Cred că, de când suntem părinţi, fiecare dintre noi ne-am întâlnit cu mituri şi superstiţii legate de îngrijirea şi creşterea copilului. Eu am nevoie de dovezi, de studii şi de lucruri concrete, nu de idei, adesea numite „băbisme”, transmise din generaţie în generaţie, fără fundamente logice. Am făcut o selecţie de mituri şi am încercat să le demontez. Trecând de partea comică a acestor superstiţii, ajungem la partea tragică. Şi anume, la acele recomandări care privesc sănătatea copilului, emise de oameni care n-au nicio treabă cu partea medicală. Nu vă jucaţi cu sănătatea copiilor voştri! Căutaţi ca sfaturile să fie emise de persoane competente. Nu vă opriţi la o singură părere!
E bine să ţii bebeluşul înfăşat. Astfel, nu va avea picioarele strâmbe.
Picioarele strâmbe nu țin de înfășare sau de lipsa ei. Dacă ar fi să ne gândim logic, toți copiii ar trebui să aibă paranteze având în vedere că au purtat scutece. Orice anomalie constatați în dezvoltarea copilului, aceasta poate fi diagnosticată și, după caz, tratată de unul sau de mai mulți medici, nu de tanti Saveta de la capătul uliței din sat.
Bebeluşii trebuie îmbrăcaţi gros, ţinuţi în camere bine încălzite şi cu căciulă pe cap.
Și apoi eventual să i se facă un descântec, pentru că nimeni nu înțelege de ce nu se mai oprește din plâns. Înfofolirea le creează disconfort atât adulților, cât și bebelușilor. Dacă bebelușii sunt mici și fragili, asta nu înseamnă că le este frig la 30 de grade, dimpotrivă. Încercați voi să stați cu un cojoc din lână în plină vară. V-ați simți confortabil? Mă îndoiesc. Trebuie să ne îmbrăcăm copiii în funcție de noi, de cum resimţim noi temperatura, eventual cu o haină subțire în plus. Dacă nouă ne este cald în tricou, fiți siguri că bebelușul nu se va simți confortabil în 2-3 straturi de haine. Să ştiţi că bubiţele roşii de pe pielea bebeluşului se pot explica prin faptul că cel mic este prea îmbrăcat, transpiră şi pielea lui reacţionează. Nici de această dată nu vă trataţi bebeluşii după ureche. Apelaţi la sfatul unui specialist, medic pediatru şi/sau dermatolog.
Copilul are fontanela mare şi poate face meningită dacă nu poartă căciulă.
Nu vă speriați, că nu-i bate vântul în cap prin fontanelă. Fiți fără grijă! Meningita nu se face de la lipsa căciulii. Meningita poate fi virală, transmisă prin mâncare, apă și obiecte contaminate, ori bacteriană, mai rar întâlnită decât cea virală.
Dacă bebeluşul este lăsat să plângă, i se dezvoltă vocea şi plămânii.
Vorbim aici de copii născuți sănătoși, da? Vă dau un exemplu. Copila mea are voce (și încă ce voce!) și plămâni și nu a fost lăsată să plângă. Instinctual vorbind, legătura mamă-copil funcţionează astfel: copilul plânge pentru a-și exprima o nevoie, mama reacționează pe baza instinctului și răspunde nevoilor copilului. Însă, conform băbismelor, ar trebui să omorâm instinctul. Greșit! Lăsatul bebelușului să plângă îl poate afecta serios la nivelul creierului, din punct de vedere emoțional, etc. Copiii sunt făcuți din iubire, nu? Atunci de ce să nu li se răspundă cu afecțiune? Și încă ceva: sunt incapabili de șantaj cel puțin în primele 12 luni de viață.
Până la un an, unghiile bebeluşului nu se taie, pentru că devine hoţ. Unghiile trebuie roase de către mamă.
Ce treabă are înclinaţia spre furt cu unghiile copilului? Rosul unghiilor nu este un procedeu tocmai igienic. Mai mult decât atât, vă puteţi răni bebeluşii. Unghiile bebeluşului trebuie tăiate pentru ca acesta să nu se rănească. Mănuşile acelea pentru nou-născuţi nu cred că sunt tocmai confortabile să fie purtate pe termen lung.
Bebeluşului nu i se face baie zilnic, pentru că apa slăbeşte.
