Dacă ar fi să facem un sondaj, să întrebăm oamenii ce părere au despre mamele care stau acasă, răspunsurile ar fi de multe feluri. Unii ar spune că sunt leneşe. Alţii le-ar lăuda alegerea. Unii ar considera că îşi sacrifică viaţa profesională pentru a-şi creşte copiii. Voi ce spuneţi? Care este punctul vostru de vedere? Care credeţi că ar fi varianta ideală? Mama să stea acasă pentru a se ocupa de creşterea copilului sau să-şi reia viaţa profesională în primul an de viaţă al acestuia?
Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, eu nu cred că există o variantă ideală, ci alegerea depinde de fiecare femeie în parte. Eu mi-am dorit să stau acasă cât de mult posibil după naşterea fetiţei mele. La vremea aceea, în România, concediul de maternitatea era (şi încă este) de 2 ani. În Luxembourg, ţara în care am născut, perioada maximă pe care puteam să o petrec cu fetiţa mea după naştere era de 9 luni. Pentru mine, 9 luni ar fi însemnat o perioadă mult prea scurtă. Nu eram pregătită să-mi reiau activitatea. În cele din urmă, mi-am pus viaţa profesională în aşteptare. Aceasta a fost soluţia care am simţit că ni se potriveşte. Dacă aş fi ales să mă întorc la muncă, aş fi petrecut cu copila, în timpul săptămânii, aproximativ 2-3 ore pe zi, iar soţul meu ar fi văzut-o în jur 6 ore (împărţite în 3 zile). Decizia de a rămâne acasă nu am văzut-o nicio clipă ca pe un sacrificiu, ci am simţit-o ca pe o nevoie a noastră, a tuturor.
Cercetătorii spun că din ce în ce mai multe mame aleg să stea acasă după naşterea copilului, deşi acest statut nu li se potriveşte tuturor femeilor. Există avantaje şi dezavantaje atunci când alegem să rămânem acasă cu copilul pentru o perioadă mai lungă de timp.
Avantajele şi dezavantajele mamelor care stau acasă cu copiii
Suntem mereu acolo
Avantaj: Suntem lângă copil de fiecare dată când are nevoie de noi, îi vedem primii paşi, îi auzim primele cuvinte şi îi suntem alinare în momentele dificile.
Dezavantaj: Există nevoia de a face lucruri pentru noi, în care ne dorim să fim singure (măcar atunci când mergem la baie) chiar dacă suntem împlinite cu alegerea făcută.
Nu lucrăm în afara casei
Avantaj: Nu avem deadline-uri şi nici proiecte de făcut. Nu avem şeful pe cap şi nici stresul de la locul de muncă. Asta nu înseamnă că nu lucrăm.
Dezavantaj: Este posibil să ne fie dor de colegi, de aranjatul dintr-o zi normală de mers la muncă, de discuţiile care nu au de-a face cu copiii, de provocările profesionale.
Deţinem controlul, organizăm casa şi programul familiei
Avantaj: Deţinem controlul în privinţa mâncării, curăţeniei, educaţiei, programului copiilor şi al familiei. Avem posibilitatea să monitorizăm fiecare aspect din viaţa copilului.
Dezavantaj: Pare simplu din exterior dar, văzută din interior, munca poate fi copleşitoare, stresantă, ca o spirală fără sfârşit. Creşterea copiilor şi lipsa activităţii profesionale vin adesea cu perioade de izolare faţă de restul lumii.
Aspectul financiar
Avantaj: În unele familii, alegerea mamei de a sta acasă poate veni cu beneficii economice. De exemplu, nu există cheltuieli de transport pentru 2 persoane, nu se plăteşte creşa, etc.
Dezavantaj: În unele cazuri, un singur salar impune un trai mai puţin confortabil.
Stresul există, dar se transformă
Avantaj: Învăţăm să fim părinţi, să facem faţă propriilor angoase, dar şi crizelor de furie ale copilului. Partea bună este că le avem doar pe acestea, fără stresul din câmpul muncii.
Dezavantaj: Pe lângă stresul amintit mai sus, se poate adăuga presiunea financiară (bani prea puţini), socială, etc.
Viaţa socială se schimbă
Avantaj: Se triază prieteniile. Unele dispar, altele devin mai solide şi răsar unele noi, cu alte mame de care ne leagă experienţe asemănătoare.
Dezavantaj: Este posibil să ne lipsească partea corporate a vieţii sociale, în special dacă am făcut parte dintr-un colectiv cu oameni faini.
Rutina
Avantaj: Stând acasă avem mai mult control asupra rutinei familiei. Timpul ni-l putem organiza fără a lua prea mult în calcul neprevăzutul (munca peste program, chematul la muncă în afara programului, etc.).
Dezavantaj: Rutina poate fi apăsătoare.
