Criterii de care ţin cont în alegerea grădiniţei

Alegerile noastre se bazează pe suma unor experienţe trăite, pe informaţiile acumulate de-a lungul timpului. Cu acest bagaj de experienţe şi informaţii am pornit în căutarea unei grădiniţe pentru fetiţa noastră. Astăzi are 2 ani şi 7 luni. În Luxemburg a mai fost în colectivitate, însă a frecventat o creşă doar 3-4 ore pe zi, dimineaţa, atât cât durau activităţile. Acum a trebuit să alegem o grădiniţă pe care să o luăm în considerare pe termen lung, care trebuie să fie în acord cu educaţia pe care fetiţa noastră a primit-o până la această vârstă, care trebuie să se plieze pe principiile noastre. Noi credem că am găsit-o. Antonia începe grădiniţa săptămâna aceasta.

Pornim din start pe ideea că grădiniţa perfectă nu există, că trebuie să facem compromisuri, însă fără a compromite tot ceea ce am clădit până acum. Grădiniţa pe care o va urma Antonia trebuie să întrunească cea mai mare parte din criteriile noastre (le detaliez mai jos). Acestea nu sunt scrise în ordinea importanţei, nu sunt expuse sub forma unui top, pentru că nu m-aş putea decide care dintre ele sunt mai mult sau mai puţin importante.

Oamenii şi pedagogia

Omul sfinţeşte locul! Vorba aceasta se aplică şi în cazul grădiniţelor. Degeaba există o structură perfectă dacă omul nu este implicat şi dedicat. Copilul nu interacţionează cu jucăria, nici cu pereţii, ci cu omul. El îi dă siguranţă, îi sprijină explorarea, îi alimentează setea de cunoaştere şi îi consolidează încrederea în sine. Pedagogia contează! Este importantă viziunea generală a instituţiei (sună rece, dar asta e grădiniţa până la urmă), deschiderea spre nou, spre principiile parenting-ului şi al educaţiei moderne. Este important cum contribuie viziunea instituţiei în dezvoltarea copilului din toate punctele de vedere, cum reuşeşte instituţia prin oameni să materializeze partea teoretică.

Nu-mi doresc ca fetiţa mea să urmeze o grădiniţă clasică, indiferent că este vorba de o instituţie privată sau de stat. Nu consider că sistemul clasic îi poate oferi tot ceea ce ne dorim noi pentru ea, că îi poate da suportul necesar pentru o dezvoltare completă şi armonioasă.

Meniul

Din tot ceea ce am scris pe blog în 2 ani de zile, cred că aţi înţeles că mâncarea ocupă un loc foarte important în creşterea Antoniei şi mi se pare normal să fie aşa. Pornesc pe ideea că meniul perfect nu există în nicio grădiniţă, însă îmi doresc să se apropie de ceea ce i-am oferit până acum acasă. Aici nu mă refer la alimente pretenţioase, cum ar fi quinoa sau untul de arahide. Fug de zahăr (în special, utilizat în exces), mezeluri, prăjeli şi carne de pui oferită în cantităţi mari. Consider că o grădiniţă cu o pedagogie sănătoasă, corect aplicată, va căuta să le ofere copiilor sănătate pe toate planurile, inclusiv pe cel alimentar. Aici am vorbit pe larg despre meniurile din grădiniţe.

Structura, siguranţa şi igiena

Ne doream să găsim o grădiniţă cu o structură primitoare, adaptată celor mici, cu jucării educative, activităţi care să-i stimuleze şi un spaţiu exterior care să le fie pus la dispoziţie în fiecare zi. În acelaşi timp, sunt atentă şi la partea de siguranţă şi de igienă. De curând, am vizitat o grădiniţă care întrunea criteriile de mai sus, dar lăsa de dorit la partea de siguranţă şi curăţenie. Îmi cunosc copilul. Ştiu că nu este în elementul ei atunci când lucrurile din jur sunt într-un mare haos. Da, ştiu şi că cei mici se adaptează foarte uşor, însă nu-mi doresc să se adapteze într-un mediu care, din punct de vedere al organizării şi igienei, nu are nimic de-a face cu cel de acasă. Când vorbim de siguranţă, nu mă linişteşte atunci când educatoarea îmi spune că scările improvizate, tăioase, afundate în pământ şi acoperite cu noroi, o vor face să fie mai atentă. Atenţia se poate cultiva şi în condiţii sigure.

Am vizitat câteva grădiniţe la finalul lui 2017. La fiecare întâlnire am stat 1-2 ore. Am pus multe întrebări, am analizat spaţiul, oamenii, gesturile şi am adus în discuţie subiecte cheie: meniul, cum/unde au fost formaţi oamenii, pedepsele şi recompensele, agresivitatea şi cum este ea tratată/gestionată, serbările, activităţile, etc. În urma unei discuţii atât de lungi, unii îşi pierd răbdarea, alţii îşi susţin discursul şi practica din jur îl confirmă, dar au fost şi cazuri în care discursul era excelent pe foaie, însă practica din cadrul instituţiei era la polul opus.

Prin recomandare, am ajuns la o grădiniţă pe care o consider potrivită pentru Antonia din toate punctele de vedere. Simt că am făcut alegerea cea mai bună pentru ea. Sper ca timpul să-mi confirme acest lucru. Urmează adaptarea. Deşi fetiţa noastră a mai fost în colectivitate, emoţiile rămân intense.

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, vă invit să le distribuiţi la prieteni şi să daţi like paginii de Facebook şi/sau să vă abonaţi la newsletter-ul blogului. Pentru un plus de inspiraţie, încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Surse foto: Unsplash