Acasă la noi – cum am amenajat camera copilului

V-am povestit deja cum am amenajat bucătăria şi sufrageria, ce culori am ales, cum am făcut o bucătărie deschisă dar pe care să o putem închide, cum am procedat în privinţa mobilierului şi care au fost detaliile pe care am ţinut neapărat să le avem. Astăzi vă scriu cum am amenajat camera Antoniei. Cred că a fost prima încăpere pe am avut-o clar conturată în minte, de la culori şi până la poziţionarea mobilierului. Sper să vă inspire şi pe voi. 🙂

În amenajarea camerei fetiţei noastre, am ţinut cont de câteva principii:

• spaţiul este al ei şi trebuie să îl poată utiliza singură într-o proporţie cât mai mare.
• camera ei trebuie să fie veselă, să o reprezinte, deci să nu aducă cu o cameră de bebeluş, dar nici una potrivită pentru un adolescent.
• amenajarea trebuie să fie versatilă, să o pot adapta în funcţie de dorinţele ei, pe măsură ce ea va creşte.
• spaţiul să fie practic, funcţional şi să grupeze tot ceea ce ea foloseşte, de la jucării până la haine şi prosoape.

Camera copilului

Culorile

Am optat pentru alb, roz pudră şi fucsia, probabil o combinaţie de culori clişeu pentru camera unei fetiţe. Sinceră să fiu, nu prea o vedeam altfel. Şi cred că toate fetiţele au febra rozului mai devreme sau mai târziu. 🙂 Am ales să domine albul. Nici nu voiam să îi fac camera prea roz.

În privinţa pereţilor, am urmat principiul din sufragerie, toţi pereţii sunt albi cu excepţia unuia care este acoperit cu tapet. Am ales un tapet gri deschis cu steluţe fucsia care să înveselească încăperea. Pentru pereţii albi, am folosit vopsea mată latex. Am ales-o din câteva motive. Este superlavabilă, deci se pot curăţa eventualele picturi făcute pe pereţi. Este recomandată şi spaţiilor cu standarde ridicate de igienă (spitale, şcoli, clinici, grădiniţe). În privinţa solului, şi în camera Antoniei am optat pentru parchetul pe care îl avem în toată casa, o nuanţă naturală de stejar deschis. (EGGER Oak Sedan 10 mm cumpărat din Dedeman)

Mobilierul

Mobilierul din camera Antoniei este făcut la comandă, cu excepţia unei bucătării pentru copii cumpărate de la IKEA. Încăperea nu este foarte mare, dar ne-am dorit să optimizăm spaţiul, fără a-l încărca prea mult. Aşadar, am ţinut neapărat ca fetiţa noastră să aibă un corp pentru depozitarea jucăriilor, să le putem organiza oarecum pe categorii şi să aibă singură acces la ele. Am optat pentru un corp în formă de piramidă, poziţionat pe peretele paralel cu patul. Piramida este prinsă pe un soclu solid. Ideea a fost ca în fiecare pătrat din interiorul piramidei să punem cutii de depozitare, să aranjăm jucăriile în ele şi camera să pară cât mai ordonată. Aici vă dau un sfat. Dacă optaţi pentru un corp de mobilier similar, atunci când îl proiectaţi, asiguraţi-vă că găsiţi cutii de depozitare pe dimensiunile pătratelor. În cazul nostru, pătratele sunt de 30×30 cm. La un moment dat, am găsit cutii de depozitare potrivită ca mărime şi culoare. Nu eram sigură că se vor potrivi şi am luat una singură, de probă. Când m-am întors la magazin să le cumpăr, nu am găsit cutiile pe care le voiam, aşa că am fost nevoită să improvizez.

Pe acelaşi perete cu piramida, în spatele uşii, am făcut un dulap în care să îi încapă Antoniei hainele. În interior, l-am compartimentat în funcţie de modul în care prefer să aranjez hainele, dar şi să îi fie ei cât mai uşor să le vadă şi să aibă acces la ele. În cazul acestui dulap, spre deosebire de sufragerie şi dormitor, am optat pentru mânere solide, vesele, pentru copii. În partea de sus este o etajeră, apoi o bară pentru umeraşe şi 3 sertare în partea de jos. La rochiţe (copila le preferă înaintea oricărui alt articol vestimentar) Antonia nu are acces, în sensul că nu şi le poate lua singură, dar asta nu-i o mare problemă pentru că le poate vedea şi avem un ritual prin care alegem hainele împreună.

