Ce grădiniţă am ales pentru copilul meu?

Au trecut deja câteva săptămâni de când Antonia merge la grădiniţă. Îmi este cât se poate de clar că timpul zboară. V-am povestit cum au fost primele zile de grădiniţă, dar am rămas datoare să vă povestesc de grădiniţă pe care am ales-o şi de ce suntem cu toţii atât de încântaţi de alegerea făcută. Nu fac reclamă grădiniţei, n-am să-i menţionez numele, ci vreau să subliniez faptul că şi în România există oameni dedicaţi şi instituţii care oferă educaţie de calitate, în care copiii intră entuziasmaţi şi nu mai vor să plece dupămasa acasă. Antonia a trecut singură la full time, pentru că şi-a dorit să doarmă la grădiniţă cu ceilalţi copii.

Viziunea

Am pornit de la început pe ideea de a găsi o grădiniţă cu pedagogie combinată, adică să abordeze mai multe pedagogii, curente sau cum vreţi voi să le numiţi. Ne-ar fi tentat şi Montessori, dar aveam dubii dacă o grădiniţă 100% Montessori i s-ar potrivi Antoniei.

Aici este apreciată iniţiativa copiilor şi li se pun la dispoziţie materiale care să-i stimuleze să înveţe prin joc. În acelaşi timp, pot să aleagă singuri, prin joc liber, să-şi dirijeze propria învăţare. Aceasta este completată de activităţile conduse de educatoare. Practic, grupa Antoniei dispune de 3 săli, fiecare având un anumit specific. Încă de când ajung la grădiniţă, copiii îşi pot alege sală în care vor rămâne să se joace până la prima activitate colectivă. Bineînţeles că sunt supravegheaţi de o educatoare indiferent de sala aleasă.

Grădiniţa pune accent pe dezvoltarea socio-emoţională. Pentru mine este un lucru esenţial ca fetiţa mea să aibă încredere în ea, să îşi înţeleagă şi să îşi gestioneze emoţiile, să ştie să interacţioneze cu cei din jur, indiferent dacă este vorba să se împrietenească cu cineva sau să rezolve o neînţelegere cu cineva. Privind mod în care interacţionează şi acomodarea Antoniei, cred că cel mai mare compliment din ultima vreme a venit din partea educatoarei, când, la câteva zile după ce Antonia a început grădiniţa, mi-a spus că se vede că are păhărelul umplut cu ce trebuie. A fost un fel de victorie personală a mea cu mine, ca mamă. Pe parcursul întregii zile, educatoarele îi ghidează pe copii în dezvoltarea emoţională şi socială.

Am să vă dau un exemplu, o abordare care mie mi se pare genială. Gustarea de dimineaţă copiii o duc de acasă. Nu am înţeles de ce iniţial şi mi se părea o bătaie de cap, dar de fapt este o metodă ingenioasă de învăţare. Pretenţia grădiniţei este ca în primele 3 zile gustarea să fie un fruct, în a 4-a legume şi în a 5-a nuci şi fructe uscate. Gustarea de dimineaţă este ocazia perfectă din zi prin care copiii pot să ofere din ceea ce mănâncă, pot să ceară de la ceilalţi, învaţă să primească, să accepte refuzuri, etc. Pe scurt, îi confruntă la realitatea vieţii pe înţelesul lor.

Meniul este alcătuit de un medic nutriţionist în colaborare cu un medic pediatru. Mâncarea se găteşte în bucătăria grădiniţei. Nu aş putea spune că toate combinaţiile sunt pe placul meu, însă alegerile mele personale nu umbresc sau nu pun sub semnul întrebării calitatea meniului. Este un meniu sănătos! De exemplu, copiii au un desert după ce se trezesc, care constă întotdeauna în fructe sau legume proaspete. Dupămasa au o gustare, adesea un preparat tartinabil preparat în bucătăria proprie.

Copiii ies în fiecare zi afară, excepţie făcând zilele cu condiţii meteo complet nefavorabile.

Ce învaţă copiii? 