Sunt alte considerente pentru care nu este recomandată baia zilnică la bebeluşi. Da, aţi citit bine! Nu se recomandă ca bebeluşilor să li se facă baie completă, din cap până în picioare, în fiecare zi. Ei nu transpiră şi nici nu se murdăresc la fel ca şi copiii mai mari ori ca adulţii. Băile zilnice îi pot usuca excesiv bebeluşului pielea. Dacă credeaţi că toate cosmeticele special concepute pentru bebeluşi ar trebui să le hidrateze pielea, nu-i chiar aşa. Pielea bebeluşilor este foarte subţire şi are foarte puţine grăsimi, pentru că glandele sebacee şi sudoripare nu sunt suficient dezvoltate.
Părul copilului nu se taie până la vârsta de un an şi, după această vârstă, bebeluşii trebuie tunşi la zero pentru a avea un păr frumos mai târziu.
Că vă tundeţi sau nu copiii la zero, părul de bebeluş tot se schimbă şi devine mai viguros după vârsta de un an, dar numărul de foliculi cu care ne naştem nu se schimbă. Şi, totuşi, cum facem să-i oferim copilului o podoabă capilară de invidiat? Depinde aceasta de noi? Da şi nu. Nu, pentru că genetica nu avem cum să o ignorăm sau să o schimbăm. Da, pentru că o alimentaţie sănătoasă şi cât mai diversificată se reflectă şi asupra sănătăţii părului. Mai contează şi cum le îngrijim copiilor părul, dar cert este că nu au nevoie de produse sofisticate, ci de un şampon conceput pentru copii, cu ingrediente cât mai puţine şi cât mai naturale
Hainele copilului nu se cos. Se spune că dacă îi coşi copilului hainele, acesta nu va mai vorbi.
Să rămânem cu spusul, că e la mintea cocoşului că, între aceste 2 lucruri, nu poate fi nicio legătură.
Bebeluşul nu trebuie să se vadă în oglindă. Dacă acest lucru se întâmplă, va vorbi foarte târziu.
Asta e soră cu anterioara. Adică, care-i logica? Se sperie copilul dacă se vede în oglindă şi asta are impact asupra vorbirii?! Nici vorbă! Lăsaţi copiii să se descopere liniştiţi în oglindă. Privitul în oglindă chiar îi ajută să se dezvolte, să se perceapă.
Bebeluşul trebuie să poarte căciulă tot timpul sau să aibă leucoplast pe urechi pentru a nu avea urechile clăpăuge.
Urechile clăpăuge nu apar pentru că cel mic nu poartă căciulă sau nu are urechile lipite cu leucoplast. În primul rând, leucoplastul îi poate provoca iritaţii copilului. În al doilea rând, copilul poate avea urechile clăpăuge din cauze genetice sau pentru că suferă de un defect al cartilagiului, acesta nefiind dezvoltat aşa cum ar trebui. Adesea, tindem să credem că majoritatea bebeluşilor au urechile clăpăuge, pentru că urechea se dezvoltă mai repede decât alte părţi ale feţei sau ale capului. Dacă bănuiţi că micuţul vostru are urechile clăpăuge cereţi opinia unui medic. Atunci căciula poate ajuta la repoziţionarea urechii.
Până la botez, apa în care i se face baie seara copilului nu se aruncă decât dimineaţa.
Pentru această superstiţie nu am nicio explicaţie. Evident că nu există nimic logic nici aici.
Dacă bebeluşul plânge când suge, înseamnă că laptele nu este bun.
O aberaţie! Bebeluşul se agită la sân din alte motive. Unul dintre ele ar fi fluxul laptelui. Atenţie! Nu calitatea sau cantitatea laptelui, ci fluxul scăzut sau prea rapid. Copilul se agită arătând că este nemulţumit de viteza cu care curge laptele. Asta nu înseamnă că mama nu mai are lapte şi nicidecum că laptele ei nu ar mai fi bun. Aici găsiţi un întreg articol despre acest subiect şi câteva idei de liniştire a celui mic.
Copii trebuie să aibă fular pe gura, să nu tragă aer rece.
Pe toate gardurile internetului găsiţi titluri asemănătoare cu acesta: „Fularul peste gură – pericol de îmbolnăvire”. Cu toate acestea, multe mame şi bunici aleg să le pună micuţilor fular peste gură ca nu cumva copilul să se îmbolnăvească sau să tragă aer rece în piept. Fularul pus peste gură nu fereşte copilul de îmbolnăviri, dimpotrivă. Gura copilului emană aer cald. În contact cu aerul rece de afară, fularul se va umezi. Practic, mediul umed devine propice viruşilor şi bacteriilor. Aerul rece din timpul iernii nu este bau-bau, ci îi ajută pe cei mici să-şi întărească imunitatea.
