profund. O palmă la fund nu face bine niciunui copil, dar are un efect devastator în cazul acelora pentru care mângâierea fizică este limbajul primar al iubirii.” În afara îmbrăţişărilor, mângâierile fizice pot fi şi sub forma masajelor ori a scărpinatului pe spate, indiferent de vârsta copilului, chiar dacă copilul este mare, mutat la casa lui. 🙂

Sunt studii care arată că mulţi părinţi intră prea puţin în contact fizic cu copiii lor şi asta se întâmplă când este absolut necesar (la îmbrăcat, dezbrăcat, etc.). Din păcate, unii părinţi nu sunt conştienţi de nevoia copiilor de a fi mângâiaţi. Tot studiile arată că acei copii care sunt mângâiaţi, îmbrăţişaţi, ţinuţi în braţe se dezvoltă mai devreme din punct de vedere emoţional decât cei care sunt privaţi de contactul fizic.

Cuvintele de încurajare

„Cuvintele sunt un mijloc foarte puternic de comunicare a iubirii. Cuvintele afectuoase şi tandre, cuvintele de laudă şi de încurajare, cuvintele prin care dăm un sfat, toate spun <<ţin la tine>>. Aceste cuvinte sunt ca un balsam pentru suflet. Sunt hrana afectivă a copilului, care-i alimentează sentimentul securităţii emoţionale şi pe cel al valorii de sine.” Aici autorii includ şi cuvintele călăuzitoare, acelea care încurajează copilul atunci când se concentrează asupra unui anumit lucru. Ele trebuie să fie exact asta, încurajări, nu interdicţii. Adică, un „nu te apuca de droguri” spus pe un ton aspru, nu are rol călăuzitor. Un mesaj de încurajare transmis în mod negativ are adesea rezultate negative.

Timpul acordat

„Timpul acordat este darul pe care părintele îl oferă copilului prin simpla prezenţă alături de el. Părintele îi transmite copilului următorul mesaj: <<Eşti important pentru mine, îmi place să petrec timp cu tine.>> Acest lucru îl face pe copil să simtă că este persoana cea mai importantă din lume pentru părintele lui. El se simte cu adevărat iubit, pentru că nu trebuie să îşi împartă părintele cu nimeni.” Pare un lucru extrem de simplu, dar trăim în secolul vitezei, suntem grăbiţi şi cu prea puţin timp. Suntem adesea spectatori şi nu participanţi. Timpul împreună poate fi oriunde şi oricât cu condiţia să fim cu adevărat prezenţi.

„Pe termen lung, multe dintre lucrurile care par presante pe moment vor fi complet lipsite de importanţă. Îm schimb, ceea ce faceţi împreună cu copiii va conta întotdeauna.”

Darurile

„Adevăratul dar nu înseamnă o răsplată pentru unele servicii acordate, ci exprimă, mai degrabă, iubirea pentru o anumită persoană, atunci când gestul este absolut gratuit. Atunci când un părinte îi oferă ceva în dar copilului care îşi face ordine în cameră, nu este vorba despre un dar propriu-zis, ci despre o răsplată pentru un serviciu făcut.” Când un părinte îi promite o îngheţată copilului, cu condiţia să facă un anumit lucru, îngheţata nu mai este un cadou, ci o mită, care are scopul de a manipula comportamentul copilului, iar acesta va înţelege imediat ideea, chiar dacă termenii de plată şi/sau mită îi sunt necunoscuţi.

Darurile nu se cumpără toate din magazin. Unele se fac, altele se culeg de pe câmp (flori de câmp, de exemplu), altele de pe marginea unei ape (pietre cu forme deosebite). Orice lucru poate deveni un dar dacă este frumos împachetat şi oferit cu imaginaţie.

Serviciile

„Unii oameni au ca limbaj primar de iubire serviciile. Chiar dacă nu este cazul copilului vostru, trebuie să ştiţi că a fi părinte înseamnă să fii dispus să faci diverse servicii copiilor tăi. În ziua în care veţi afla că urmează să fiţi părinte, vă înrolaţi practic într-un serviciu cu normă întreagă. Contractul este pe minimum 18 ani, prin asta înţelegându-se că trebuie să fiţi înţelegători şi că trebuie să rămâneţi <<rezerva activă>> încă vreo câţiva ani şi după aceea.” Serviciile pe care le oferim copiilor noştri pot deveni un model pentru felul în care copiii noştri vor face servicii şi îşi vor asuma răspunderea la rândul lor. De asemenea, acestea sunt solicitante pentru părinţi atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional, fapt pentru care suntem datori să avem grijă de sănătatea noastră fizică şi emoţională. Nu în ultimul rând, autorii ne îndeamnă să nu transformăm serviciile într-un mod de a ne manipula copiii. Acestea sunt o etapă intermediară în educarea lor: ne servim copiii dar, atunci când vor fi pregătiţi, îi învăţăm cum să se descurce singuri şi să îi servească pe alţii la rândul lor.

Scopul meu nu este să vă povestesc tot ceea ce scrie în carte, dar pot să vă îndemn să o citiţi. Veţi găsi exemple şi sfaturi practice, sfaturi despre cum puteţi descoperi limbajul primar de iubire al copilului vostru, cum ne disciplinăm copiii cu blândeţe, cum gestionăm mânia noastră şi a copiilor, cum folosim limbajele de iubire în familiile cu un singur părinte şi un plan de acţiune.

Este o lectură uşoară, repetitivă pe alocuri, dar cu siguranţă folositoare. Eu vă recomand cartea cu drag. Dacă aţi citit-o deja, mi-ar plăcea să-mi spuneţi cum vi s-a părut.

Vă mai recomand: 

• Medicină, nutriţie şi bună dispoziţie
• Juniper. Fetiţa născută prea devreme
• Imperfecţi, liberi şi fericiţi
• Părinţi liniştiţi, copii fericiţi

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.