Lângă geam, pe peretele din faţa patului, am făcut un corp în formă de căsuţă, care ţine loc de bibliotecă. Antonia are multe cărţi şi trebuia să le grupez cumva, undeva unde să le vadă şi să aibă acces la ele. Tot aici depozităm papetăria, tot ce ţine de desenat şi de colorat. Din păcate, nu m-am gândit să fac etajerele în funcţie de mărimile cărţilor. Între etajere nu este suficient loc încât să pun cărţile pe verticală, însă sunt în căutarea unor suporturi care să îmi permită să le ordonez mai estetic, fără a-i limita copilului accesul la ele.

Patul l-am făcut după îndelungi dezbateri şi căutări. Domnul care ne-a făcut mobila nu putea face un pat tip căsuţă aşa cum ne doream noi. Mai exact, nu avea cine să îl vopsească. După ce am aşteptat timp de 4 luni pentru a avea un răspuns final, am hotărât să căutăm pe altcineva care să ne facă patul pe care îl voiam. Am găsit pe cineva care ne-ar fi putut face patul, într-un alt oraş, dar am fost reticenţi să îl comandăm de la distanţă. Ne-am dat seama că aveam omul potrivit nu departe de noi, pe tata. El a făcut mobilă dintotdeauna, dar şi-a pus activitatea în stand-by de o vreme. A fost tare încântat să îi revină lui responsabilitatea asta. Ştiam că nimeni nu-l va face mai bine decât el şi nu m-am înşelat. Oarecum a fost tot comandat şi livrat. I-am spus ce vrem, am agreat dimensiunile şi modelul împreună, el l-a făcut, ni l-a trimis pe bucăţi şi soţul meu l-a montat foarte repede. Majoritatea paturilor de acest gen sunt destul de instabile şi trebuie neapărat poziţionate pe perete. Al Antoniei poate fi pus şi în mijlocul casei, fără susţinere, pentru că nu se mişcă în toate direcţiile. O altă diferenţă faţă de alte paturi de acest tip este faptul că salteaua nu stă pe sol, ci pe nişte scânduri, la o mică distanţă de sol. Astfel salteaua poate „respira”. În plus, îl pot înclina pentru a aspira şi şterge sub el.

De ce un pat tip căsuţă? Pentru că Antonia poate urca şi coborî fără dificultate. Pentru că este versatil. Acum are o ghirlandă luminoasă pe „acoperiş”, iar mâine îl pot transforma în altceva, în baldachin de exemplu, în funcţie de preferinţele copilului.

Detalii

• Corpul de iluminat ne-a dat mari bătăi de cap. Nu am găsit nicăieri o lustră care să fie în acord cu culorile alese şi să lumineze suficient. Până la urmă, am primit una moştenire de la nişte prieteni apropiaţi. Ei s-au mutat şi nu mai aveau nevoie de ea.
• Iniţial, am vrut ca perdelele să le facem tot la Sophia, dar nu am găsit nimic care să mă mulţumească 100%. Am vrut să optăm pentru perdele scurte, până deasupra caloriferului, simple şi cu draperii blackout. Ne-am dat seama că draperiile ar fi ocupat prea mult spaţiul şi n-ar fi fost tocmai estetice cu perdele scurte. Ne-au salvat aceeaşi prieteni. Am primit perdeaua din camera fetelor lor, cu tot cu galerie. Zici că au fost ambele făcute pentru camera Antoniei. 🙂 Am adăugat o jaluzea tip rulou, blackout, la fel ca cea din bucătărie. Nici nu se vede în spatele perdelei.
• Atunci când am făcut patul, am ştiut că Antonia va ajunge să doarmă cu spatele pe perete. I-am făcut, la comandă, două perne lungi (una pe o lungime şi una pe o lăţime), cu un set suplimentar de huse. Dacă aveţi nevoie de asemenea perne, v-o recomand pe doamna Lavinia Man, membră a WAHM România. Calitatea produselor mi-a depăşit aşteptările.
• Până ne-am mutat în casă nouă, Antonia a dormit cu noi, în pătuţul ei ataşat de patul nostru, deci nu avea pe unde să cadă în timpul somnului. Acum se schimbau datele problemei. La Petit Bebe, în magazinul din Cluj, am găsit o protecţie pliabilă pentru pat. Este genială pentru că se poziţionează sub saltea şi, protecţia propriu-zisă, se poate urca şi coborî. Asta nu o face să fie mai puţin solidă. Se poate comanda şi online, pe petit-bebe.ro.
• Pe partea de mobilier, am mai adăugat o etajeră pe care am cumpărat-o. Se înmulţesc cărţile şi trebuie să găsim soluţii. 🙂

Voi cum vă doriţi să-i amenajaţi camera celui mic?

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.