Antonia a hotărât că are nevoie de o nouă pereche de papuci de casă.
Eu: Antonia, te rog să îți iei șoriceii (papucii de casă nepurtați de vreo 3-4 luni) în picioare. E destul de rece.
Ea: Nu tiu unde sunt.
Eu: La locul lor, în dulap.
Ea: Nu viau.
Eu: Ce nu vrei?
Ea: Șoiiceii.
Eu: De ce?
Ea: Că ma deianjează.
Soțul: Dacă o jenează, atunci trebuie să îi luăm cât de repede alții.
Ea: Da, alții.
Și duși au fost. Au plecat să facă niște cumpărături, de-ale gurii, că ne bătea vântul prin frigider. Au venit acasă cu ce era trecut pe lista de cumpărături, dar şi cu papuci de casă noi, identici cu cei pe care îi avea deja, aceeaşi mărime, aceleaşi cusături, aceeaşi talpă.
Eu: Iubita ta, ăştia sunt identici cu cei pe care îi aveai deja.
Ea: Tiu, dar ăia mă deianjează. Cu ăştia melg mai bine.
Şi degeaba am încercat să îi schimb papucii noi cu cei vechi. S-a prins în secunda doi că am încercat să îi înlocuiesc, fără să îi ia în picioare. Nu-i scapă nimic.
Ştiam că îi plac cumpărăturile, dar nici chiar aşa. Încep să-mi fac griji pentru viitor. :))
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Nu stiu ce pereche ii plac Antoniei, dar soriceii din stanga sunt mai veseli. :))
Poate că aşa îi vede şi ea. 🙂
Uh, da… Soricelul din stanga are urechea pleostita :))
O rezolv oare cu fierul de călcat? :))
Sigur! Cei din stânga au marginea de sus mai roz. Ceilalți cred că sunt cei vechi, purtați :))
În apărarea mea, pot să zic că poza denaturează realitatea, că diferenţa nu e atât de vizibilă. :))
Frumosi soriceii, dar de unde i-ati luat?
Mulţumim! Din Carrefour.