Povestea unei mame care avut puterea să o ia de la capăt după o relaţie toxică

Nu trebuie să te bată sau să te înşele pentru ca relaţia în care ai crezut la început să fie una nepotrivită, toxică. Este suficient să nu te simţi în singuranţă, să vă certaţi mai mult decât să trăiţi în armonie, să te critice în permanenţă şi să nu îl mai mulţumească nimic din ceea ce faci, să-ţi spună că te iubeşte fără să o şi arate, să nu-l intereseze ceea ce spui şi nevoile pe care le ai, să-ţi adreseze jigniri şi priviri piezişe, să-ţi dicteze ce ai voie şi ce nu ai voie să faci, să te şantajeze emoţional şi să te facă să te simţi vinovată pentru tot ceea ce se întâmplă în relaţia voastră. Raluca a fost într-o relaţie toxică în care a adus pe lume un băieţel. A fost dărâmată, debusolată, a spus „stop” şi şi-a găsit puterea să o ia de capăt pentru ca astăzi să fie împlinită şi fericită alături de un alt bărbat. Am rugat-o să-şi deschidă sufletul şi să-mi spună unde şi-a găsit puterea, ce a făcut-o să realizeze că era prinsă într-o relaţie care nu o lăsa să înflorească şi cum a reuşit să se reconstruiască. Povestea Ralucăi o puteţi citi pe frânturi pe blogul ei, Cocktail de viaţă.

Te-ai căsătorit la scurt timp după ce ai împlinit 20 de ani şi la 23 de ani ai devenit mamă pentru prima oară. Când ai realizat că relaţia ta nu era ceea ce îţi doreai, că erai prinsă într-o relaţie toxică?

Aşa este! M-am căsătorit când cred că aş mai fi putut să copilăresc. Cred că mi-am dat seama că relaţia mea era una toxică dinainte să rămân însărcinată. Nu ştiu dacă am realizat neapărat că relaţia era un toxică, dar îmi amintesc că nu eram deloc mulţumită de felul cum „mă iubea”. După ce am născut a fost cel mai rău.

Când şi cum ai prins curaj să ieşi din această căsnicie? Cred că a fost cu atât mai dificil cu cât era şi un copil la mijloc. Ce vârstă avea Denis?

Nu aveam nevoie de curaj ca să pun stop. Sunt genul de om care se aruncă cu capul înainte. Nu mi-a fost frică niciodată să o iau de la capăt, însă am dat şanse. Multe şanse. Am făcut tot ce am putut să îmi salvez căsnicia, însă nu se poate să trăieşti singur în doi. Avea doi ani fiul nostru. Pur şi simplu nu mai suportam să trăiesc atât de nefericită. Nu mai simţeam nimic şi pe strada mea nu se vedea nicio picătură de soare.

Ce ai făcut în mod concret? Unde ai cerut ajutor? Unde ai găsit sprijin?

Am sunat la ai mei. Mi-au spus că vin să mă ia. Mi-am pus hainele în saci de rafie şi am plecat spre o viaţă nouă. De fapt, m-am întors de unde plecasem la 19 ani ca să muncesc. M-am întors la familia mea care mă crescuse. Nu a fost uşor, dar a fost mult mai bine decât într-o relaţie în care cei doi parteneri nu mai ştiau să fie nici părinţi împreună.

Eşti dovada că după furtună iese soarele, că după o relaţie toxică există viaţă fericită. Cât de greu a fost să construieşti o relaţie sănătoasă după un astfel de eşec? Cum ai reuşit să îţi găseşti echilibrul?

Să ştii că încă învăţ să construiesc o relaţie sănătoasă. Este clar că am venit cu un bagaj în spate pe care îl mai pun din când în când în spatele soţului. Cel mai greu a fost să înţeleg că nu sunt aşa cum mă considerau fostul soţ şi mama lui. E greu să îţi recapeţi încrederea de sine. Dacă începi să înţelegi cât de valoros eşti ca om şi ai principii sănătoase de viaţă, totul vine de la sine. Desigur … vreau să cred că sunt pe drumul cel bun şi că de data asta ştiu exact ce am de făcut, dar căsnicia este cu adevarat o loterie şi nu avem garanţia că am câştigat nici după ce am semnat actul de căsătorie.

Având în vedere că ai un copil cu fostul soţ, care este relaţia ta cu el? Care este relaţia băiatului cu tatăl lui, cu bunicii paterni, cu actualul tău soţ şi cu surioara lui născută din a doua căsnicie?

MINUNATĂ! Sper să nu pară ireal. Nu joc în telenovele, nu îmi fac filme, nu visez cu ochii deschişi. Pur şi simplu am o relaţie foarte bună cu fostul soţ. Copilul meu are trei părinţi, am mai spus. Dorinţa mea cea mai mare a fost ca fiul meu să nu crească fără tată. Eu nu aveam dreptul de a rupe legatură dintre ei. Se înţeleg foarte bine, îl sprijină, îl ia la el oricând fără să respectăm un orar sau o sumă anume cu pensia alimentară în urma stabilirii custodiei. Merge la bunicii lui în vacanţă. Merg şi eu în vizită cu cea mica la foştii socri atunci când pot. Fiul şi soţul meu sunt prieteni buni.

Ce sfaturi ai pentru mamele care preferă să rămână într-o relaţie toxică de dragul copilului sau de frica unui nou început, al necunoscutului?

De dragul copilului?! Da, m-am minţit şi eu de câteva ori că stau pentru copil. Adevărul este că avem tot felul de pretexte numai că un copil nu este un motiv să rămânem. Tocmai pentru copil ar trebui să plecăm atunci când relaţia nu mai este deloc ok. Pe mămicile care spun că rămân pentru a fi copilul fericit le-aş întreba dacă ele ar fi fost fericite dacă părinţii lor le-ar fi crescut aşa. Vor găsi singure răspunsul, apoi vor avea nevoie de putere ca să plece. Nu le sfătuiesc să plece. Le sfătuiesc, în primul rând,  să rămână şi să facă totul pentru a-şi repara relaţia. Un lucru se aruncă după ce constatăm că nu mai poate fi reparat. La fel ar trebui să fie şi cu relaţiile. Sunt divorţată şi recăsătorită. Nu regret nicio secundă. Cu toate astea atunci când îmi scriu femei că nu mai pot supravieţui în relaţiile toxice pe care le au, primele mele întrebări sunt: „Aţi vorbit despre asta? El ce spune”?

Dacă găsiţi pe blog articole interesante de citit, nu le ţineţi doar pentru voi :), daţi like paginii de Facebook şi/sau abonaţi-vă la newsletter-ul blogului pentru a nu pierde ultimele articole. Încerc să fiu prezentă şi pe Pinterest şi Instagram