Ştiţi câte reţete am adunat până acum pe blog? Peste 200. Nici nu visam să am atâtea acum 2 ani şi jumătate, când am devenit om cu blog. Sunt mândră că s-au adunat atât de multe şi îmi doresc mai mult timp pentru a împărtăşi cu voi măcar încă vreo 500. Inspiraţie se găseşte. Cu timpul stau mai prost. Fiindcă veni vorba, de unde credeţi că îmi vine inspiraţia pentru reţetele care apar pe blog?
Inspiraţie în bucătărie
Să vă spun, de fapt, de ce scriu acest articol. O cititoare a blogului mi-a spus că a încercat o reţetă de brioşe şi că i-au ieşit foarte bune. A adăugat că are încredere că reţetele sunt probate, nu doar copiate de undeva. M-a bucurat feedback-ul ei, dar am simţit nevoia să mă justific. Inspiraţia culinară vine din tot ce înseamnă bucătărie: reviste de profil, cărţi de bucate, bucătari, mame care împărtăşesc diferite reţete pe grupuri de profil sau de diversificare. Mă inspiră gusturile noastre, alimentele preferate, combinaţiile niciodată încercate, preferinţele copilului, nevoile voastre.
În continuare, vreau să subliniez cuvântul inspiraţie. Inspiraţia nu are nimic de-a face cu copiatul. O reţetă trebuie să mă reprezinte şi, ca să ajungă pe blog, trebuie să îmi placă, de la gust până la aspect. Acum mă iau mai mult după gusturile mele, pentru că Antonia îşi schimbă preferinţele de la o săptămână la alta.
Nu copiez!
Am o mare problemă cu copiatul de orice fel. Practic, dacă aș copia rețete, articole, poze, aș fura munca altcuiva. Nici eu nu aș vrea să îmi văd textele, rețetele sau fotografiile pe nu știu ce site-uri, fără ca măcar să fie menționată sursa. Pe principiul nu face altuia ce ție nu îți place, nu copiez. Dacă îmi citiți rețetele de ceva vreme, cel mult găsiți menționate surse de inspirație, dar probabil ați realizat că între rețeta mea și cea de inspirație este o mare diferență.
Nu copiez poze! Sub nicio formă deși, pe la începuturi, făceam niște poze total neinspirate și spun asta ca să fiu blândă cu mine. Până la urmă, și pozele care apar pe blog sunt un punct de reper când vine vorba de evoluție. Văd și simt un progres în munca depusă în aproape 3 ani de blog.
Câtă muncă necesită o rețetă?
Nu știu dacă voi cunoașteți întreg mecanismul din spatele fiecărei rețete care ajunge pe blog, dar vreau neapărat să vi-l povestesc dacă tot am ajuns să vorbim despre acest subiect. Am o listă cu rețete pe care îmi propun să le încerc. Uneori caut inspirație în mai multe surse, alteori știu exact ce vreau. Uneori îmi iese, alteori nu, dar de fiecare dată ingredientele și modul de preparare sunt notate pe o foaie. După preparare, fiecare preparat este pozat. Aici timingul este esențial. Lumina trebuie să fie bună și copilul răbdător, nu foarte flămând, că altfel ședința foto este compromisă. Pozele ajung să fie ușor editate și rețeta scrisă pe blog. În medie, am nevoie de minim 2-3 ore pentru a pune o rețetă pe blog. Rețetele mai complexe necesită și 7-8 ore de muncă, torturile, de exemplu.
Acestea fiind spuse, încercați-mi rețetele cu încredere. Sunt concepute, probate și pozate de mine. 🙂 Acum să-mi spuneți voi care este rețeta voastră preferată de pe blog și ce alte rețete v-ar plăcea să găsiți?
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Buna, cred ca ma regasesc in cititoarea cu pricina 😛 Desi am facut multe din retele tale, nu stiu exact care mi a placut mai mult insa stiu ca motatei mele I au placut cel mai mult briosele cu sfecla rosie. Chiar aseara vorbeam cu sotul meu si ii spuneam ca……tii minte ca tot citesc eu un blog si tot incerc retete de acolo…uite a postat o noua reteta de chiftelute cu pui si legume, trebuie zilele astea sa vad cum sunt……la care sotul….facem draga cum sa nu 😁. Asa ca avem treaba iar 😉😉😘
Cred că tu erai. :))
Să îmi spui dacă vă plac după ce le încerci. 🙂