Vacanțele cu copiii: ne relaxăm sau ne obosim?

Am auzit de la mulți părinți că vacanțele cu copiii n-au de-a face cu relaxarea, că vin din concediu mai obosiți decât au plecat. Oare chiar așa să fie? Noi nu am călătorit foarte mult. Avem 2 vacanțe de câte o săptămână fiecare la activ și câteva escapade de weekend. Totuși, fiecare concediu ne-a fost prilej de relaxare, deși avem un copil mic. Asta înseamnă că ieșirile vin la pachet cu nevoile copilului puse pe primul plan, în funcție de vârstă, cu tantrumuri, nemulțumiri și altele specifice copiilor. Prima mini vacanță am avut-o atunci când fetița noastră nu avea 3 luni împlinite. Și tare bine ne-a prins! Vă spun cum stau lucrurile în cazul nostru, de când a crescut copilul, cât ne obosim şi cât ne relaxăm.

Realitatea vs. așteptările

Indiscutabil, conceptul de concediu se schimbă atunci când apare copilul. Una e să pleci în vacanţă în 2 şi alta e să pleci în varianta de 2 + 1. Să fim realişti, al treilea membru, cel mai mic, va „dicta” programul. Dacă te aştepţi ca în concediu să dormi până la 9, nu-i un plan realizabil dacă, în restul zilelor, copilul tău se trezeşte la ora 7. La fel va trebui să alergi după el, să îl speli, să îl îmbraci, să îl asculţi, să te joci chiar dacă ești în concediu. Dacă te aştepţi să stai la poveşti neîntrerupte cu partenerul sau cu prietenii, realitatea îţi va spune că cel mic trebuie să mănânce şi să doarmă la prânz şi seara va trebui să se culce la o oră de bun simţ pentru ca ziua să nu se termine cu un tantrum de toată frumuseţea. Dar nici măcar odihna nu-i o garanţie că peste el nu va da buzna o furtună emoţională. Dacă îţi spui că vei dormi la prânz în fiecare zi, poate copilul are alte planuri pentru tine şi nu va dori să-şi facă siesta în mijloc de zi. Atunci când pleci în vacanţă, eu zic să iei toate aceste posibilităţi în calcul şi să alegi sejururi care să-i mulţumească atât pe cei mici, cât şi pe cei mari. Un program intens de vizitat muzee şi alte edificii poate că îl va obosi pe cel mic şi ştim deja ce înseamnă asta. Tu i-aţi concediu de la treburile gospodăreşti şi fă echipă cu partenerul. Stabiliţi ce vă doriţi să aveţi amândoi în următoarea vacanţă.

Fă echipă cu partenerul!

În cazul nostru, nu ştiu cât am stabilit lucrurile înainte de concediu sau în ce măsură au venit de la sine. În primul concediu în 3, atunci când Antonia avea un an, eu mi-am dorit să stau la plajă şi să citesc, să am timp doar pentru mine, dar şi doar eu cu soţul. Soţul meu şi-a dorit să doarmă. Am ales să mergem în Grecia, la all inclusive, pentru că ne-am dorit să avem confort cu toții. Soţul meu nu are răbdare să stea pe şezlong aşa că el se bălăcea cu copilul, eu stăteam la plajă, lângă ei, şi citeam. Apoi ne jucam împreună, alăptam copilul de câte ori era cazul, el o adormea la prânz, în cărucior, şi eu îmi continuam lectura. Dormeau împreună la prânz şi eu preluam ştafeta pentru ca soţul meu să poată înota, de exemplu. În unele seri, stăteam la poveşti pe balcon după ce adormea copila, iar în altele mergeam la somn odată cu ea pentru a ne încărca bateriile mai mult decât în mod normal. Mi-am luat liber de la mâncare şi curăţenie însă, Antonia fiind micuţă, nu eram foarte liniştită în privinţa mâncării pe care urma să o mănânce la restaurantul hotelului. Pentru liniştea mea, i-am pregătit mâncarea de acasă. V-am povestit aici cum. Pentru mine, a fost varianta ideală şi am venit acasă mai odihnită decât am plecat, deși am fost în concediu cu un copil de un an.

În al doilea concediu, datele situaţiei au fost altele. Copilul avea 3 ani şi nu am plecat în 3, ci în variantă de 12, 7 adulţi şi 5 copii. Eu mi-am dorit să stau la plajă, să citesc, să dorm mai mult, să petrec mai mult timp cu ai mei, să socializez cu ceilalți, dar şi să am timp doar eu cu fetiţa noastră. El şi-a dorit somn, relaxare, timp cu noi și cu ceilalți. Am reuşit să le îmbinăm perfect, zic eu. În timpul zilei, ne jucam toţi 3, dar şi fiecare separat cu fetiţa, iar asta îi dădea celuilalt timp pentru el. Dormeam toţi 3 la prânz. Doamne, bine era! Seara, eu culcam copilul, soţul rămânea la o poveste cu prietenii noştri şi, după ce adormea copilul, aveam şi puţin timp împreună. Practic, el era pe baricade mai mult ziua şi eu seara. Şi am venit acasă odihnită, relaxată şi mulţumită că am petrecut timp şi cu mine, dar şi cu ai mei.

Contează să ai sprijinul celuilalt şi să îţi înţeleagă nevoile. Contează să poţi face echipă cu partnerul pentru ca toţi membrii familiei să aibă o vacanţă liniştită şi împlinită. Dacă, în mod normal, suntem pe repede înainte în timpul săptămânii, acumulăm oboseală şi ne descărcăm bateriile, vacanţele sunt pentru odihnă, linişte şi timp împreună. Nu a fost nicio vacanţă, lungă sau scurtă, pe care să o simţim obositoare, deși am alergat după copil, am gestionat tantrumuri și nemulțumiri.

Vă mai zic ceva. Să mergi în concediu şi să nu faci curăţenie sau mâncare este mama relaxărilor. Nu îţi baţi capul să alcătuieşti meniuri, nu faci liste şi nu mergi la cumpărături. Nu dai cu aspiratorul, nu ştergi praful şi nu ştergi pe jos. În câteva zile plecăm din nou în vacanţă aşa că abia aştept să nu mă ocup de treburile casnice timp de o săptămână şi să mă întorc odihnită, relaxată şi cu forţe proaspete.

Voi cum vă organizați în concediu?

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.