#SeptembrieFărăZahăr s-a încheiat. Rămânem o gaşcă?

De când mă ştiu îmi plac dulciurile. De câţiva ani cafeaua nu o mai îndulcesc cu zahăr, ci cu miere, zahăr de cocos sau cu sirop de agave. Acasă nu folosesc zahăr în preparate şi nici nu fac dulciuri foarte des, dar îmi acord(am) câte o dezlegare la cele din comerţ. Şi dezlegările au devenit din ce în ce mai multe, ba de foame, ba de nervi, ba de fericire, ba de poftă, ba de stres, ba fără vreun motiv clar, numai că mă îmbiau dulciurile de pe rafturile magazinelor. Am ştiut că exagerez, dar mi-a luat o vreme să spun „STOP”. Până la urmă, eram ipocrită. Îi explicam Antoniei pe înţelesul ei că dulciurile nu sunt bune, nu i le-am oferit, ba chiar am făcut tot ce am putut să o feresc de ele, dar eu le consumam fără ştirea ei. Uneori seara, alteori când eram singură în maşină ori în timp ce ea îşi făcea somnul de frumuseţe.

Nu mi-am dorit să spun „STOP” ca să slăbesc aşa cum au unii impresia. După naştere am scăpat de aproape toate cele 38 de kilograme luate în 9 luni. Recunosc că aş renunţa bucuroasă la încă vreo 5, dar nu acesta a fost scopul atunci când mi-am lansat provocarea lunii trecute, #SeptembrieFărăZahăr, o lună întreagă fără zahăr sau îndulcitor adăugat, cu excepţia celui din cafea. Am citit suficient încât să înţeleg că zahărul nu e bun pentru nimeni, că dă dependenţă, că oboseşte. Şi eram deja suficient de obosită. Principiul că zahărul dă energie este eronat. De fapt, este parţial eronat. Dă un boost de energie pe moment, pentru ca apoi să scadă nivelul de energie sub cel avut iniţial. Ştiam că septembrie este luna mea de foc, cu oboseală, stres, împachetat, mutat, despachetat, iar împachetat şi iar mutat, plus toate drumurile ce aveam să le facem. Mi-am spus că acum e momentul să îmi depăşesc limitele, să îmi dovedesc că am suficientă ambiţie să controlez eu zahărul şi nu el pe mine, să mă conving că nu moare nimeni fără dulciuri în perioadele agitate. Şi mă bucur că am ales ca septembrie să îmi fie luna fără zahăr. Până la urmă, pentru asemenea decizii nu există o perioadă mai bună decât alta, nu există „de luni”, există „pot începând de acum şi voi face tot ce îmi stă în putinţă să reuşesc”. Eu zic că am reuşit. Vă spun mai jos de ce. Nu trebuie să mă credeţi pe mine pe cuvânt. Găsiţi la finalul articolul şi părerile altor oameni care s-au alăturat provocării #SeptembrieFărăZahăr.

Concluziile mele

♣ Comenzile vin din computerul de bord. Trebuie să-l ascultăm pe el înaintea impulsurilor, automatismelor învăţate de-a lungul anilor. Poftele se controlează şi se astâmpără nu doar cu ciocolată, ci şi cu o banană bine coaptă, cu un pumn de struguri ori cu un mix de nuci şi fructe uscate.

♣ Gustul dulce poate fi foarte dulce atunci când îţi acorzi privilegiul să-l simţi. Atunci când nu înfuleci pe apucate în faţa unui ecran, ci atunci când iei bucată cu bucată, simţi gustul, aroma, textura preparatului. Culmea este că acest exerciţiu stă la baza unui consum redus de dulciuri. N-am mai avut nevoie de o felie de tort întreagă după această lună. Câteva linguriţe mi-au adus senzaţia de saturaţie şi m-au făcut să descopăr că prăjiturile sunt mai dulci decât ştiam.

♣ Computerul de bord de care vă spuneam mai spus, creierul, a învăţat repede că dulciurile din comerţ au E-uri, coloranţi şi crocobauri care le-au făcut respingătoare în ciuda aspectului apetisant. Impulsurile au trecut pe locul 2.

♣ Mi-e poftă de dulce atunci când îmi este foame. Am grijă să nu sar peste mese şi să am ceva sănătos de mâncat la îndemână. E obligatoriu să fiu sătulă atunci când merg la cumpărături. Altfel, iar mă iau la trântă cu impulsurile. Am umblat aproape 2 săptămâni în geantă cu un mix de nuci cu stafide. Câte o porţie mică s-a dovedit a fi suficientă în momentele critice.