Sunt curioasă care sunt miturile cu care voi v-aţi confruntat de când sunteţi părinţi. 🙂
Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.
Trebuie sa recunosc ca sunt cateva pe care nu le auzisem pana acum si ar fi comice daca nu ar exista parinti/bunici care sa le practice. Eu nu sunt superstitioasa de fel, singurul lucru pe care l-am auzit a fost sa nu mananc rosii cand alaptez ca se strica bebele la burta. Bineinteles ca am mancat din toate cu moderatie si copilul a fost foarte bine. Iar acum mananca de placere legume si fructe, nu fuge de ele.
Probabil ca mai sunt destule superstitii, sper doar sa nu mai fie prea multi parinti care cred in ele 🙂
Mitul cu mâncarea în timpul alăptării este extrem de răspândit. Greu cu schimbarea mentalităților!
Da, m-am întâlnit cu multe dintre ele. Prima legatul picioarelor sa nu fie copilul cracanat😂. Problema asta apare când cel mic are un deficit de D3 în niciun caz de la lipsa infasatului. Al doilea mit, cel cu tăiatul unghiilor, dar am răspuns persoanei asa:I le las sa crească și ii fac manichiura frantuzeasca😂. Urechile clapauge… Pai dacă unul din părinți le are asa, ce ne mai întrebam de ce le are și copilul. Chestia cu tunsul, recent i-am tăiat fetei bretonul, ii intra în ochi, nu sta să-i fac moț și s-a născut cu o podoaba capilara bogata, seamănă cu tați, imediat mama:Vai, nu trebuia tunsa pana la turta!!! Ete fleosc, ce legătură are?
Păi tocmai că nici eu nu înțeleg legăturile, dar încearcă să îi întrebi asta pe cei care cred în aceste mituri 🙂
Pe mine cel mai tare ma speriat dar si amuzat soacra mea care a vrut sa le lipeasca buricul copiilor mei cu o moneda si leucoplast ca sa nu le ramana in afara 😲
Am bufnit în râs. Din păcate, sunt atâtea mituri din astea care circulă printre noi. Cred că mai fac un articol pe subiectul ăsta. 🙂
cand am ramas insarcinata, am preferat sa nu anuntam imediat toate rudele, ci sa lasam sa treaca primul trimestru. parintii mei m-au inteles, pe cand socrii: “trebuie sa spui de sarcina la lume ca sa nu fie copilul mut”. am ramas eu muta cand am auzit, dar am rugat sa nu spuna ei nimanui, dar desigur in seara aceea ma tot sunau neamurile din partea sotului si ne felicitau, na. apoi, tot ei: “asteptati si nu cumparati nimic pt copil pana nu nasti”. deja cand a aparut bebeul – sughita pt ca ii este frig, pune-i caciulita ( mai,iunie) ca sughita, of, vrei sa racesti copilul, trage copilul de cap pt ca are gatul scurt :))))) da-i apa de cand se naste, doar nu ai sa-l lasi vara sa ii fie sete.. etcetcetc. am noroc ca ma vad cu socrii o data pe an.
Wow! Cred că e greu să te lupţi cu miturile astea atunci când vin din interiorul familiei. Aia cu copilul mut e tare. :))
Dmnee…mai erea una cu Peștele dacă mănânci tu peste sa nu atingi copilul ca rămâne mut 🤣
Am auzit-o pe undeva și pe asta! :))
Bună, am un bebe de 3 luni și deja m am confruntat cu multe dintre superstiții și încă o fac, am intrat pe sait pt ca vroiam să mă asigur că nu sunt singură. Și da, e foarte dificil pt ca vin din familie, iar eu nu sunt genul care „execută” lucruri doar ca asa se zice, vreau explicații logice. Pentru binele lui bebe ma contrazic cu oricine ar fi. La fel am pățit și la nunta, dar asta e alt subiect…
Salut. Nu ești singură, să știi. Încearcă să își păstrezi calmul și să explici că tu alegi să faci în x fel. Până la urmă, tu ești mama și deciziile legate de copilul tău îți aparțin.
Te îmbrățișez!