La munte sau la mare, înconjuraţi de verde sau cu nisip fin sub tălpi, alegem cu toţii să evadăm dintre betoane atunci când soarele este pe cer, când mercurul urcă în termometre, când prindem câteva zile libere. Ne declarăm iubitori de natură şi-o invadăm atunci când soarele ne mângâie cu căldură. Dar ce rămâne în urma noastră după fiecare 1 mai, după weekend-uri cu grătare pe malul apelor, după drumeţii în munţi ori după petreceri date pe plajă? Prăpăd. Munţi de gunoaie. Peturi care plutesc pe luciul apelor. Doze de bere care unii cred că se confundă cu verdele din natură. Spuneaţi că iubiţi natura, nu? Grămezile de gunoaie lăsate în urma voastră nu-s dovezi de iubire. Fiecare ambalaj lăsat în urma voastră este o dovadă de nesimţire. Fiecare sticlă aruncată în iarbă este dovada că nu vă pasă de ceea ce lăsaţi în urma voastră, de ceea ce alţii găsesc atunci când îşi doresc să se bucure de natură în acelaşi loc ca şi voi.
Întotdeauna există o scuză. Dar şi o soluţie
„Cei de la salubritate sunt plătiţi să-şi facă treabă”. Exact! Cei de la salubritate trebuie să-şi facă treaba, nu să adune după fiecare dintre noi. Nu este de datoria lor să caute pe toate malurile şi sub toţi copacii gunoaiele lăsate de cei care n-au nici cel mai mic simţ civic, nici cea mai mică urmă de bun simţ. Puţin cu puţin se adună. Suntem toţi datori să facem lumea asta mai bună, mai curată, mai frumoasă. Să lăsăm locurile în care călcăm aşa cum ne-am dori să le găsim.
„Nu sunt suficiente coşuri de gunoi şi tomberoane”. Nu contest. Aşa-i! Dar fiecare dintre noi îşi permite să cumpere câţiva saci de gunoi, câteva pungi, să le îndese într-un buzunar, să le umple şi să le ducă la cel mai apropiat gunoi. În călătoriile cu maşina e fix acelaşi lucru. Am făcut multe drumuri de sute de kilometri, dar niciodată nu mi-au lipsit pungile de gunoi. La fiecare oprire aruncam şi gunoiul. Credeţi-mă că nu-i mare lucru. Un pic de voinţă face diferenţa. În loc să deschidem geamul şi să ne debarasăm de amabalaje pe carosabil, le putem pune într-o pungă şi să le aruncăm la prima oprire.
„N-am obsevat c-am lăsat ceva în urma mea”. Poate că un consult la oftalmolog ar rezolva problema sau poate doar un exerciţiu în plus de bun simţ. În timp ce unii nu observă ce lasă în urma lor, natura duce gunoaiele noastre mai mult sau mai puţin. Unele se descompun mai repede şi altele mai târziu. De exemplu, cotoarele de mere au nevoie de aproximativ 2 săptămâni să se descompună, dar atrag rozătoarele. Şi chiar nu-s cele mai simpatice animale din jurul blocului. Pungile de plastic au nevoie între 10 şi o mie de ani să se descompună datorită petrolului rafinat folosit la fabricarea lor. Pungile de chipsuri au şi ele nevoie de un timp îndelungat pentru a fi descompuse, undeva la 80 de ani. Sticla are nevoie de sute de ani pentru a fi descompusă, asta dacă se descompune vreodată. Conţine siliciu şi acesta este cunoscut drept unul dintre cele mai rezistente minerale.
Ştiaţi că …
Ştiu că România este în urmă în privinţa reciclării deşeurilor, dar avem şi noi câteva centre de reciclare. Înainte de orice centru sau punct de colectare a deşeurilor, contează ce facem noi, fiecare dintre noi, fiecare om de rând. Contează cum ne păstrăm oraşele, munţii şi apele curate, ce facem pentru a întreţine mediul înconjurător.
Green Peace ne explică câteva dintre beneficiile reciclării:
- reciclarea unei singure sticle de plastic echivalează cu furnizarea energiei unui bec de 60W timp de 6 ore. Atunci când cumpăraţi produse ambalate în plastic, fiţi atenţi la etichetă. Numărul din logo reprezintă o anumită categorie de plastic. Aici găsiţi mai multe detalii.
- cu fiecare tonă de hârtie reciclată putem salva 17 copaci. Cunoaşteţi logo-ul FSC de pe anumite produse din lemn? Acesta reprezintă garanţia că, în cadrul fabricării produsului respectiv, nu au fost distruse păduri şi habitate protejate şi nu s-au folosit pesticide periculoase.
- cu fiecare tonă de sticlă reciclată, sunt conservate cantităţi importante de resurse naturale, peste o tonă.
- deşeurile electronice care sunt incinerate sau care ajung în gropile de gunoi reprezintă un pericol pentru sănătatea noastră datorită plumbului şi mercurului pe care îl conţin.
- reciclarea unei singure doze de aluminiu poate economisi energia necesară funcţionării unui televizor timp de 3 ore sau pentru alimentarea unui bec de 100 de watti timp de 20 de ore.
Spuneţi că România e frumoasă şi că e păcat de ea … Păcat de cei care nu ştiu să o menţină frumoasă. Păcat de atitudinile nesimţite pe care le transmitem copiilor noştri. Rugămintea mea este să fim mai atenţi la ceea ce avem în jurul nostru, la mediul înconjurător, la tot ce ne oferă natura. Vă rog să fiţi mai atenţi la ceea ce lăsaţi în jurul vostru atunci când vă bucuraţi de picnicuri, grătare şi petreceri în aer liber. Nu transformaţi natura într-o groapă de gunoi.
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.