♣ Mi-e poftă de dulce atunci când îmi este sete. Şi tot nu beau suficientă apă, dar când mă cuprind poftele, încerc să le potolesc cu un pahar mare de apă. De cele mai multe ori funcţionează. Nu era cazul înainte de luna septembrie sau nu eram eu suficient de conştientă că ar putea funcţiona.

♣ Am slăbit 2 kg. Nu ştiu dacă ar trebui să dau vina pe luna fără zahăr ori pe stresul din această lună.

♣ Mi-a fost frică să nu dau iama în dulciuri începând cu 1 octombrie. Şi chiar în 1 octombrie am mâncat o cantitate considerabilă de dulce, dar mai mult forţată de împrejurări decât dintr-o aprigă dorinţă. A fost ziua în care am stat în apartamentul nostru în construcţie timp de 5 ore. Am luat măsurătorile pentru mobilă cu cel care urmează să ne-o facă. Am mâncat la prânz ce am apucat şi ce am găsit în magazinele din împrejurimi. N-am mai simţit nevoia să mănânc dulce în zilele următoare. Mi-a fost de ajuns.

♣ Am învăţat să acord o şi mai mare atenţie etichetelor. Zahărul se ascunde peste tot. Astfel, multe produse le-am lăsat pe raftul magazinului.

♣ Banana este un foarte bun îndulcitor pentru deserturile pregătite în casă. De-a lungul lunii septembrie v-am oferit peste 30 de reţete fără zahăr. Unele îmi aparţin, altele sunt ale unor doamne motivate de aceleaşi principii ca şi mine: 17 reţete dulci fără zahăr şi fără îndulcitori, 5 reţete fără zahăr de la cineva care nu-l mai consumă de mai bine de 2 luni, 5 reţete de gustări fără zahăr pentru copii şi părinţi, Dulciuri sănătoase pentru copilul tău.

♣ Nu sunt un om al extremelor şi asta nu s-a schimbat în luna septembrie. Nu mi-am propus să elimin zahărul definitiv din alimentaţie. Nici nu cred că aş putea şi, cum nu pot face lucruri în care nu cred, voi continua să consum zahăr (mai mult îndulcitori), dar în cantităţi mult mai mici şi cu o frecvenţă mult mai redusă.

♣ Am avut mai multă energie în luna septembrie, deşi dormeam câte 4-5 ore pe noapte.

♣ Am mâncat zahăr fără să îmi dau seama. Mai exact, guma de mestecat are zahăr, la fel şi siropul de tuse pentru copii.

La ce îmi foloseşte această provocare dacă a ţinut doar o lună şi nu îmi propun să renunţ definitiv la zahăr? 

Să nu credeţi că #SeptembrieFărăZahăr s-a încheiat şi o iau de la capăt cu vechile obiceiuri. În această lună am devenit mai conştientă de ceea ce mănânc şi cum mănânc, de limitele mele, de corpul meu, de impulsuri. Acum îmi este mai clar ce pot să fac şi ce nu pot, cum reacţionez când îmi este poftă de dulce şi cum o potolesc. Aşadar, continui pe drumul pe care am început să mi-l croiesc în urmă cu câţiva ani: fără zahăr în casă şi în preparatele pregătite în casă. Drumul început îl continui cu ceea ce am învăţat în ultima lună şi îmi doresc să consum cantităţi mici de zahăr şi cât mai rar cu putinţă. Îmi doresc să fiu primul exemplu al copilului meu, să o feresc de capcana asta dulce şi nesănătoasă în care am căzut de prea multe ori. Îmi doresc ca Gaşca fără zahăr, grupul de Facebook care a fost constituit la începutul provocării, să rămână şi chiar să crească, să continuăm să ne motivăm reciproc.

Ce spun alţii despre #SeptembrieFărăZahăr? 