Copiilor li se oferă activităţi interesante de învăţare, care îi stimulează să înveţe din curiozitate şi din plăcere şi nu pentru a primi o bulină roşie sau de frica pusului în colţul ruşinii ori de a nu fi certaţi pentru că nu stau cuminiţi pe scaun, cu spatele drept. Aici nu există pedepse, recompense, scaune şi bănci, etc. Aici copiii învaţă prin proiecte de învăţare care urmează nişte cicluri pe termen scurt şi pe termen lung. Pe termen scurt, temele sunt studiate pe parcursul a 4 săptămâni, iar pe termen lung sunt reluate pe parcursul celor 3 ani petrecuţi în grădiniţă. Astfel, conceptele studiate ajung să fie înţelese de copii la cele mai abstracte nivele. De exemplu, acum învaţă despre construcţii, arhitectură, etc. Credeţi-mă pe cuvânt că sunt foarte interesante activităţile pe care le fac. Au construit oraşe din carton cu imagini ale unor clădiri celebre din lume; au fost în vizită la Dedeman pentru a vedea diferite materiale de construcţii; şi-au creat singuri un adeziv din făină şi apă; au făcut cunoştinţă cu mortarul; au fost la Muzeul Satului să descopere casele de odinioară.

Comunicarea cu părinţii 

Pentru mine este foarte important să ştiu ce face copilul meu la grădiniţă şi eu, ca părinte, să fiu implicată în deciziile pe care le ia grădiniţa. Din aceste puncte de vedere, comunicarea cu educatoarele şi cu conducerea grădiniţei este esenţială. După înscrierea copilului la grădiniţă, părinţii primesc un chestionar de bun găsit în care se regăsesc întrebări precum: „Ce vise şi speranţe aveţi în legătură cu copilul dumneavoastră? Ce îi place copilului să facă? Ce nu îi place?”. Înainte ca cel mic să înceapă grădiniţa, părinţii au o întâlnire cu educatoarea. Discuţia se poartă pe baza chestionarului de bun găsit.

Pe durata acomodării, unul dintre părinţi poate rămâne cu copilul până la 3 săptămâni. Grădiniţa insistă ca tranziţia să fie cât mai uşoară pentru toată lumea. Din acest motiv, există şi un grup secret de facebook. Aici părinţii pot comunica, primesc poze care se fac peste zi şi sunt ţinuţi la curent cu activităţile pe care le fac copiii. Pe lângă acest grup de facebook, în perioada de acomodare, educatoarea Antoniei m-a ţinut în permanenţă informată prin mesaje: cum adormea, care era starea ei, cât dormea, cum reacţiona la trezire, etc. Nu vă pot spune câtă linişte mi-au adus toate aceste mesaje şi cât de recunoscătoare sunt pentru că am fost înţeleasă fără să spun mare lucru.

Există o fişă de informare zilnică pe care părinţii o pot citi. Aici se notează cât au mâncat cei mici (aproximativ) şi cât au dormit în ziua respectivă. În weekend-ul care precede fiecare săptămână, meniul este trimis prin e-mail. Tot prin e-mail se trimit şi restul informaţiilor utile.

Noi suntem abia la început, însă pe parcursul anului mai sunt şi alte modalităţi de comunicare. De 2 ori pe an, părinţii pot avea şedinţe individuale cu educatoarele, în cadrul cărora se discută evoluţia copilului, pe baza fişei de observaţie folosită de educatoare. Bianual, părinţii primesc un chestionar de evaluare a activităţii grădiniţei. De 3 ori pe an, au loc şedinţe administrative în cadrul cărora se discută şi se prezintă proiectele grădiniţei. Părinţii sunt încurajaţi să-şi exprime opiniile, care, după spusele grădiniţei, sunt adesea aplicate. Ar mai fi evenimentele şi sărbătorile. Grădiniţa nu organizează serbări clasice, ci întâniri cu ocazia cărora părinţii învaţă şi se joacă împreună cu copiii.

Alte articole care v-ar putea interesa:

Cum am pregătit copilul pentru prima zi de grădiniţă

Primele zile de grădiniţă

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.