Studiile arată că, în primii ani de viaţă, pentru copil este mai bine ca mama să fie acasă decât acesta să urmeze o creşă cu normă întreagă. Copiii care petrec o mare parte din zi la creşă, experimentează niveluri crescute de stres faţă de cei care stau acasă. Asta nu înseamnă să ne ţinem copiii 100% din timp ataşaţi de noi. O bunică, o bonă sau o creşă cu program scurt pot fi alternativele.
Majoritatea mamelor care stau acasă iau în considerare ideea de a se întoarce la serviciu, dar unele dintre ele nu se mai văd muncind de la 9 la 17 şi petrecând încă vreo două ore în trafic. Atunci aleg antreprenoriatul, freelancing-ul sau munca de acasă. Nu pot să vorbesc despre primele 2, pentru că nu le-am experimentat, însă ultima variantă o trăiesc pe propria-mi piele de aproape un an. Aici găsiţi experienţa unei alte mame blogger, Raluca Loteanu, care s-a întors la muncă după 11 luni de la naşterea copilului. Când băiatul ei avea 3 ani, a decis să demisioneze şi să stea acasă cu el. Astăzi, la fel ca şi mine, munceşte de acasă.
Tot studiile recente arată că mamele care stau acasă sunt mai predispuse să experimenteze stări de anxietate, de tristeţe, furie sau depresie. Cred că indiferent dacă mama stă acasă sau munceşte, are nevoie de o reţea de suport (partener, părinţi, vecini, prieteni, etc.).
Indiferent de studiile făcute şi de părerile celorlalţi, fiecare mamă ştie ce i se potriveşte. În războaiele pe care mamele le duc între ele, nimeni nu câştigă. În acest schimb de presiuni şi de replici între cele două tabere, mamele care stau acasă nu sunt la curent cu lumea profesională, nu contribuie la bunăstarea economică, iar cele care lucrează sunt egoiste şi nu petrec timp suficient cu copiii. Înainte de a judeca, ţineţi minte că nu există soluţii universabil valabile şi că dacă mamei nu îi este bine, nici copilului nu îi va fi. Indiferent de alegere, este important să găsim un echilibru între viaţa de familie, nevoile noastre, timpul petrecut cu copilul, cu partenerul şi cel dedicat propriei persoane.
Care este/a fost pentru voi alegerea potrivită?
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Eu fac parte din categoria mamelor care au ales sa stea acasa.In prezent are 3,9 ani. Inca nu a inceput gradinita, va urma un program scurt. Sunt implinita si imi este bine. Financiar ne mai apasă, cerințele sunt mari si multe. Speram sa rezolvam si aceasta latura. Sa fim bine🙏
Important este că ați găsit varianta care vi se potrivește vouă. 🙂
Multumesc pentru articol! M-am nimerit pe subiect, pentru ca exact asta ma macina zilele acestea. 🙂
Am o fetita de aproape 8 ani, iar dupa nasterea ei am stat acasa 1 an de zile.
Acum sunt insarcinata in 37 de saptamani (deci pe ultima suta de metri) si am decis deja ca, daca totul decurge bine si bebe e sanatos, sa imi reiau jobul dupa 4-6 luni. Ar putea parea o decizie extrema, dar pentru mine dezavantajele enumerate de tine mai sus au cantarit, la prima sarcina, mai mult decat avantajele. Desi o iubeam pe fetita mea si timpul petrecut cu ea, faptul ca am trecut de la o activitate intelectuala intensa (am un job bazat pe gandire si analiza) la aproape 0 activitate m-a deprimat teribil. In plus, de mai bine de un an de zile, de cand a inceput pandemia, lucrez exclusiv de acasa. Mi-e dor de colegi, de oameni, de socializare. Perspectiva de a mai sta inca 1-2 ani in acelasi context mi se pare nesanatoasa pentru psihicul meu. Asa ca o sa ma intorc la job, poate nu full time din prima ci 6 ore pe zi, dar lucrand 2-3 zile pe saptamana de acasa, cel putin pana face bebe 1 an.
Cum ai spus si tu, decizia asta tine de la context la context si e una personala. Daca e ceva ce nu suport, acel lucru e convingerea cu care unele mame critica deciziile altora, ferm convinse ca ele stiu adevarul absolut si ca acel adevar se aplica tuturor 🙂
Mă bucur că ți-a plăcut articolul! 🙂
Mă bucur că ai avut curajul să-ți lași aici gândurile și trăirile. Cum o spun de foarte multe ori, nu există adevăr absolut ori vreo soluție universal valabilă. Nu ni se potrivește tuturor același lucru. Important este să găsim ceea ce ni se potrivește nouă și să fim împăcate cu decizia luată.
Eu, de exemplu, după nașterea Antoniei, mi-am dorit să stau acasă, dar mi-a lipsit activitatea. Așa a apărut blogul. 🙂 Apoi, nu mi-am dorit să mă întorc fizic la muncă, dar aveam nevoie să muncesc. Lucrurile s-au potrivit foarte bine și jobul m-a găsit pe mine, așa că de 3 ani lucrez de acasă. Și nu, nu mă văd să lucrez de acasă pentru totdeauna dar, în momentul de față, este ceea ce mi se potrivește.