• În Concluziile unui #SeptembrieFărăZahăr, Denisa Manica (DenisaManica.ro) spune că se simte motivată să continue pe acest drum după ce dulciurile din comerţ nu o mai atrag şi de când a devenit mai vigilentă cu etichetele produselor alimentare pe care le cumpără.
• Andreea (CarmenRadu.ro) spune că zahărul E dulce, e gustos, creează dependenţă. În articolul ei explică tot ce trebuie să ştim despre zahăr şi zaharuri şi ce cantitate ar trebui să consumăm zilnic.
• Alex (MeritiOPoveste.ro) ne invită să încercăm cele 5 reţete de prăjituri fără zahăr pe care ni le propune.
• Ana (MămicaUrbană.ro) spune că alegerile bune vin din iubire de sine şi că „mâncarea preparată cu dragoste şi lumină, cu linişte în suflet, cu încredere şi recunoştinţă este cea mai bună hrană pentru corpurile noastre”. 
• În articolul Se scurge #SeptembrieFărăZahăr, Cătălina (MamăÎnPrezent.ro) povesteşte tot despre iubire de sine. Spune că această provocare nu a făcut-o doar să fie mai conştientă în privinţa alimentaţiei, ci i-a dat şi o lecţie de iubire de sine.
• Ţara arde şi eu mă lupt cu zahărul. Şi Alina (MamăImperfectă.ro) s-a luptat cu zahărul.
• Îmi place stilul lui Tudorel (StauPeNet.ro) în care pune punctul pe „i” atunci când urmăreşte să ofere un răspuns amplu întrebării: Cât zahăr este indicat să consume zilnic un copil? El spune aşa: „Dacă pe fruntea lui scrie model de sedentarism și zahărul din bolul de fructe îi poare fi nociv, dar dacă este un copil cu genunchii juliți nonstop aceeași cantitate de zahăr poate să fie insuficientă. Să nu vă mire dacă cel cu genunchii beliți începe să consume din ce în ce mai puțin zahăr. Atenție. Un copil care aleargă toată ziua nu înseamnă că poate mânca zahăr cu lingura de ciorbă a bunicului.”
• M-a amuzat Simona (DosarDeMamă.ro) cu Zahăr, you son of a bitch, dar are dreptate: este o provocare să găsim produse alimentare care să nu conţină zahăr sau îndulcitori. Pe blogul ei şi-a împărtăşit experienţa din această lună fără zahăr.
• Vali (Vavaly.com) a ţinut provocarea diferit de cum a fost lansată. Cum am spus încă de la început: fiecare îşi setează propriile obiective în funcţie de limitele pe care le are. Experienţa ei o puteţi citi aici.
• Valeria (BlogulDespreFrumuseţe) a pregătit în #SeptembrieFărăZahăr împreună cu fiica ei o îngheţată fără zahăr. Şi asta nu e tot! S-a ghidat după principiile Montessori în pregătirea ei.
• Bianca (DespreSufletulMeu) a povestit experienţa ei fără zahăr pe zile. Concluziile ei sunt atât de sincere şi încurajatoare în acelaşi timp încât îţi vei dori şi tu să te ţii de provocarea asta.
• Spre deosebire de Bianca, Daniela Niculi a renunţat la zahăr definitiv în urmă cu 3 luni. Fiecare meniu din aceste 3 luni îl găsiţi pe blogul ei. Bonus aveţi multe reţete care să vă inspire.
• Când eraţi copii bunicii vă răsfăţau cu ceva dulce, nu? Obligatoriu cu zahăr bănuiesc. Dar acele răsfăţuri dulci v-au creat amintiri de neuitat. Exact despre asta vorbeşte Nico (MamaPeToc.ro) în articolul ei, Zahărul din copilărie şi septembrie fără zahăr.
• Natalia (NataliaDabija.ro) a dat şi ea curs provocării: #SeptembrieFărăZahăr. Te bagi? Măcar pentru 2 săptămâni.
• Irina (RevelaţiiDePărinte.ro) şi-a povestit experienţa din septembrie fără zahăr în revista Belva: Campania online „Septembrie Fără Zahăr” chiar s-a încheiat?
• Anna (SuntMamă.com) zice fix ca mine în articolul ei, Există viaţă şi fără zahăr, că nu mori dacă nu mănânci zahăr. 🙂
• Şi dacă ai impresia că mori dacă nu mănânci zahăr, să ştii că poţi să mori tocmai pentru că-l mănânci. Magda (BebeH.ro) i-a luat un interviu doamnei doctor Anamaria Iulian, nutriționist, pshiholog clinician și psihoterapeut specializat în terapia copilului și a familiei. Ne lămureşte De ce nu este sănătos zahărul. Motive găsiţi. Doar de voinţă mai aveţi nevoie. 🙂

M-au bucurat reacţiile pozitive cu care a fost primită această provocare. Sper că nu am uitat pe nimeni dintre cei care i-au dat curs. Şi dacă am făcut-o, îi rog să-şi lase articolul, concluziile şi părerile în comentariile de mai jos. Pe voi, cei care mă citiţi, vă rog acelaşi lucru, să-mi scrieţi ce a însemnat pentru voi luna septembrie, cât şi cum aţi reuşit să rezistaţi fără zahăr adăugat, care au fost motivaţiile voastre şi ce v-aţi propus după această lună. Încă vă aştept în Gaşca fără zahăr. 🙂

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram.

Surse foto: Pixabay